Proză

Lady şi Lady

2012-02-01T16:43:00.002+02:00

Dimineaţă senină de ianuarie. Sună telefonul.

- Sunteţi acasă?
- Da. Nu plecăm nicăieri.
- Bine. Sosesc musafirii.
- Ce musafiri?
- Mergeţi la poartă!

În faţa porţii, Irina aştepta cu un ghemotoc cu blană înfăşurat într-un prosop. Bunicul le iese în întâmpinare:

- Bine aţi venit!
- Sărut-mâna! Îţi place?

Irina dă prosopul deoparte şi doi ochişori negri se ivesc.

- E aşa cum voiai. Sau mă înşel?

Bunicul, emoţionat, întinde mâinile să ia în braţe puiul de lup. Nu îndrăzneşte să o certe pe nepoată. Chiar un astfel de căţel şi-a dorit.

- Vezi că e fetiţă! Are cinci săptămâni.

Vorbind tare, cei doi intră în bucătăria de vară, unde îi aştepta bunica.

- Sărut-mâna, bunico! Îţi place căţeluşa?
- Bine că e lup! Ştii că nu îmi plac câinii mici. Dacă tot e să ai un câine, măcar să fie unul prietenos cu copiii, să-l poţi învăţa să fie civilizat.
- Cum îi puneţi numele?

Bunicul o priveşte pe bunica. Ea nu stă pe gânduri: Lady.

- Tot Lady? Alt nume nu ştii?
- Ba da, dar acesta se potriveşte. E scurt, sonor… În plus, va fi o doamnă. Ai văzut ce frumos pronunţă Alex acest nume?
- Bine, spuneţi-i cum vreţi! E a voastră.
- Cât costă?
- Nu mă întreba! Am adus fotografii cu părinţii ei. Mama ei are mai mult galben. Lady seamănă cu tatăl ei.

Bunicii privesc fotografiile, bunicul o ţine pe Lady în braţe, bunica găseşte un vas în care să-i pună căţeluşei nişte lapte… Sosesc nepoţii din curte şi în câteva clipe, nu se mai înţelegea cine şi ce spunea.

- E mică. Are numai cinci săptămâni. Să o ţineţi la căldură! Omul de la care am luat-o avea o cameră mare în care ţinea câinii.

Discuţii, unde să fie cazată căţeluşa, ce trebuie să mănânce, ce vaccinuri trebuie făcute, când, calciul, regimul…

Urmează povestirile. În urmă cu un sfert de secol, bunicii au mai avut o Lady, tot ciobănesc german, de aceeaşi culoare. A făcut mulţi căţei, care făceau gălăgie la ora mesei. Oamenii care treceau pe stradă priveau cu mirare şi curiozitate ce se întâmpla în curtea bunicilor. Pentru a-i putea hrăni pe toţi căţeii, se abonaseră la lapte, 4 kg pe zi. Copiii nu prea mâncau lapte, dar ajutau la hrănirea căţeluşilor cu biberonul. Lady era încântată de ceea ce vedea. Era foarte ataşată de copii.

- Mai ţii minte când mă jucam cu tata mare? Am ţipat, că mă strângea prea tare şi Lady a sărit de lângă magazie şi l-a prins pe tata mare de mână? I-a găurit mâneca şi l-a zgâriat pe antebraţ. Nu i-a dat drumul decât atunci când am rugat-o eu să-l lase.
- Mai ştii cum alerga după mingile copiilor din curtea şcolii?
- Îţi aminteşti de Spic, puiul lui Lady, cel care avea mai mult galben? Cum trăgea sania… O dată, când era legat la sanie, a văzut o pisică şi s-a luat după ea, uitând că e "în misiune". Noroc că ne-a răsturnat într-o movilă de zăpadă şi nu ne-am lovit.

În acest timp, căţeluşa a băut puţin lapte şi s-a culcat pe haina pusă la dispoziţie de bunica: "Până îţi fac o salteluţă…"

Spre seară, nepoţii au plecat şi Lady a rămas singură. Nu fusese niciodată atât de singură. Se împrietenise cu pisoii bunicii. Cu Gigi se înţelegea cel mai bine. Şi Gigi era cuminte, tolerant. Au rămas amândoi în bucătărie: Lady pe hăinuţă, iar Gigi pe scăunelul de sub soba de teracotă. Lady nu se putea urca lângă Gigi, dar nu era singură. Pentru a o păcăli pe Lady, bunicul a lăsat pornit aparatul de radio.

A doua zi a trecut fără incidente. Lady a primit o casă nouă: o cutie spaţioasă. Proba i-a făcut-o Gigi. Au încăput amândoi în cutie şi, când nu se jucau, dormeau amândoi în bucătărie. Ceilalţi pisoi intrau, verificau vasele cu mâncare şi ieşeau. Uşa bucătăriei dădea în curte. Din două salturi, pisica şi ceilalţi motani erau în siguranţă. În caz de pericol, pisica se urca în cel mai apropiat pom, motanul se răstea la căţeluşă, îi mai dădea câte o palmă cu laba, iar cel mai mic pisoi a acceptat să se joace cu Lady.

Bunica avea acum mai mult de lucru. Oricum, se trezea de dimineaţă, le dădea mâncare pisoilor, prepeliţelor japoneze, soacrei sale, care nu cobora decât foarte rar din casă, şi le dădea apă găinilor. În timp ce trebăluia prin bucătărie, fierbea cafeaua pe care prefera să o bea fierbinte.

Într-o zi, a aprins aragazul, a pus ibricul cu cafea şi a ieşit. Lady, curioasă, după ea. Au dat mâncare prepeliţelor. Apa din vasul găinilor era îngheţată. Bunica a intrat în bucătărie, a luat ibricul şi a pus o oală cu apă în locul lui. A dus ceaiul soacrei. Între timp, apa s-a încălzit.

Lady şi pisoii erau ocupaţi. Bunica a luat oala cu apă caldă şi a pornit spre curtea găinilor. Când a deschis poarta, Lady zbughit-o înăuntru. Exista pericolul să verse apa caldă pe căţeluşă. Bunica a trimis găinile însetate şi a turnat apa în vasul cu gheaţă. În acest timp, Lady a fugărit găinile. Acum, bunica avea două probleme: opărirea găinilor sau lupta dintre cocoş şi căţeluşă. Mişcări dezordonate în toate direcţiile. Cel mai uşor a fost rezolvată problema apei. Greu a fost să o scoată pe Lady din curte! Cu oala în mâna dreaptă, cu stânga dirijând circulaţia, bunica a reuşit sa o dea afară pe Lady. Dar jacheta tricotată cu care era îmbrăcată bunica s-a agăţat într-un cui din gard. Bunica s-a dezechilibrat, Lady a intrat din nou în curtea găinilor, a sărit şi cocoşul. Bunicii nu-i mai rămăsese decât vocea. A strigat la cocoş şi-a desprins din gard jacheta şi a început să alerge după Lady.

Toată această agitaţie nu a durat mai mult de două minute, dar pentru bunică, timpul s-a scurs altfel. Scăpând cu bine, mergea spre bucătărie vorbind cu Lady:

- Ce fetiţă neastâmpărată eşti! Dacă ne filma cineva acum, câştiga un premiu la "Bitte lächen!". Sper că vei fi mai cuminte şi nu vei mai intra unde nu-i de tine!

De atunci, Lady nu a mai intrat la găini, dar le priveşte prin gard. Când nu se împiedică de ea, bunica ştie unde să o caute.

De Adormirea Maicii Domnului

2012-01-07T17:15:00.000+02:00

15 august. Închid ochii şi mă văd copil de zece ani în autobuzul care merge spre Săcel, comuna mea natală şi unde locuiesc bunicii mei.

Am plecat în zori din oraşul Vişeu de Sus, iar în autobuzul aglomerat e cald. Pe Dealul Moiseiului sunt serpentine strânse. Mi-e groază de fiecare schimbare de viteză sau direcţie. Ca să îmi fac curaj, fredonez un cântecel.

Pe deal la Moisei –
multe de serpentine
şi doar o maşină

Ajungem în vârful dealului. Mă bucur că am scăpat de emoţii. Pe lângă drum, grupuri de oameni merg spre Valea Izei. Sunt pelerinii care şi-au petrecut noaptea la Mânăstirea din Moisei şi au participat la slujba ţinută în cinstea Maicii Domnului. În tradiţia localnicilor, 15 august e o zi tristă.

Autobuzul depăşeşte un grup numeros de tineri. Fetele sunt îmbrăcate în alb. Tinerii poartă prapuri, steaguri bisericeşti. Acest grup cântă un imn închinat Fecioarei Maria, imnul Fiii lacrimilor tale.

Bănuiesc că şi verişoarele mele sunt în grup. Pe una dintre ele o zăresc şi îi fac semn cu mâna. Ea îmi răspunde zâmbind.

Ajungem în staţie. Coborâm. Numeroşi săteni sunt în drum şi aşteaptă pelerinii. Tata vorbeşte cu ei, eu le spun că am venit să îmi văd bunicii…

Ajungem la bunici. Ne întâmpină o casă din lemn, cu acoperiş din şindrilă, cu geamuri mici.

Zi de vară –
în nucul de lângă casă
strigă o ţarcă

Masa e pregătită la umbra unui măr bătrân. Bunicul aduce ţuică, bunica aduce oala cu sarmale. Mama aranjează pe o farfurie prăjitura cu măr, preferata familiei.

Încet, încet se adună întreaga familie. Sunt felicitate Mariile: bunica, mama, naşa şi câteva verişoare. Între timp, ajunge şi Maria, verişoara cu care ne-am întâlnit pe drum. Ea ne povesteşte cum a fost la Moisei şi ne învaţă cântecul pe care îl cântau.

Pe malul Izei
roata morii se-nvârte –
răsare luna

Deschid ochii. Emoţia persistă. Şi amintirea bunicilor, părinţilor…

O zi de august

2012-01-07T17:11:00.001+02:00

O zi călduroasă, cu cer senin.

Cânt de păsări –
nici o adiere care
să mişte frunze

La umbra unui măr bătrân, în şezlong, moţăie bunica. Pisica doarme la ea în poală. Bunicul scapă ziarul pe care încearcă să-l citească.

Se aude sirena trenului care aduce muncitorii la fabrică. Pisica, deranjată, se ridică şi începe să-şi lingă blăniţa, să se scarpine în urechi...

- Vine furtuna, spune bunica.
- De unde ştii? întreabă bunicul.
- Îmi spune pisica.

Bunicul încearcă să citească, dar nu mai găseşte nimic interesant. Priveşte spre cireşul vecinului. Acesta se leagănă. Printre crengile lui, se vede cerul. Norii mânaţi de vânt acoperă cerul.

- Pisica ta are dreptate. Vine furtuna! Să mergem în casă!
- Unde e pisica?
- S-a adăpostit pe undeva. Poate o găsim sub canapea…

Lăstunul zboară
la mică înălţime –
un strop de ploaie

Ploaia se înteţeşte. Vântul leagănă prunii din faţa casei. Câteva crengi se rup şi cad. Trotuarul e plin de frunze.

Vrăbiile ciripesc –
prin ploaia ce se cerne
câte un fulger

În mai puţin de o oră, soarele îşi trimite razele printre nori. Bunicul iese să cureţe trotuarul. Bunica mângâie pisica.

- Copii, a plouat şi pe câmp? Ar fi bine să mergeţi să vedeţi.

În câteva minute, Dacia e în faţa porţii şi eu ocup locul de lângă şofer. Plecăm la Vinerea.

