După un an de
grădiniţă, Daniela e în vacaţă. Va petrece două săptămâni
la bunica. E convinsă că va afla lucruri noi, se va odihni, se va
juca, va cunoaşte copii de vârsta ei.
- Daniela, te-ai spălat
pe mâini?
- Acum mă şterg şi
vin!
Bunica aşeză frumos
castronul cu zmeură pe masa din curte şi o invită pe nepoţică să
se servească.
- Ce bune sunt!
- Mi le-a adus o vecină,
spune bunica. Sunt foarte bune şi sănătoase. Mă bucur că îţi
plac!
- Bunico, ce fac
vrăbiile alea în praf?
- Se spală.
- Cum se spală? Cu
nisip?
- Aşa se spală
păsările vara. Îşi împrăştie praf pe penele de pe tot corpul,
apoi se scutură. Fac asta de mai multe ori. Cu praful scuturat, cad
şi gunoaiele şi gângăniile care sunt pe penele lor.
- De ce nu se spală în
apă?
- Se spală şi în apă
mică, nu ca gâştele.
- De ce?
- Gâştele au deasupra
cozii o glandă care produce grăsime. Ele, dar şi celelalte păsări
de baltă, iau grăsime şi şi-o întind cu ciocul pe pene, peste
tot. Grăsimea împiedică apa să le unde penele. Tu ştii că
uleiul stă la suprafaţa apei.
- Am înţeles, bunico!
- Vrăbiile, dacă au
apă pe pene, sunt mai grele şi nu pot zbura. De aceea, se udă
numai când sunt sigure, când au condiţii şă-şi scuture apa de
pe ele.
- Tu ai văzut vrăbii
spălându-se?
- Da. Am ieşit într-o
toamnă să aduc ceva din magazie. Acolo, lângă o baltă mică,
erau câteva vrăbii. Intrau pe rând în apă, ieşeau şi se
scuturau. Când m-au văzut, au zburat speriate.
- Dar iarna, când nu e
praf, nu e apă, ce fac? Nu se mai curăţă?
- Ba da! Într-o iarnă,
era zăpadă proaspătă. Ninsese în timpul nopţii. Eu eram la
fereastră. De acolo am văzut ce fac vrăbiile. Zburau pe acoperişul
magaziei, se jucau în zăpadă. Spuneai că sunt nişte copii! Apoi
se scuturau şi zburau din nou în curtea găinilor.
- Şi n-ai făcut
fotografii?
- Am vrut eu, dar ele
n-au vrut să stea frumos să le fotografiez.
- Asta e! Bine că am
mai învăţat ceva!
- Mă bucur că eşti o
fetiţă curioasă şi vrei să ştii multe lucruri despre natură!
Ţi-a plăcut zmeura?
- Da, e foarte bună!
- Atunci, să mergem
mâine la piaţă să cumpărăm mai multă şi să facem dulceaţă
pentru iarnă!
- Bine spui, bunico!
Iarna, dulceaţa e bună pe pâine sau în prăjituri!
Bucuroase, bunica şi
nepoţica se îndreaptă spre casă. În urma lor, pe masa din curte
se aşează o vrabie.