Pe drumul de ţară străjuit de plopi, câteva bălţi ne spun că a plouat şi acolo.

Oprim să dăm o creangă uscată din faţa maşinii.

De deasupra dealului dinspre vest, soarele se strecoară printre crengile plopilor.

Ploaie de august –
câteva raze de soare
poleiesc plopii

Lăsăm maşina în drum şi mergem în lanul de porumb. Ploaia a venit la timp. Apa a potolit setea pământului. Frunzele porumbului dat în pârg foşnesc. Recolta se anunţă bogată.

Părăsim lanul, nu înainte de a mai privi o dată plopii.

După furtună –
lumina amurgului
pe frunze de plop

Parizer de vită

2011-12-21T22:32:00.001+02:00

Am intrat în noul magazinul deschis pe strada noastră. Rafturile erau pline cu produse frumos ambalate, multe, foarte multe dulciuri, detergenţi… Produse pe care le mai văzusem şi în alte locuri. Nu am găsit nimic din ceea ce ne-ar fi putut atrage atenţia. Vânzătoarele erau amabile, ne zâmbeau, dar nu spuneau nimic.

Am trecut printre rafturi şi am pus în coş două tablete de glucoză. Cum să plecăm fără să luăm ceva?

- Mai ţii minte cum era glucoza pe vremea în care noi eram mici?
- Da, îi spuneam grumpi-ţucăr.
- Şi noi îi spuneam aşa, zahăr de cartofi. Vânzătoarea ne spărgea cu ciocanul câte o bucată, apoi completa cu bucăţele mai mici până când pacheţelul costa un leu.
- Sau mai puţin, nu aveam întotdeauna un leu. Ne dădea şi de 50 de bani.
- Şi mai ştii cum rodeam din bucata aia?
- Acum, ne-am domnit. Mâncăm tabletă cu aromă de fructe…
- Nu o mai roadem cu dinţii…

Ne oprim la raionul de mezeluri. Nu căutăm ceva anume, dar ne uităm, doar, doar vedem ceva deosebit. Şi vedem: parizer de vită.

- Hai să luăm o bucată! Dacă e bun, venim şi mai cumpărăm.

Am cerut un sfert de kilogram. Nu ştiam ce gust are şi nu voiam o surpriză neplăcută. Am plătit şi am plecat.

Acasă, ne-a întâmpinat pisica noastră tărcată. I-am promis o bucăţică de parizer. Dar trebuia să mai aştepte. Am scos din sacoşă cumpărăturile, am dus în cămară ceea ce am luat pentru mai târziu şi ne-am aşezat la masă.

Am desfăcut pacheţelul cu parizer. Curiozitatea ne dădea ghes. I-am dat pisicii prima bucăţică pe care am tăiat-o. Ea s-a uitat la parizer, a mirosit, a privit la noi, a mirosit iar…

Între timp, am tăiat şi restul de parizer în bucăţi potrivite, am desfăcut borcanul cu muştar, am tăiat pâine.

- Ce are pisica de nu mănâncă?
- Aşa face de obicei. Miroase şi abia într-un târziu mănâncă.
- Dacă nu e bun parizerul?
- Hai să gustăm!

Am luat fiecare câte o bucăţică. Nimic deosebit. Parcă îi lipsea piperul. Nici sare nu avea ca alte mezeluri apărute pe piaţă, mai ales în comparaţie cu produsele străine. Am pus muştar şi am mâncat. Dar nu cu poftă, ca în vremurile în care parizerul era hrana din pauza de la 11 a celor ce lucrau în fabrică.

Între timp, ne-am uitat la pisică. Ea nu se grăbea să mănânce.

- De ce nu mănâncă pisica? Simte ceva în parizer? Eu nu mai mănânc.
- Nici eu. Nu e cum credeam. Parizerul acela din carne de cal era mai bun.
- Sau ne era nouă foame. Se băteau pisicile de la el.

Am împachetat ce a rămas. Am dus pachetul la frigider. Eram dezamăgiţi. Dacă nici pisica nu-l gusta… Pisica s-a uitat din nou la noi, a mirosit parizerul şi, cu grijă, a luat prima bucată.

- Bine că nu e stricat sau tratat cu cine ştie ce!
- Cât trăiesc, eu nu mai cumpăr parizer de vită! Dacă nici pisica nu mănâncă, nu mănânc nici eu!
- Pisica mănâncă, o vezi?
- Eu nu mai mănânc! Şi nu mai cumpăr. Să-i dai pisicii să mănânce tot!

Mă voi conforma. Pisica a ieşit în avantaj. Numai la pisică nu ne-am gândit când eram în magazin. Dar a avut noroc.

În timp ce urmăream ştirile de la televizor, ne provocam: „Mai vrei parizer de vită?”… „Ce fac cei care nu au pisică?”

Concertul

2011-11-10T23:45:00.002+02:00

Am pornit aparatul de radio. Începuse un concert pentru vioară compus de Vivladi. Am vrut să ascult, dar gândurile mi-au fugit în urmă cu mulţi ani.

În timpul vacanţei de vară, eram la bunicii din Vasile Roaită. O întrebam pe bunica dacă verişoara noastră, Daniela, o mai vizitează. Bunica ne-a promis că ne vom întâlni, dacă tanti Mioara îşi poate lua liber o zi.

- Ne e dor de Daniela! Nu mai ştiu de când nu ne-am văzut. Nina, mai ştii când a fost Daniela la Vişeu şi când am cântat „Firicel de floare-albastră”?
- E mult de atunci. Spuneai că aveam trei ani. Acum am opt, ca ea.

Într-o zi, Daniela a venit împreună cu mama ei. De la început, tanti Mioara ne-a spus că rămân numai o zi.

Mama şi tanti Mioara au plecat la Ghiol. Noi am rămas cu bunica. Pe Doru l-a culcat de amiază. Era prea mic să participe la jocurile noastre.

Eram foarte bucuroase. Ne vedeam atât de rar. Făceam gălăgie cât zece. Bunica nu era obişnuită cu atâta mişcare, muzică, dans, strigăte. Se străduia să ne suporte, dar îşi aduse aminte că Sever trebuia să trimită ceva şi nu avea cu cine.

- Fetelor, vreţi să faceţi o plimbare?
- Sigur!
- Ce trebuie să facem?

Bunica ne-a spus unde să-l căutăm pe unchiul Sever, ne-a spus să mergem frumos, să fim atente la maşini… Ne-a cam plictisit această înşiruire de reguli. Abia aşteptam să plecăm.

Am trecut prin faţa bisericii. Nu ne-am putut abţine să nu-i arătăm Danielei ce fel de melci stau pe buruienile din curtea bisericii.

- Venim seara şi adunăm melci. Sunt interesanţi cu dungile astea. Apoi, ne jucăm în curtea bunicilor sau în grămada de nisip de la Moş Spiceag. Ai văzut că îşi construieşte casa.

Am trecut apoi colţul spre strada care ducea la mare. Numai câţiva metri, că ne-am îndreptat spre parcul mare. Vorbeam tare, ne opream lângă câte un gard să admirăm florile. Daniela ne-a propus să mergem prin parc. Pe stradă era mai aproape, dar i-am făcut voia. Oricum, în dreptul barăcii în care locuia unchiul Sever era o ieşire din parc. Aveam ocazia să admirăm frumoşii copaci, îngrijiţi de grădinari pricepuţi, tocmai pentru a-i încânta pe cei care veneau în staţiune.

L-am găsit repede pe unchiul Sever, ne-a spus de unde să luăm pachetul şi ne-a dat cheia.

- Sunt ocupat acum, dar vă descurcaţi. Sunteţi destul de mari. Să nu vă vină vreo idee şi să faceţi ceva rău!
- Vom fi cuminţi, l-am asigurat eu.
- Pe răspunderea ta, că eşti cea mai mare.
- Da, pe răspunderea mea.

Dar nu se întâmplă întotdeauna cum planifici. Dacă aş fi fost singură, aş fi luat pachetul şi aş fi plecat. Dar Daniela ţinea să ne arate că ea ştie mai multe decât verişoarele ei „de la ţară”, că ea e obişnuită să umble prin lucrurile unchiului.

- Hai să cântăm la vioară! spune Daniela.
- Să mergem! Ne aşteaptă bunica!

Nina voia să asculte cum cântă Daniela. Eu nu eram curioasă. Ştiam că verişoara mea e înscrisă la clasa de balet, nu la muzică.

Daniela a scos vioara din cutia ei, a luat arcuşul şi, neatentă, a scăpat vioara. Am sărit să o prind. N-am ajuns la timp şi vioara a atins podeaua scoţând un sunet dureros.

- Frumos concert! Ce facem acum? Dacă s-a rupt ceva?
- Punem vioara la locul ei şi nu spunem nimic!
- Crezi că nu ne va certa bunica?
- Nu va şti nimic, ne asigură Daniela.

Nina nu a scos nici un sunet. Era prea surprinsă. Eu, în schimb, mi-am făcut tot felul de gânduri. „Să îi spun unchiului Sever? Să ascund fapte Danielei?” Am promis că nu se va întâmpla nimic în timpul vizitei noastre în camera lui.

I-am dus cheia unchiului Sever, i-am spus că ne-am descurcat, am salutat şi am plecat. Am evitat să spun mai multe, dar nu am putut să nu mă consum. „Dacă descoperă unchiul că nu l-am ascultat? Dacă vioara chiar s-a dezacordat? Dacă e numai dezacordată, nu e o problemă! Dar, dacă s-a rupt o aşchie din vioară?” Ştiam că unchiul ţine la toate instrumentele muzicale cu care cântă, chiar dacă face acest lucru din ce în ce mai rar.

Pe drum, Ninei i-a revenit vocea.

- Ce concert frumos ai prezentat, Daniela! Şi noi nu te-am aplaudat…
- Taci, Nina, că eu încă nu m-am liniştit. Toate se vor sparge în capul meu! Ce vă pasă vouă?!
- Nu îţi mai face probleme, mă linişteşte Daniela. Vioara nu a păţit nimic! Dacă chiar e o problemă, tata o să repare vioara. Să aşteptăm câteva zile!
- Bine. Aşteptam!
- Până mâine, nu spunem nimănui nimic! Promiteţi?
- Promitem.
- Sigur, tu pleci în seara asta. Noi mai rămânem o săptămână. Eu încă am emoţii. Voi veţi uita, dar eu trebuia să fiu mai hotărâtă. Peste ani, îmi voi aminti de acest concert încheiat înainte de a începe.

În ultimele acorduri ale „Toamnei” lui Vivaldi, zâmbesc amintirilor. Nimeni nu a mai pomenit de acea întâmplare. Numai eu zâmbesc…

Difuzorul

2011-11-04T00:05:00.010+02:00

Aveam aproape cinci ani când tata a venit însoţit de doi bărbaţi. Aceştia au întins nişte sârme de la uşa care dădea în coridorul şcolii până la noptiera de lângă patul tatălui meu.

Priveam fără să comentez, uitând de cartea cu poze pe care o răsfoiam.

Tata a intrat în bucătărie cu cei doi oameni, bănuiesc că i-a servit cu ceva. După câteva minute, bărbaţii au plecat.

Am pus cartea la locul ei, în bibliotecă, şi m-am apropiat de tata:

- De ce au mai tras şi sârmele alea?
- Ai răbdare puţin! Am o surpriză pentru voi.

Am aşteptat în linişte. Nu a trecut mult timp şi portarul şcolii a bătut la uşă:

- Intră, i-a spus tata. Te aşteptam.

Omul adusese o cutie. În interiorul ei, era un obiect de care nu mai văzusem.

- Ce e obiectul ăsta? Îmi arăţi şi mie?

Fără să spună ceva, tata a desfăcut cablul, a băgat ştecherul în priză şi a apăsat pe ceva. N-am observat ce era acolo. Am auzit: „Aici Bucureşti. La al cincilea semnal va fi ora douăsprezece”.

- Cine vorbeşte? întreabă Nina.
- Se aude din difuzor.
- Aici nu e Bucureşti! E Vişeu.
- De aici putem asculta ce vorbesc cei din Bucureşti.

Am auzit apoi cântece, ştiri… Nu umblam la aparat. Nu voiam să-l stricăm. Ne bucuram că de acolo, din spatele bucăţii de pânză cu model mărunt, ne vorbeşte cineva.

Se înserase. Noi eram mai mult lângă noul obiect. Nici la masă nu am vrut să mergem decât după ce tata a „dat mai tare” difuzorul, să auzim din bucătărie. Am mâncat mai repede ca de obicei şi ne-am aşezat în faţa difuzorului.

O melodie plăcută urmată de: „Bună seara, copii!”. Am devenit atente. „Veţi asculta o poveste…”

- Difuzorul spune poveşti! Mămico, vino să auzi!

Eram numai urechi. Abia după ce vocea a spus: „Noapte buna, copii!” am îndrăznit să vorbim.

- De acum, în fiecare seară, veţi asculta câte o poveste. Dacă nu voi fi acasă, îmi veţi povesti voi ce aţi auzit. Bine?
- Bine, tăticule! Nouă ne plac poveştile. Ai auzit ce frumos vorbesc actorii?
- Am auzit. Dacă vă place surpriza, să aveţi grijă să nu stricaţi difuzorul! Mâine vă învăţ cum se opreşte, cum se porneşte, cum se dă mai încet, mai tare. Acum, aţi auzit: „Noapte bună!”. Mergeţi la culcare!

Am ascultat şi în câteva minute am fost deja în pat. Am adormit gândindu-mă la ceea ce am auzit şi încercând să îmi imaginez cum de aud eu ce vorbesc oamenii din Bucureşti.

În dimineaţa următoare, când ne-am trezit, difuzorul era pornit. Auzeam:

„Firicel de floare-albastră
Floare de nu-mă-uita
Poartă tu iubirea noastră
Prinsă-n gingăşia ta…”

După un timp, a venit tata:

- Am promis că vă învăţ să folosiţi difuzorul. Priviţi! De aici se reglează. Dacă dăm aceasta lamă în dreapta, auzim din ce în ce mai tare. Bine ar fi să nu daţi până la capăt, că nu se mai înţelege nimic. Când o dăm în stânga, se aude mai slab, până când nu se mai aude nimic. Atunci, difuzorul e oprit.

Am făcut câteva încercări şi am stabilit sunetul nu prea tare, dar nici prea încet. Ne plăcea să ascultăm muzică. Povestea de seară era printre preferatele noastre.

Într-o zi, tata îmi spune:

- La ora 5, voi vorbi la difuzor.
- Cum vei face asta? Ştiu că aici se poate doar auzi.
- Să asculţi la ora 5. Bine?
- Eu nu ştiu când e 5.

Tata a luat ceasul deşteptător de pe dulap. Îl ţinea acolo să nu-l stricăm.

- Când limba mare e sus, iar limba mică e la 5, e ora 5. Ai înţeles? Cunoşti cifrele. Da?
- Ştiu cifrele. Ştiu să dau mai tare sunetul şi sunt sigură că voi asculta. Poate că Nina o să doarmă, dar eu nu. Sunt foarte curioasă.

La ora 5, o voce din difuzor anunţă: „ Bună seara! Aici Staţia de Radioficare din Vişeu de Sus. Vă prezentăm emisiunea noastră săptămânală. Vom începe cu un cântec maramureşean interpretat de Victoria Darvai. Apoi, îl vom invita la microfon pe tovarăşul Dumitru Grad. El ne va vorbi despre importanţa zilei de 1 Mai. Vom difuza în continuare muzică populară din ţara noastră…”

Tocmai intra pe uşă mama. I-am făcut semn să nu spună nimic. Am ascultat amândouă.

- Ce bine se aude cum vorbeşte tata! Nu prea înţeleg ce e cu 1 Mai, dar îmi place să-l ascult. Mâine le voi spune tuturor că tata a vorbit din această cutiuţă fermecată!

Am aşteptat cu nerăbdare să vină acasă tata. I-am povestit Ninei ce am auzit, dar pe ea nu o interesa. Îi plăcea să asculte muzică. Chiar încerca să danseze.

După masa de seară, ne-am apropiat de difuzor. Aşteptam povestea.

- Tată, cum încap artiştii în cutia asta? , întreabă Nina.
- Artiştii nu sunt acolo.
- Dar unde sunt?
- La Bucureşti.
- Atunci, ce e în cutie?, vreau eu să aflu. Poţi să ne arăţi?
- Da. Ştii unde e şurubelniţa? Adu-o!

Am alergat în bucătărie, am deschis sertarul în care tata îşi ţinea uneltele cu care mai repara câte ceva în casă şi am adus şurubelniţa. Tata a oprit difuzorul. L-a aşezat cu partea cu pânza aceea care se mişca atunci când sunetul era mai tare în jos. A luat şurubelniţa şi a desfăcut patru şuruburi. A scos capacul din spate şi am văzut nişte sârme, un fel de pâlnie, un magnet… Nimic interesant. Nina a fost foarte dezamăgită. Ea credea că va vedea nişte păpuşele care vorbesc.

- Trebuie să punem capacul la loc, că urmează povestea. Sper că v-aţi lămurit! De acum, numai de aceasta pârghie mişcaţi.
- Ce e aia pârghie, întreb eu.
- Lama asta de metal. Mai multe îţi voi spune altă dată. Acum, începe „Noapte bună, copii!”.

Difuzorul a devenit un bun prieten. Când ploua, nu ieşeam în curte. Ne găseam ceva de făcut în timp ce ascultam muzică. Am descoperit mai târziu teatrul radiofonic şi am învăţat mai multe cântece. Dar cel mai mult îmi plăcea cum cântau Dorina Drăghici şi Nicu Stoenescu:

„Firicel de floare-albastră
Floare de nu-mă-uita…”

Anuţa

2011-10-29T22:51:00.011+03:00

Vacanţa de după reuşita la admiterea în liceu. Merg spre casă cu o sacoşă grea. Singură, cu gândurile mele.

O fetiţă din vecini mă ajunge din urmă. O cunosc din vedere. O zăresc în curtea şcolii sau pe stradă. Cam atât. Având acelaşi drum, ea intră în vorbă cu mine.

Când ajungem în faţa porţii, Anuţa, aşa se numeşte, mă întreabă ce fac după-amiază. Puţin mirată de întrebare, îi spun că merg la Casa de cultură. E suficient să o pornesc din nou pe Anuţa. Vrea să ştie ce se face acolo. Ştiind ca mama mă aşteaptă, îi spun că acolo se cântă, se joacă teatru…

- Ştii să cânţi? o întreb.
- Da, toţi cântăm în casă.
- Ce cântaţi?
- De la radio…
- Mă grăbesc acum, dar ne putem întâlni pe la 5 şi povestim atunci. E bine?
- Sigur, spune voioasă Anuţa.

Nu dau atenţie întâlnirii pe care am stabilit-o. La ora cinci şi câteva minute, Anuţa deschide poarta şi mă strigă. Ies şi o invit în casă. Îi arăt biblioteca şi o rog să mă aştepte până mă pregătesc. Îmi iau repede o rochiţă, îmi leg părul în „coada de cal”, coafura la modă, încalţ sandalele şi mă apropii de Anuţa.

- Ce de cărţi aveţi!
- Tatălui meu îi plac foarte mult cărţile. Şi reviste avem multe. Tata e abonat şi la reviste străine. Nu prea e voie… Poştaşul ne aduce La Roumanie aujourd’hui. Dar săptămânalul L’Humanité îl ia de la chioşc. Uneori şi Pif, le chien. Spuneai că ştii să cânţi. Îmi cânţi ceva?
- Ce să îţi cânt?
- Ce vrei tu, ce îţi place ţie.

Îmi cântă cântecul pe care l-am auzit în filmul Tudor. Un cântec frumos pe care Anuţa îl cântă bine. Dar eu vreau să cânte ceva din Maramureş. Nu prea ştie. Înţeleg că radioul e sursa ei de informare. Mai exact, un difuzor, cum aveam şi noi. Puţini oameni aveau în anul 1963 radio în casă.

Plecăm la Casa de cultură. Sunt programate repetiţii la cor şi orchestra de muzică populară. Mergem mai întâi în biroul tatălui meu. I-o prezint pe Anuţa şi îi spun că fata vrea să afle ce e Casa de cultură. Apoi, mergem în sala de repetiţii.

Cei din orchestră pleacă într-o sală mai mică, iar în sala mare sunt aşezate scaunele pentru corişti. Unii mai au foi cu texte. Domnul Ioan Furnică discută cu doamna Maria Mihalca, fosta mea învăţătoare şi profesoară de muzică. Pe noi nu ne întreaba nimeni de ce suntem acolo. Începe încălzirea vocilor.

Doamna Mihalca se apropie de mine:

- Cum e în vacanţă?
- Bine. Îmi găsesc câte ceva de făcut. Citesc, merg la râu cu fetele, am fost pe Arşiţa după frăguţe...
- Aţi găsit?
- Puţine. Dar nu contează! Ne-am plimbat.
- N-ai vrea să mergi cu noi la Satu Mare? E faza pe regiune a formaţiilor corale.
- Dacă mă primiţi, vin!
- Sigur. Ţine cartea cu partiturile. Şi vino la repetiţii! Scrie-ţi cuvintele şi mâine să le ştii!
- Bine, imediat îmi aduc ceva de scris!

Şi fug la tata în birou:

- Te rog să îmi dai două foi şi un creion! Vreau să scriu cuvintele. Merg şi eu la Satu Mare.

Tata zâmbeşte şi îmi dă ce îi cer. Ies ca vântul, gata să-l răstorn pe Belmondo (aşa îi spunea tata unui instructor artistic). Anuţa vrea să mă întrebe ceva. Văd că ezită.

- Care e problema?
- Aş vrea să văd şi eu Satu Mare...
- Şi?
- Nu ştiu dacă mă lasă tata, dacă mă primeşte dirijorul, dacă...
- Hai la repetiţie! E o şansă!

Ne aşezăm, scriem cuvintele şi ascultăm ce cânta vocea întâi. Ne lămurim. Putem învăţa până la concurs. Dacă doamna profesoară ne primeşte, restul nu e o problemă. Tatăl meu va vorbi cu tatăl Anuţei.

Nu mai avem nimic în minte decât: „Anişoară, Anişoară, tractoristă bălăioară” . Şi finalul la care doamna Mihalca ne făcea semn să cântăm mai tare. Coristele mai în vârstă nu prea pot să cânte notele înalte.

Urmează o săptămână cu repetiţii în fiecare zi. Anuţa a primit învoirea, dar cu condiţia să nu se despartă de mine.

La Satu Mare plecăm cu două autobuze. Pe serpentinele de pe Hera ne simţim mai rău, dar tata ne îndeamnă să cântăm. Nu prea tare, să nu răguşim. Sfatul e foarte bun.

Drumul e destul de greu. Ajunşi la câmpie, vedem pe geam oraşul, dar ni se pare că nu ne mişcăm. Când ajungem la şcoala care ne găzduieşte, e întuneric de-a binelea. Suntem cazate într-un dormitor cu 30 de paturi. Râdem: „ca la cazarmă”.

A doua zi, de dimineaţă, plecăm în grup să vedem unde vom cânta. Anuţa, tot lângă mine. Tremură de emoţie: „Ce frumos!” „Ce clădire mare! N-am mai văzut un parc atât de frumos!” , „Mai mergem mult?”. Eu zâmbesc. Am mai fost în Satu Mare, dar şi în alte oraşe mai mari. Acum, avem un scop serios: să luăm un premiu.

Suntem îmbrăcate în haine specifice zonei Vişeu. Lumea se uită după noi când trecem în grupuri. Vedem „sala”. Urmează să cântăm pe o scenă în aer liber. Ne facem încălzirea vocilor lângă scenă. Ne conduce doamna Mihalca. Apoi, domnul Furnică are o discuţie cu doamna Mihalca. Vine la noi şi ne spune: „Astăzi va dirija doamna profesoară. Să fiţi atenţi! Ştiţi ce aveţi de făcut. Succes!”

Mă uit la tata. Ştiu că domnul Furnică e dirijorul şi doamna îl ajută. Dar acum s-a schimbat ceva. Cred că tata ştie. E calm. De fapt, se pricepe să-şi ascundă emoţiile.

Emoţiile noastre nu se termină imediat ce încheiem programul. Ne împrăştiem prin oraş, după suveniruri, să facem fotografii, unii la o prăjitură, alţii să mănânce, că era miezul zilei. Anuţa se apropie de noi:

- Domnule director, vă rog să-mi daţi voie să merg cu fetele de la OCL! Vreau să îmi cumpăr ceva.
- Bine. Să fiţi la timp la autobuz! Aflăm rezultatele concursului şi plecăm la Vişeu. Ştiţi ora!
- Vă mulţumesc! La ora 5 suntem la poarta şcolii!

Anuţa e foarte bucuroasă. Şi noi. Sperăm că vom fi pe podium. Doamna Mihalca încă mai are emoţii.

Domnul Furnică vene cu rezultatul!

- Corul nostru a obţinut premiul al doilea! E foarte bine! Înseamnă foarte mult, ştiind cu cine am concurat. Felicitări tuturor!

Strigăte de bucurie, urale, aplauze.

- Mai am ceva de spus! De astăzi, doamna profesoară va fi dirijorul corului. Eu mă voi ocupa de orchestră. Ne vom întâlni la Casa de cultură!

Ajungem târziu la Vişeu. Obosiţi, dar bucuroşi. Suntem aşteptaţi în faţa Casei de cultură de mulţi oameni. Toţi vor să ştie ce am făcut. Noi aducem veştile, pentru că telefoane nu au decât instituţiile.

***

După mai mulţi ani, tata m-a întrebat dacă îmi mai amintesc de fetiţa aceea care a fost cu noi la Satu Mare. Îmi aminteam, dar nu am ţinut legătura.

- Anuţa s-a împrietenit cu cei din orchestră, cu soliştii şi, împreună cu formaţiile de folclor, a ajuns în mai multe ţări din Europa. Ştii că aveau un spectacol cu obiceiurile de nuntă.

- Mă bucur pentru ea. O fetiţă simplă, dintr-o familie de ţărani, o fetiţă talentată, care şi-a văzut cu ochii visul de a cânta pe scene adevărate. Eu am rămas o amatoare, pasionată de muzică. Dar nu-mi pare rău că m-am dedicat şcolii. Matematica e la fel de frumoasă. Şi nici ea nu e pentru oricine.

Ziua Marinei

2011-10-27T21:25:00.007+03:00

Mijlocul lunii august. Din toate părţile oraşului se auzea muzică. Nu am mers la plajă. Când am cerut explicaţii, bunica mi-a spus că e Ziua Marinei şi vom merge după apusul soarelui să vedem artificiile.

Am aşteptat cu nerăbdare să vină seara. După ce bunicul a venit de la serviciu, am mâncat şi am plecat la plimbare. Am trecut pe lângă cortul în care aveau loc spectacole de circ. Bunicul mi-a promis că mă va duce să văd spectacolul. Poate la matineu, adică la un spectacol de dimineaţă.

Ne-am îndreptat spre port. Pe mare erau mai multe vapoare destul de aproape de ţărm. Aveau steguleţe roşii, galbene şi albastre. Toate vapoarele aveau luminile aprinse. Chiar şi între stâlpii de pe alei erau înşirate steguleţe roşii, galbene şi albastre. La uşile instituţiilor erau steaguri tricolore.

În drum spre cazinou, bunicul mi-a arătat clădirea în care se afla Comandamentul Marinei. La poartă erau doi marinari care făceau de gardă. Aveau mitraliere şi stăteau ca două statui.

În parc, ne-am oprit în faţa statuii lui Mihai Eminescu. Emoţionată, spun:

- Seamănă cu cel din poză! Poza din cartea mea!
- Ai cărţi?
- Sigur. Ştiu şi poezii.
- Ce poezie ştii?
- „Somnoroase păsărele”, de Mihai Eminescu.
- Ne-o spui şi nouă?
- Cu plăcere.

Şi le spun bunicilor cele trei strofe din cartea mea, o carte cu desene foarte frumoase, cu pasări în pădure, cu un lac, cu o lebădă, cu luna într-un colţ de pagină... Numai trei strofe? Da, că strofa cu îngerii nu era în carte. Acea strofă mi-a spus-o bunicul şi, a doua zi, bunica m-a învăţat rugăciunea „Înger, îngeraşul meu”.

S-a înnoptat. În parcul de pe faleză am găsit un loc mai liber între cazinou şi poarta şantierului naval. De acolo vedeam şi marea, şi cerul. Lume multă. Băncile erau ocupate de cei care au venit mai devreme. Nu era o problemă! Mulţi tineri stăteau pe iarbă, chiar dacă, din când în când, miliţieni îi certau.

La prima salvă de tun, am tresărit. M-am bucurat când cerul s-a umplut de stele colorate. De la un timp, mă obişnuisem cu zgomotul, cu strigătele spectatorilor, cu mirosul de praf de puşcă. Chiar şi cu fumul adus de curent.

- Ce se întâmplă dacă o stea nu se stinge la timp? Arde locul în care cade?
- Fii liniştită, mă îndeamnă bunicul. Se sting toate.

Alte steluţe colorate, alte strigăte de admiraţie.

O stea refuză să se stingă şi cade la câţiva metri de noi, într-un grup de tineri. Fetele ţipă şi fug. Băieţii le urmează de aproape.

- Am văzut ce se întâmplă, spun mulţumită. Vedeţi că se poate să ardă mai mult decât credeţi?
- Prooroc să te faci! Îmi spune bunica.
- Cântăreaţă de operetă mă fac. Am stabilit deja. Asta nu înseamnă că nu mai pun întrebări încuietoare.

Am plecat fericită că am văzut artificii pentru prima dată în viaţă. Aşteptam cu nerăbdare să pot povesti despre ceea ce am văzut. Cui? Celor de la Vişeu, că acolo nu sunt marinari.

O întâmplare simplă

2011-10-27T21:16:00.005+03:00

Într-o seară, bunica îmi spune că trebuie să cumpărăm griş. Ne îmbrăcăm şi mergem la un mic magazin aflat lângă parc. Pe drum, bunica îmi explică: „Să faci cum îţi spun! Cumperi o pungă de griş, saluţi şi pleci. Nu trebuie să ştie nimeni că eşti cu mine. Nu se vinde decât câte o pungă la fiecare cumpărător. Ai înţeles?” O asigur pe bunica mea că aşa voi face.

Ajungem, intrăm, stăm la rând... Câţiva cumpărători, în special turişti... Mă bucur că nu trebuie să aştept prea mult. Prefer să merg, nu să stau în picioare.

Când ajung la tejghea, dau 5 lei, cer griş, iau punga, spun „Bună seara!” şi ies aproape în fugă. Mă ascund lângă un jgheab într-un loc mai puţin luminat. Aştept cu emoţie. Timpul trece foarte încet.

- Mioriţo, Mioriţo!

E vocea bunicii. Ies din ascunzătoare.

- Vino aici! Domnul Gingirică vrea să te cunoască. Ai uitat să iei restul şi a trebuit să recunosc că eşti nepoata mea. Bine că nu sunt mulţi cumpărători!

Eram puţin supărată. O dată a trebuit să mă dau drept altcineva şi nu mi-a reuşit.

Parcul mare

2011-10-26T18:14:00.010+03:00

E luna august. Într-o duminică, merg cu bunicii în parcul mare al oraşului. E ziua în care, într-un chioşc, cântă fanfara militară.

Muzicanţii sunt îmbrăcaţi altfel decât cei pe care îi ştiam eu din fotografiile din albumul tatălui meu. Şi vorbesc ciudat. Nu înţeleg nimic. Cei mai mulţi spectatori sunt îmbrăcaţi cu uniforme militare. Sunt blonzi, bronzaţi frumos. Pe epoleţii lor sclipesc stelele. (În fotografiile tatălui meu, toţi au trese.) Sunt însoţiţi de doamne proaspăt coafate, rujate, îmbrăcate cu rochii înflorate. Toţi sunt veseli şi gălăgioşi.

Bunica îmi spune că sunt soldaţi ruşi. Cântă frumos. Aflu că orchestra interpretează „Valurile Amurului”, un vals celebru compus de Kiuss. Încep să mă legăn în ritmul muzicii. În faţa chioşcului este un loc pavat cu dale de marmură, un loc special pentru dans. Câteva doamne, invitate de ofiţeri, se îndreaptă spre "ringul de dans". Mă uit la doamne şi le imit.

Îmi plac rochiile doamnelor. Sunt lungi, până mai jos de genunchi, iar când se mişcă în cerc, cu viteză, rochiile par nişte clopote. Bunica îmi spune ca fustele sunt cloş şi îmi promite că îmi va face şi mie rochie cloş, dacă învăţ să dansez vals. Nu e greu. Dansez cu bunica şi gândul îmi fuge la o rochiţă albastră cum e cerul după ploaie.

Ziua învăţătoarei mele

2011-08-14T21:22:00.003+03:00

M-am gândit să postez separat textul aşa cum a fost publicat în revista Boema.
http://www.boema.inforapart.ro/reviste/Boema030.pdf
***
Eram mică, dar ştiam că în 30 iunie sunt sărbătorite acele fiinţe sensibile şi harnice, care îşi ofereau o parte din sufletul şi energia lor pentru a-i învăţa pe copii să scrie, să citească, să socotească, să gândească şi să se poarte. Era Ziua învăţătorului.

Îmi vin în minte întâmplări din veacul trecut, întâmplări care au legătură cu prima mea învăţătoare, Maria Mihalca.

Prima zi de şcoală a anului şcolar 1956-1957. S-au schimbat uniformele. Îmi amintesc că aveam o de rochiţă pepit, încheiată la spate cu nasturi, cu guler alb detaşabil şi şorţuleţ negru cu volănaşe. Pentru ca toţi părinţii să ştie cum este noua uniformă, directorul şcolii a invitat câţiva elevi pe scenă. Doamna învăţătoare m-a trimis şi pe mine. Despre această întâmplare am povestit, în glumă, că m-a ajutat să fiu model, încă din prima zi de şcoală.

Îmi amintesc cu plăcere de primii ani de şcoală., de multe dintre activităţile pe care le organiza învăţătoarea noastră. Îmi amintesc de lecţiile obişnuite, la care participam cu tot sufletul, de activităţile practice, de plimbările de la sfârşitul fiecărui an şcolar, de modul în care aplana conflictele dintre elevi. Îmi mai amintesc de lecţiile deschise la matematică din clasa a doua, de educaţie fizică din clasa a treia, lecţii la care au participat învăţătorii din fostul raion Vişeu. Şi îmi mai amintesc de repetiţiile la cor, la spectacolele la care participau formaţiile clasei noastre. În clasa a treia, aveam corul clasei, cu solist.

Centenarului Unirii Principatelor Române a fost, pentru doamna învăţătoare, ocazia de a ne învăţa şi pe noi, copii de maramureşeni, să cântăm şi să jucăm Hora Unirii.

Doamna învăţătoare nu era numai o persoană foarte pricepută, cu mult tact, care reuşea să stăpânească nişte copii jucăuşi, neastâmpăraţi şi cu idei, era şi un exemplu de gospodină şi mamă iubitoare.

Într-o zi, m-a trimis mama să aduc lapte de la doamna învăţătoare. Am văzut-o cum a muls vaca, cum a strecurat laptele şi cum mi l-a turnat în sticlă. Mi-a arătat atunci şi grădina de legume, şi animalele pe care le avea în gospodărie.

În vacanţa de vară, conduşi de domnul Mihalca, cu cei şase copii ai familiei lor, am fost pe Arşiţa, dealul de la sudul oraşului Vişeu de Sus, după cireşe amare. A fost o excursie interesantă şi plăcută, am avut bucuria de a vedea o livadă frumoasă şi îngrijită, am adunat şi cireşe mici, care nu ne-au plăcut la început, ne-am mirat de gardurile din crengi şi drumul pe care rar trecea câte o căruţă.

În lipsa unui profesor de specialitate, doamna învăţătoare a acceptat să predea muzica la liceul din oraş, care avea în componenţă şi clase de gimnaziu.

Eram în clasa a cincea. Îmi amintesc de lecţia deschisă la muzică, în cadrul cercurilor pedagogice. Apoi, de corul elevilor claselor V-VII.

La spectacolul anual pentru părinţi, doamna profesoară a organizat un grup vocal cu cinci elevi din clasa a şasea, în care m-a inclus şi pe mine. Am cântat Cântec de leagăn de Schubert, pe trei voci. Am fost foarte mult aplaudaţi. Nu ştiu cine a avut ideea să cântăm o strofă în limba germană, dar acest lucru a fost apreciat de ţipţerii din oraş.

Când eram în clasa a şasea, corul condus de doamna Maria Mihalca era candidat la un loc fruntaş pe regiune. Îmi amintesc că am învăţat atunci Cuc, cuculeţ de Nelu Ionescu. Împreună cu o colegă din altă clasă, am cântat partea de solo. Ne completam foarte bine. Ea se auzea mai bine la sunetele joase, iar la cele înalte aveam eu mai multă putere. Chiar a fost foarte inspirată doamna profesoară, când a făcut această combinaţie. Ştiu că am fost foarte bucuroşi. Corul nostru luase premiul al doilea, după corul liceului de muzică din Baia Mare.

Eram în clasa a şaptea. Mama îmi promisese un acordeon, dacă învăţ să cânt la acel instrument. Aveam o experienţă cu pianul pe care nu l-am primit, pentru că era mai urgentă construirea unei case proprii. Un acordeon era mai ieftin, mai uşor de purtat…

Am fost la câteva ore de acordeon, la doamna Mihalca. Aveam unele avantaje: ştiam teorie de la şcoală, ştiam câte ceva din studiul pianului, dar ştiam, în mare parte, cântecele de la difuzorul pe care îl auzeam aproape tot timpul liber în casa noastră.

La ce mi-a folosit faptul că am învăţat să cânt la pian şi acordeon? La îmbunătăţirea memoriei auditive şi la priceperea de a folosi în acelaşi timp cele două mâini în mod independent.

La serata pe care am organizat-o la absolvirea clasei a şaptea, doamna învăţătoare, acum profesoara noastră de muzică, mi-a propus să cânt la acordeon. M-am codit puţin, dar doamna m-a încurajat. Apoi, am insistat să cânte şi Adrian, colegul meu, fiul doamnei profesoare. A interpretat câteva cântece.

După ce gheaţa a fost spartă, am antrenat şi alţi colegi la microfon. Împreună cu Livia, şi ea fiică de învăţători, am cântat Două viori şi Prima poezie, cântece la modă. Livia ştia foarte bine să secondeze.

În vacanţa de după reuşita la admiterea în liceu, corul casei de cultură se pregătea pentru etapa pe regiune. Concursul avea loc la Satu-Mare. Doamna Mihalca îmi propune să cânt în cor, alături de mama şi de multe cadre didactice.

De la Satu-Mare, corul s-a întors cu un premiul al II-lea. Din acea dată, doamna Mihalca a preluat rolul de dirijor al corului pe care, până atunci, fusese condus de Ion Furnică.

Am început clasa a opta. Corul liceului avea prima repetiţie. În sala de clasă erau mai mult de 60 de elevi.

Doamna profesoară deschide cartea cu partitura şi, ajutată de acordeon, cântă o parte din corul ţăranilor din opera Cavaleria rusticană de Mascagni. Recunosc linia melodică auzită la difuzor.

În pauză cartea rămâne pe banca în care stăteam eu. „De ce nu cântăm şi. „De ce nu cântăm şi partea asta?” întreb. „Puteţi?” „Cred că da”. Încercăm. Se găsesc imediat câteva fete care pot lua acutele din recitativ.

Spectacolul şcolii, concursul anual al formaţiilor liceenilor… Chiar şi acum mă întreb cum a îndrăznit doamna profesoară să aleagă acea partitură dificilă, dar sunt foarte bucuroasă că reuşea să încânte sala oriunde se prezenta cu noi. Era categorică şi pretenţioasă când era vorba de lucruri dificile şi foarte bucuroasă când vedea că eforturile îi sunt răsplătite cu aplauze şi premii.

Spectacolul şcolii, concursul anual al formaţiilor liceenilor… Chiar şi acum mă întreb cum a îndrăznit doamna profesoară să aleagă acea partitură dificilă, dar sunt foarte bucuroasă că reuşea să încânte sala oriunde se prezenta cu noi. Era categorică şi pretenţioasă când era vorba de lucruri dificile şi foarte bucuroasă când vedea că eforturile îi sunt răsplătite cu aplauze şi premii.

În decembrie 1963, formaţiile artistice ale casei de cultură participă la inaugurarea clubul muncitoresc din Borşa. Puteam eu să lipsesc? Am cântat în cor. Spectacolul avea loc seara, iar în cor erau mai mulţi dintre profesorii mei.

În clasa a zecea, am învăţat istoria muzicii. Orele erau mai bogate în audiţii; unele lecţii le ţinem în laboratorul de fizică.

Urma să vorbim despre compozitorii români. Doamna profesoară îmi propune să scriu câteva cuvinte despre Ciprian Porumbescu. Pentru a mă ajuta, îmi dă notiţele unei eleve din altă clasă. Eram în perioada tezelor şi doamna nu voia să îmi deranjeze programul. Îmi spune că la biblioteca liceului este cartea Cânta la Stupca o vioară. În recreaţia mare am fugit la bibliotecă şi am cerut cartea.

Ajunsă acasă, am citit în fugă ce scrisese colega mea. Nu mi-a plăcut. Aşa că, am hotărât să citesc cartea. Teme scrise nu aveam, în timpul orelor eram atentă la lecţia nouă... Aveam, e drept teză în acea săptămână, dar la matematică.

Am citit cartea în două zile. Am scris trei pagini, cum mi se spusese, dar am cerut permisiunea de a povesti episoadele care mi-au plăcut din carte. Şi nu erau puţine…

În clasa a unsprezecea nu mai aveam ore de muzică. Dar pe doamna învăţătoare o întâlneam în şcoală. Cea mai mare dintre fiicele doamnei Mihalca era studentă la Limba română. Am aflat că şi doamna Mihalca a reuşit la facultate. Această veste ne-a bucurat foarte mult.

Eram studentă. În vacanţă m-am dus cu mama la repetiţie la corul casei de cultură. Voiam să fiu sigură că o revăd pe învăţătoarea mea, dar şi pe multe din învăţătoarele din oraş. Corul se transformase în cor de femei, pentru că era greu să se găsească bărbaţi dispuşi să participe la repetiţii de două ori pe săptămână. Învăţătoarele erau nu numai libere seara, dar era un loc foarte bun de întâlnire şi o activitate plăcută. Să nu mai spun de premiile şi aprecierile în urma participării la diferite evenimente.

Cred că învăţătoarele, în ciuda trecerii anilor, nu se schimbă prea mult. Încărunţesc puţin, dar rămân la fel de vioaie, spirituale, cu un deosebit simţ al umorului şi la fel de dispuse să ajute pe oricine are nevoie. E drept că vorbesc mult, repede, fac şi multă gălăgie, dar, la semnul dirijorului, se face linişte şi repetiţia decurge firesc.

Ultima mea întâlnire cu doamna profesoară a fost în 30 aprilie 1983, la primăria oraşului Vişeu de Sus, la căsătoria civilă a fratelui meu. La eveniment a participat tot personalul Şcolii Ajutătoare şi multe cadre didactice din oraş. Doamna Maria Mihalca absolvise facultatea şi preda limba română la şcoala la care tatăl meu fusese director, după plecarea de la casa de cultură. Era neschimbată: aceeaşi persoană zâmbitoare, comunicativă, energică.

După ce tinerii au fost declaraţi căsătoriţi, conform obiceiului, toţi cei prezenţi cântă. M-am apropiat de doamna profesoară şi am tras cu urechea. „De când cânţi tu alto?” mă întreabă. „De când călătoresc noaptea cu trenul şi nu pot să le cer celor din compartiment să nu fumeze. Am şi laringită cronică. Creta e vinovată.”

În 1994, doamna Maria Mihalca, deşi era pensionată la limita de vârstă, preda muzică la Şcoala Nr. 7.

Sunt zile în care ne amintim de cei care ne-au fost modele, de cei cu care am vrut să semănăm. Sunt zile în care dorim să le spunem şi celor care vin după noi cum am trăit, ce am învăţat, cum am gândit.

Pe cei de la care am luat câte ceva din modul în care îi vedeam, pe care i-am avut ca exemple, îi purtăm în inimă. Nu pierdem nici un prilej să vorbim despre acei oameni deosebiţi care ne-au marcat modul de a gândi şi munci.

Printre modelele pe care am considerat că trebuie să le aleg nu e numai doamna Maria Mihalca, dar azi am considerat că e cel mai bun exemplu.

Faptul că nu numai eu sau colegii mei din şcoală, ci întreaga comunitate din oraşul Vişeu de Sus, a văzut în doamna profesoară Maria Mihalca un exemplu de dăruire şi de activitate şi-a găsit expresia în acordarea titlului de Cetăţean de onoare al oraşului Vişeu de Sus.

Învăţătoarei mele

2011-08-14T20:07:00.012+03:00

Eram mică, dar ştiam că în 30 iunie sunt sărbătorite acele fiinţe sensibile şi harnice, care îşi ofereau o parte din sufletul şi energia lor pentru a-i învăţa pe copii să scrie şi să citească, să socotească, să gândească şi să se poarte. Era Ziua învăţătorului.
Voi nota câteva întâmplări din veacul trecut, aşa cum îmi vin acum în minte, care au legătură cu prima mea învăţătoare, Maria Mihalca.

***

Prima zi de şcoală a anului şcolar 1956-1957. S-au schimbat uniformele. Îmi amintesc că aveam o de rochiţă pepit, încheiată la spate cu nasturi, cu guler alb detaşabil şi şorţuleţ negru cu volănaşe. Pentru ca toţi părinţii să ştie cum este noua uniformă, directorul şcolii a invitat câţiva elevi pe scenă. Doamna învăţătoare, Maria Mihalca, m-a trimis şi pe mine pe scenă. Am fost „model”.

***
Am găsit câteva fotografii din acea perioadă. Le păstram cu mare drag.

Fotografiile de aici au fost făcute în ziua de 1 Mai 1958.
În prima fotografie, doamna Maria Mihalca o ţine de umeri pe cea mai mică dintre fiicele ei.
În a doua fotografie e un grup de învăţătoare. Mama mea este a patra din stânga. Tatăl meu e în prima fotografie, în primul rând, cel cu medalia.

***

În clasa a doua. Cerc pedagogic. Prima lecţie deschisă. La matematică. Lecţie de rezolvare de probleme. Accentul se pune pe planul de rezolvare şi pe metodele de rezolvare. Lecţia apreciată de învăţătorii din raion şi de neuitat pentru elevi.

***

Clasa a treia. Primul cor cu elevii, corul clasei, cu solist.

„Cucule, pasăre sură, cuc
Cucule, pasăre sură, cuc
Ce tot cânţi la noi pe şură
Cuculeană lugojană, cuc?”

Centenarului Unirii Principatelor Române, pentru doamna învăţătoare, ocazia de a-i învăţa pe copiii maramureşeni să cânte şi să joace Hora Unirii.

Şi lecţie deschisă în cadrul cercului pedagogic. La educaţie fizică.

***

Doamna învăţătoare nu era numai o persoană foarte pricepută, cu mult tact, care reuşea să stăpânească nişte copii jucăuşi, neastâmpăraţi şi cu idei. Era şi un exemplu de gospodină şi mamă iubitoare.

Într-o zi, m-a trimis mama să aduc lapte de la doamna învăţătoare. Am văzut-o cum a muls vaca, cum a strecurat laptele şi cum mi l-a turnat în sticlă. Mi-a arătat atunci şi gradina de legume, şi animale pe care le avea în gospodărie.

În vacanţa de vară, împreună cu domnul Mihalca şi cu cei şase copii ai familiei, am fost pe Arşiţa, dealul de la sudul oraşului Vişeu de Sus, după cireşe amare. A fost o excursie interesantă şi plăcută, am avut bucuria de a vedea o livadă frumoasă şi îngrijită, am adunat şi cireşe mici, care nu ne-au plăcut de la început, ne-am mirat de gardurile din crengi şi drumul pe care rar trecea câte o căruţă.

***

Clasa a patra. După o lună de la începutul anului şcolar, doamna învăţătoare ne anunţă că ne despărţim. În lipsa unui profesor de specialitate, doamna învăţătoare a acceptat să predea muzica la liceul din oraş, care avea în componenţă şi clase de gimnaziu.

***

Clasa a cincea. Altă lecţie deschisă. La muzică. Şi cor cu elevii claselor V-VII. Şi un grup vocal cu cinci elevi din clasa a şasea, în care doamna Mihalca m-a inclus. Am cântat un cântec de leagăn de Schubert. Pe trei voci. Am fost foarte aplaudaţi. Nu ştiu cine a avut ideea să cântăm o strofă în limba germană, dar acest lucru a fost apreciat de ţipţerii din oraş.

***
Clasa a şasea. Concurs între formaţiile de pionieri. Corul condus de doamna Maria Mihalca era candidat la un loc fruntaş pe regiune. Îmi amintesc că am învăţat atunci „Cuc, cuculeţ” de Nelu Ionescu. Partea de solo a fost susţinută de mine şi o colegă din altă clasă. Ne completam foarte bine. Ea se auzea mai bine la sunetele joase, iar la cele înalte aveam eu mai multă putere. Chiar a fost foarte inspirată doamna profesoară, când a făcut această combinaţie. Ştiu că am fost foarte bucuroşi. Corul nostru luase premiul al doilea, după corul liceului de muzică din Baia Mare.

***

În clasa a şaptea, mama îmi promite că îmi cumpără acordeon, dacă învăţ să cânt la acel instrument. Aveam o experienţă cu pianul pe care nu l-am primit, pentru că era mai urgentă construirea unei case proprii. Un acordeon era mai ieftin, mai uşor de purtat…

Am fost la câteva ore de acordeon. De la cine? De la doamna Mihalca. Aveam unele avantaje: ştiam teorie de la şcoală, ştiam câte ceva din studiul pianului, dar ştiam, în mare parte, cântecele de la difuzorul pe care îl auzeam aproape tot timpul liber în casa noastră.

La ce mi-a folosit faptul că am învăţat să cânt la pian / acordeon? La îmbunătăţirea memoriei auditive şi la priceperea de a folosi în acelaşi timp cele două mâini în mod independent.

La serata pe care am organizat-o la absolvirea clasei a şaptea, doamna învăţătoare, acum profesoara noastră de muzică, mi-a propus să cânt la acordeon. M-am codit puţin, dar doamna m-a încurajat. Apoi, am insistat să cânte şi Adrian, colegul meu, fiul doamnei profesoare. A cântat câteva cântece.

După ce gheaţa a fost spartă, am antrenat şi alţi colegi la microfon. Împreună cu Livia, şi ea fiică de învăţători, am cântat „Două viori” şi „Prima poezie”, cântece la modă. Livia ştia foarte bine să secondeze.

***

Vacanţa de după reuşita la admiterea în liceu. O vecină se ţine scai de mine. N-am de lucru şi o întreb dacă ştie să cânte. Îmi cântă cântecul pe care l-am auzit în filmul Tudor. Îi spun că trebuie să merg la casa de cultură. Anuţa vrea să vadă ce se întâmplă acolo. Fixăm întâlnirea la ora şase fără un sfert. La şase, sunt repetiţii.

Îi arăt Anuţei ce activităţi sunt e în acea zi. Corul avea repetiţie. În scurt timp era etapa pe regiune a corurilor, concurs care , în acel an, se ţinea la Satu-Mare. Doamna Mihalca îmi propune să cânt în cor. Sunt de acord.

Anuţa asistă pe scaunul de lângă mine. Ar vrea să vadă şi ea oraşul Satu-Mare. Dar nu ştie dacă părinţii o lasă. Îmi vine ideea: să participe la cor şi tatăl meu, directorul casei de cultură în acea vreme, îi va lămuri pe părinţii ei să o lase. A fost cea mai bună soluţie pentru ca o fetiţă de ţăran să facă o excursie de neuitat.

În fotografia făcută cu acel prilej, de la stânga suntem: eu, tatăl meu, doamna învăţătoare Geta Giurgiu şi mama mea.

De la Satu-Mare, corul s-a întors cu un premiul al II-lea. Din acea dată, doamna Mihalca a preluat rolul de dirijor al corului pe care, până atunci, l-a condus Ion Furnică.

***
Clasa a opta. Corul liceului. Prima repetiţie. În sala de clasă 60 de elevi.

Doamna profesoară deschide cartea cu partitura şi, ajutată de acordeon, cântă o parte din corul ţăranilor din opera Cavaleria rusticană de Mascagni. Recunosc linia melodică auzită la difuzor.

O pauză. Cartea rămâne pe banca în care stăteam eu. „De ce nu cântăm şi partea asta?” întreb. „Puteţi?” „Cred că da”. Încercăm. Se găsesc imediat câteva fete care pot lua acutele din recitativ.

Spectacolul şcolii, concursul anual al formaţiilor liceenilor… Chiar şi acum mă întreb cum a îndrăznit doamna profesoară să aleagă acea partitură dificilă. Dar sunt foarte bucuroasă că reuşea să încânte sala oriunde se prezenta cu noi. Era categorică şi pretenţioasă, când era vorba de lucruri dificile. Şi foarte bucuroasă, când vedea că eforturile îi sunt răsplătite cu aplauze şi chiar premii.
***
Alegeri locale. Formaţiile artistice din oraşul Vişeu de Sus merg la Borşa. La fiecare centru de votare câte un spectacol.

Eu particip cu formaţia de dansuri populare a liceului, dar în autobuzul cu care mergeam se află corul casei de cultură. Corul repetă. Neavând ocupaţie, iau partitura. Cu cuvintele în faţă, cânt cu ceilalţi. „De unde ştii cântecul?” mă întreabă dirijoarea, doamna Mihalca. „De la radio. Mă primiţi şi pe mine la cor? Până la Borşa învăţ şi ultimele două strofe.” Sunt acceptată. Costumul meu nu e ca al coristelor, dar stau în rândul al doilea.

***
În clasa a zecea, învăţăm istoria muzicii. Orele sunt mai bogate în audiţii, unele lecţii le ţinem în laboratorul de fizică.

Urma să vorbim despre compozitorii români. Doamna profesoară îmi propune să scriu câteva cuvinte despre Ciprian Porumbescu. Pentru a mă ajuta, îmi dă notiţele unei eleve din altă clasă. Eram în perioada tezelor şi doamna nu voia să îmi deranjeze programul. Îmi spune că la biblioteca liceului este cartea Cânta la Stupca o vioară. În recreaţia mare am fugit la bibliotecă şi am cerut cartea.

Ajunsă acasă, am citit în fugă ce scrisese colega mea. Nu mi-a plăcut. Aşa că, am hotărât să citesc cartea. Teme scrise nu aveam, în timpul orelor eram atentă la lecţia nouă... Aveam, e drept teză în acea săptămână, dar la matematică. Puteam să citesc.

Am citit până s-a terminat programul la difuzor, adică până la miezul nopţii. Mai aveam puţin de citit, dar prezentarea trebuia făcută la ora următoare de muzică. Puteam să scriu duminică.
***
În clasa a unsprezecea nu am mai făcut muzică. Dar pe doamna învăţătoare o întâlneam în şcoală. Cea mai mare dintre fiicele doamnei Mihalca era studentă la Limba română. Am aflat că şi doamna Mihalca a reuşit la facultate. Această veste ne-a bucurat foarte mult.

***
Eram studentă. În vacanţă m-am dus cu mama la repetiţie la corul casei de cultură. Voiam să fiu sigură că o revăd pe învăţătoarea mea, dar şi pe multe din învăţătoarele din oraş. Corul se transformase în cor de femei, pentru că era greu să se găsească bărbaţi dispuşi să participe la repetiţii de două ori pe săptămână. Învăţătoarele erau nu numai libere seara, dar era un loc foarte bun de întâlnire şi o activitate plăcută. Nu mai spunem de premiile şi aprecierile în urma participării la diferite evenimente.

Cred că învăţătoarele, în ciuda trecerii anilor, nu se schimbă prea mult. Încărunţesc puţin, dar rămân la fel de vioaie, spirituale, cu un deosebit simţ al umorului şi la fel de dispuse să ajute pe oricine are nevoie. E drept că vorbesc mult, repede, fac şi multă gălăgie, dar, la semnul dirijorului, se face linişte şi repetiţia decurge firesc.

***
30 aprilie 1973. La primăria oraşului Vişeu de Sus se oficiază căsătoria fratelui meu. Participă tot personalul Şcolii Ajutătoare şi multe cadre didactice din oraş. Doamna Maria Mihalca e prezentă. E neschimbată.

După ce tinerii au fost declaraţi căsătoriţi, conform obiceiului, toţi cei prezenţi cântă. Mă apropii de doamna profesoară şi trag cu urechea. „De când cânţi tu alto?” mă întreabă. „De când călătoresc noaptea cu trenul şi nu pot să le cer celor din compartiment să nu fumeze. Am laringită cronică. Poate şi creta e vinovată.”

În fotografie, doamna profesoară este în stânga miresei şi mă ţine de braţ.

Doamna Maria Mihalca absolvise facultatea şi preda limba română la şcoala la care tatăl meu fusese director, după plecarea de la casa de cultură.

Evenimentul de la primărie a fost ultima mea întâlnire cu doamna profesoară.

***

În 1984, doamna Maria Mihalca, deşi era pensionată la limita de vârstă, preda muzică la şcoala Nr. 7.

***
Pe lista Cetăţenilor de onoare ai oraşului Vişeu de Sus este şi doamna profesoară Maria Mihalca.
***
La http://www.boema.inforapart.ro/reviste/Boema030.pdf a publicat, cu câteva modificări, acest text.

Ziua Învăţătorului în veacul trecut

2011-07-03T13:36:00.006+03:00

Îmi amintesc că înainte de anul 2000, Ziua învăţătorului se sărbătorea în 30 iunie. E drept că ea coincidea cu o sărbătoare creştină: Cei 12 Apostoli.

Aşteptam cu nerăbdare să mergem la „iarbă verde”. Dar asta se putea face numai dacă nu ploua. Amintirile mele sunt incomplete, dar emoţiile încă mă copleşesc.

Eram în clasa a doua. Tata ne adusese, într-o cutie de carton, pui de găină fără cloşcă şi ne-a spus că au fost clociţi de o maşină. Eram curioasă cum era posibil acest lucru şi m-am bucurat foarte mult când tata ne-a anunţat că Ziua învăţătorului se va sărbători la Ferma agro-zootehnică din oraş, aflată pe drumul spre Moisei, locul de provenienţă a puilor noştri.

Era o zi frumoasă. De dimineaţă, părinţii noştri au fost la o şedinţă cu toate cadrele didactice din raion. Noi am aşteptat cuminţi acasă. La amiază, am luat o pătură, o sacoşă cu câteva lucruri pe care mama le pusese de seara şi am plecat. În faţa şcolii ne aştepta un autobuz care ne-a dus la Fermă. Nu ne-a plăcut autobuzul, dar ne-am bucurat când am ajuns în livada de la marginea oraşului Vişeu de Sus.

Aproape de intrare, erau grătarele cu mititei şi lăzile cu bere sau suc. Lume multă, grupuri în jurul unor pături sau chiar pe iarbă. Tata a luat un carton cu mâncare, câteva sticle cu bere, două sucuri şi ne-am aşezat la umbra unui măr bătrân. Ne-a plăcut forma lui, coroana care atingea pământul. După ce am mâncat, am plecat la joacă. Erau şi alţi copii de cadre didactice cu care ne-am găsit imediat preocupări şi subiecte comune. Alergam prin livadă, admiram lucrurile ciudate, fructe sau forme mai puţin obişnuite.

La un moment dat, tata se apropie de noi:

- V-am promis că vă arăt „cloşca”. Am vorbit cu inginerul şi ne-a spus că ne primeşte. Dacă aveţi întrebări, el vă poate răspunde.

În câteva clipe, s-a adunat un grup destul de mare. Pe drum, le-am povestit celorlalţi copii despre puii noştri.

Am intrat într-o sală mare. Era cald acolo. Am văzut nişte mese cu sertare mari. Inginerul a tras un sertar şi am văzut ouăle puse la clocit. Ne-a spus că ouălor li se asigură temperatura şi umezeala ca sub o cloşcă, ne-a mai spus că, de două ori pe zi, ouăle sunt întoarse, că aşa face şi cloşca adevărată. După trei săptămâni, puii ies din găoace, sunt duşi la aprozar şi lumea îi cumpără.

Soarele a coborât după deal. Ne-am adunat lucrurile şi am plecat la autobuzul care ne-a dus acasă. Eram obosiţi, dar bucuroşi că am văzut livada, că ne-am cocoţat prin pomi, că am alergat şi am văzut clocitoarea. Fusese una dintre cele mai interesante zile de vacanţă.

***

În alt an, de Ziua învăţătorului, am fost pe Valea Vaserului.

Mocăniţa ne aştepta în gara Întreprinderii Forestiere de Exploatare şi Transport. Era un tren mai mic decât cele cu care mergeam la Constanţa, pe care îl vedeam uneori trecând pe linia ferată cu trei şine dintre râul Vaser şi gardul care mărginea curtea şcolii în care locuiam. (De ce trei şine? Pentru că una dintre şine era comună. Trenul normal, al C.F.R., folosea şinele din exterior. Mocăniţa, folosea şina din interior. Ecartamentul mocăniţei e de 76 cm.)

Vagonul de persoane în care eram noi, pe o parte erau cate două scaune, iar de partea cealaltă, era câte un scaun. Printre scaune se putea circula.

Pe platformă se aflau bărbaţii şi tinerii. Tot acolo era şi personalul de la restaurant, care aducea grătarele şi băutura. Aveam şi alte alimente: friptură, ouă fierte, brânză, prăjituri… Astea, în cazul în care grătarele nu sunt gata şi nouă, copiilor, ne e foame.

Ce ne-a plăcut la drum? Trenuleţul mergea încet. Acest lucru ne distra. Spuneam că putem să coborâm din tren, să culegem flori şi să ajungem trenul din urmă. De fapt, trenul urca pe o pantă destul de abruptă. Am tot auzit că vom opri la Novicior. Unii ar fi vrut să mergem la Făina, dar acolo nu era atât de mult spaţiu în apropierea liniei ferate. Pădurea coboară la Făina până lângă staţia C.F.F. (Căile Ferate Forestiere)

Locul în care am oprit ne-a plăcut mult. Era aproape de râul Vaser, într-o poiană cu puţine denivelări, cu pădurea destul de aproape. Era plăcut, nu prea cald, dar apa din râu era rece. Nu puteam face baie. Ne-am găsit alte activităţi. Am adunat flori, plante pentru ierbar şi ne-am jucat cu mingea. Şi am ascultat cântecul păsărilor.

Trenul cu care am urcat a mers până la Făina, a încărcat buşteni şi, după un timp, a coborât. Urma să ne ducă înapoi în oraş. Nu avea un orar strict cum au trenurile de la C.F.R.

Noi, copiii, eram obosiţi. Soarele abia se zărea printre brazi. Dar am văzut ce rol aveau roţile acelea mari de la capetele vagoanelor. Ni s-a spus că sunt frânele. Când trenul urcă, nu se folosesc, dar când trenul coboară, din când în când, trebuie să intervină muncitorii de la C.F.F. şi să acţioneze frânele. Altfel, trenul ar lua viteză prea mare şi ar putea sări de pe şine.

***

Când am absolvit clasa a şaptea, în 1963, am fost din nou la Fermă. De data asta, nu m-am mai urcat în pomi. Mi-au ajuns plimbarea, observaţiile pe care le-am făcut şi dezbaterile la care am participat. De atunci am câteva poze cu un grup de profesori. A fost ultima ocazie să văd Ferma.

După o zi frumoasă, încărcată cu emoţia întâlnirii cu dascălii din raionul Vişeu, am propus să ne întoarcem pe jos în oraş. Tata a fost de acord cu propunerea mea. Drumul era asfaltat şi cei 2-3 km nu depăşeau puterile noastre.

Am mers discutând, privind pomii din grădinile de la marginea şoselei, admirând culorile cerului, umbrele de pe asfalt, adunând flori de pe lângă garduri.

(O fotografie a oraşului Vişeu de Sus făcută din clădirea liceului, după 1960, anul dării în funcţiune.)

***

Acestea sunt cele mai frumoase amintiri legate de Ziua învăţătorului. Poate ar trebui să amintesc de momentele în care am participat la spectacole în cinstea evenimentului, la bucuria cu care am văzut Diploma care îi recunoştea tatălui meu calitatea de „învăţător fruntaş”.

După ce am absolvit facultatea, îmi amintesc de şedinţele festive la care nu ne criticau oficialităţile, de participarea la câteva întâlniri colegiale în cantina liceului sau la vreun restaurant din oraşul Cugir, eveniment pentru care, într-o vreme, li se reţinea de pe statul de plată 25 de lei, chiar şi celor care nu doreau să participe la întrunire.

Mai nou, nici nu mai ştim când se sărbătoreşte Ziua învăţătorului. S-a încercat înlocuirea ei cu Ziua educatorului, în 5 octombrie. Camera deputaţilor a adoptat proiectul de lege privind instituirea Zilei învăţătorului pe data de 5 iunie a fiecărui an. Cu toate acestea, aflu din presă, în multe judeţe dascălii îşi serbează ziua tot în 30 iunie.

Să ştii, măicuţa mea…

2011-03-17T23:27:00.003+02:00

Când am venit de la şcoală, am găsit-o pe mama privind fotografii. Erau vechi, îngălbenite, decolorate Mi-a atras atenţia o fotografie de nuntă. Am luat-o. Nu am recunoscut persoanele.

- Cine sunt?
- Scrie pe dos.

Citesc: „Familiei Constantin Badea, cu aleasă consideraţie”.

- Nu e clar… A. Spătaru?
- Da, am luat poza de la Eforie, astă-vară. Mi-a dat-o tata.
- Ştii că vine Dan Spătaru la Vişeu? Am văzut afişul.
- De aceea căutam fotografia.

*

Lume multă. Sala plină. Mama şedea pe un scaun adus din sala de repetiţii. Am preferat să rămân în picioare.

Aflat la începutul carierei, Dan Spătaru a cântat printre primii. Aplaudat şi rechemat pe scenă, el reia cântecul „Măicuţa mea”.

Mama îmi face semn şi ne îndreptăm spre scena. Urcăm treptele şi intrăm în culise. Aşteptăm să se termine cântecul. Aplauze, Dan Spătaru iese din nou pe scenă, mulţumeşte publicului care cere bis. Mai cântă o strofă din cântec şi iese.

Mama îl opreşte:

- Vă rog să îmi daţi un autograf…
- Cu plăcere, dar nu am pe ce, nici cu ce…
- Eventual pe fotografia asta, spune mama şi scoate poza din poşetă. Vă dau şi stiloul meu.

Dan Spătaru rămâne mut. Priveşte poza, o priveşte pe mama, se uită şi la mine şi nu spune nimic. După câteva secunde, întreabă:

- De unde aveţi poza?
- De la tata. Îi cunoaşteţi pe miri?
- Sunt părinţii mei, şopteşte artistul.
- Tata a fost notar în Oltina şi a participat la nunta părinţilor dumneavoastră. Eu sunt născută în Tortoman, dar am locuit un timp la Oltina, unde erau bunicii din partea mamei…

Dan Spătaru se bucura că poate să schimbe câteva cuvinte cu cineva care cunoaşte Dobrogea. A scris pe dosul pozei: „În amintirea măicuţei mele” şi a semnat. I-am lăsat vorbind şi am plecat în sală.

De Ziua Internaţională a Femeii, Radio România a difuzat, aşa cum mă aşteptam, cântecul interpretat de Dan Spătaru. De mai bine de o lună mă gândeam să povestesc întâmplarea legată de acest cântec, de acest artist. Am revăzut de zeci de ori cu ochii minţii această scenă şi m-au urmărit cuvintele…

„Să ştii, măicuţa mea,
Că port icoana ta
În fiecare gând,
Oriunde şi oricând.
Te-aud cum îmi cântai,
Te văd cum îmi zâmbeai
Şi-ţi văd şi lacrima din ochi
Când, uneori, mă dojeneai.
Aş vrea să mă mai cerţi,
Aş vrea să mă mai ierţi,
Şi-n mângâierea ta,
Să-ţi simt iar dragostea.
Să-mi pară că îmi eşti
Şi azi alăturea,
Şi să m-auzi că-ţi mulţumesc, măicuţa mea!”

6 martie 2011

Spray cu aloe vera

2011-02-27T22:35:00.002+02:00

Familia Georgescu de la etajul al doilea ne oferă de multe ori ocazia să râdem. Sunt simpatici, dar sunt destul de des în situaţii caraghioase. Ca acum câteva zile...

Doamna Georgescu, femeie în vârstă, are dureri de spate. Vecina de la parter se oferă să-i facă frecţie cu o alifie chinezească.

Luni, pe la ora 19, ea merge la familia Georgescu. Doamna e foarte mulţumită de frecţie. Se simte mai bine şi se mişcă mai uşor. Îi oferă vecinei un pahar cu bere, dar vecina refuză politicos:

- Nu te supăra, vecino! Mă doare gâtul. Nu pot să beau nimic rece. Dar, dacă vrei şi nu te superi, te rog să mă laşi să mă dau în gât cu spray-ul cu aloe vera pe care îl ai pe noptieră!
- Sigur, vecino! Dimineaţă am luat de la poştă pachetul trimis din Spania de fiica mea. Dacă spui că îţi face bine, dă-te!
- Dacă vrei, vin şi dimineaţă să te tratez.
- Dacă ai timp...
- Am, că sunt singură.
- Bine, te aştept după ora 8. Cu cafeaua.
- Voi fi punctuală! Noapte bună!
- Noapte bună, vecino!

Dimineaţă, la ora stabilită, vecina de la parter apasă butonul soneriei.

- Intră, spune din bucătărie, doamna Georgescu. Am făcut cafeaua.

Cele două femei beau cafea şi se pun la curent cu bârfele din bloc. Apoi, frecţia pentru care a venit „asistenta” de ocazie.

- Vecino, m-am simţit foarte bine după ce m-am dat cu spray. Te rog să îmi dai voie să mai dau o dată!
- Desigur, vecino!
- Vin şi deseară...
- Bine, te aştept.

Rămasă singură, doamna Georgescu merge la bucătărie. Se aude soneria. Deschide. Fiul doamnei:

- Sărut-mâna, mamă! Te mai doare spatele?
- Bine ai venit, Lică! Mă simt mai bine. Vecina de la parter îmi face frecţie.
- Şi cât îţi cere pentru serviciu?
- Vrea să-i dau voie să-şi dea în gât cu spray.
- Cu ce spray? De unde ai tu spray?
- Mi-a trimis soră-ta din Spania.
- Să văd şi eu!
- Uite aici!

Lică începe să râdă. Mama lui nu înţelege ce se întâmplă. Lică râde, nu-l poate opri. Zâmbeşte şi femeia.

- Mamă, spray-ul e cu aloe vera...
- Da, vecina spune că nu o mai doare gâtul...
- Dar e deodorant. Uite ce scrie aici „For Skin”.
- Dacă ea se tratează, dacă îi face bine, ce treabă ai tu? Măi, da’ ce deştepţi sunteţi voi, ăştia tineri!

Despre păpuşile mele

2011-02-21T22:50:00.003+02:00

Păpuşile mele erau din ghips. Cele pe care le cumpăram cu un leu şi 50 de bani erau mai mari, dar mişcau numai mâinile. Celor care costau un leu şi 75 de bani le puteam roti şi picioarele, dar se stricau prea repede. Trebuia să lucrez cu grijă. Păpuşile mari aveau cel mult 12 cm, iar cele mici aveau 10 cm.

Le făceam hăinuţe din bucăţile de pânză pe care mi le dădeau doamnele care ne coseau rochiţe. Aveam şi bucăţi de material care rămâneau de la alţi clienţi. Croitoreasa îmi arata cum se face un tipar, dar eu lucram fără tipar. Apreciam destul de bine cât să tai din cârpă şi ce pot să fac. Tot eu coseam hăinuţele. Nu le tiveam. Nu era cazul nici să le spăl. Păpuşile mele nu se murdăreau. Eu eram curată pe mâini când mă jucam cu ele.

Într-o zi, Nina vrea să facă ceva dintr-o bucată frumos colorată. Fusese un buzunar. I-am arătat cum să croiască şi am lăsat-o să lucreze. Când am văzut ce a făcut, mi-a venit sa plâng. Făcuse un şorţuleţ. Din atât de mult material!

De atunci, ne-am separat cu păpuşile. Ea a rămas cu cele mai măricele, de 20 cm, făcute din cârpă, umplute cu rumeguş şi care aveau un cap din hârtie presată pictat frumos. Acele păpuşi erau mai rezistente. Singura grijă era să nu li se ude capul, că se cojea sau se deforma.

Nu ştiam cât era salariul mamei, nu ştiam cât e pensia tatălui meu. Şi nici nu mă interesa. Dar nu cred că merita să cheltuiesc banii pe păpuşile care se stricau repede. M-am gândit o vreme. Şi mi-a venit ideea: „Ce-ar fi să îmi fac singură păpuşi din cârpă?”

După serbarea de încheiere a anului şcolar, rămăsese în curtea şcolii scena din lemn. Acolo mă jucam cu păpuşile. Mama îmi dădea foarfecele, luam aţă, un ac şi cutiile de pantofi. Acum, aveam două cutii. Cerusem o bucată de pânză albă, mai mare, şi primisem o parte dintr-o faţă de pernă veche.

Mi-am organizat „atelierul”. Am luat o bucată pătrată de cârpă cu latura de 5 cm. Am pus în mijlocul ei nişte resturi, am legat cu aţă ceea ce spuneam că e capul unei păpuşi. Am învârtit apoi, în jurul capului, o bucată dreptunghiulară de cârpă şi am cusut capul de trunchi. Păpuşa mea nu avea mâini. Am luat un băţ din apropiere şi l-am legat în spatele păpuşii.

Era cam urâtă „păpuşa”, dar era a mea! Urma să o îmbrac. Cu hainele pe care i le-am făcut, nu arata rău. Era cheală. Dar am rezolvat problema: i-am pus un batic.

Cu timpul, m-am perfecţionat. Păpuşile pe care le făceam aveau păr, din aţă, mâini din pânză, aveau picioare… Învăţasem să fac şi pantaloni pentru prinţii pe care îi făceam. Confecţionam chiar şi pălării.

Fetele vecinilor veneau să vadă cu ce mă joc eu. Şi le făceam teatru de păpuşi. Încropeam pe loc un scenariu, doar ascultam teatru radiofonic şi „Noapte bună, copii!” la difuzorul din camera mare.

Cum îmi făceam temele

2011-02-21T22:41:00.004+02:00

Primele teme de casă constau în bastonaşe, cârlige şi alte semne. Cred că erau plictisitoare.

La început, îmi luam caietele şi mă aşezam la masa din bucătărie. Acolo era mai multă lumină. Pe scaun, puneam o pernă. Astfel aveam asigurată înălţimea potrivită.

Tata lua ziarele şi se aşeza alături. Îşi „făcea lecţiile” împreună cu mine. Dacă oboseam, povesteam câteva minute. Întotdeauna, eu terminam de scris înainte ca tata să termine de citit Scânteia şi Pentru socialism, ziarul local.

Într-o zi, am luat ziarul şi am încercat să citesc. Ştiam numai câteva litere. L-am întrebat pe tata ce e şarpele acela, apoi am încercat să citesc. Nu mi-a reuşit, dar, cu puţin ajutor, am citit cel mai lung cuvânt de până atunci: socialism. Nu ştiam ce înseamnă, dar m-am bucurat că am citit.

După un timp, îmi scriam singură temele.

Într-o zi, doamna învăţătoare îi recomandă unui coleg să citească lecţia de zece ori, că numai aşa va învăţa să citească repede.

Am venit acasă. Am mâncat, m-am odihnit şi apoi am luat abecedarul. Am citit lecţia, însemnând pe marginea unui ziar de câte ori o citisem. La un moment dat, puteam să spun lecţia din memorie. M-am uitat la însemnări. Citisem de cinci ori. Nu avea rost să mai citesc. Ideea cu cititul de zece ori nu era pentru mine. Citisem lecţia de câteva ori în clasă. Era prea mult.

„Mai bine să mă joc cu păpuşile!”, îmi spun. Şi scot cutia de pantofi în care îmi pusesem păpuşile şi hainele pe care tot eu le făceam.

Poveste cu oameni de zăpadă

2011-02-15T23:47:00.001+02:00

- Am obosit, spune omul de zăpadă cu tigaia roşie pe cap.
- Cum ai obosit? Toată ziua nu ai făcut nimic.
- Tocmai de aceea. Am stat nemişcat să mă vadă copiii.
- Copiii dorm acum. Am putea să ne mişcăm puţin.
- Chiar aşa! Să ne jucăm şi noi cum se joacă ei!

Spunând asta, omul de zăpadă se ridică şi porni spre mijlocul parcului. Acolo era zăpadă din belşug.

- Să facem o turmă de oi!
- Şi un cioban…
- Şi doi câini…

Cei doi oameni de zăpadă s-au apucat de lucru. Au făcut ciobanul culcat pe un cojoc de zăpadă, au făcut oi, câini… Erau atât de fericiţi!

Orologiul din mijlocul parcului bătu de şase ori.

- S-a făcut târziu…
- Cum târziu? sări omul de zăpadă cu tichie neagră.
- La ora asta începe să circule lumea. Unii copii se trezesc. Merg la şcoală…
- Ai dreptate. Să mergem la locul nostru. Vor termina copiii ceea ce am început noi. Ei au mai multe idei, dar şi materiale. Nouă nu ne ajung cărbunii pentru ochii oilor.
- Să stăm liniştiţi şi să părem cei mai cuminţi oameni de zăpadă!
- De ce să părem? Noi chiar suntem singurii oameni de zăpadă care am lucrat să le facem o bucurie copiilor.

Se făcu linişte. Trecea un copil de mână cu mama lui. Mergeau la grădiniţă.
Omul cu tichie roşie îi făcu cu ochiul. Omul cu tichie neagră îi zâmbi. Apoi, amândoi îşi îndreptară ţinuta şi, fără să mai spună ceva, au început să viseze la ceea ce se va întâmpla după-amiază, când vor veni copiii în parc.

Supărarea

2011-02-15T23:40:00.003+02:00

Câteva afişe anunţau un spectacol în care urma să cânte Doina Badea. Era vacanţă şi nu se punea problema să-l pierd.

Înainte de a începe spectacolul, mă apropii de scenă. Aştept să se aşeze spectatorii. „Dacă rămân locuri neocupate, mă aşez unde e liber. Dacă vine lume multă, am un loc în care mă postez: lângă stâlpul care susţine balconul.”

De data aceasta, au venit toţi cei care aveau invitaţii sau bilete. Câţiva spectatori primiţi în sală peste numărul de locuri îşi aduc scaune din sala de repetiţii. Eu rămân în picioare. Mă simt bine.

În deschiderea spectacolului, cântă o tânără pe care nu am mai auzit-o. Îmi place cântecul ei. În pauză, merg la biroul instructorilor, cer un caiet şi un pix. Înarmată cu ele, mă apropii de domnul Mihăescu.

- Ce credeţi, Bianca Ionescu o să vrea să îmi dicteze cuvintele cântecului pe care l-a cântat? Să îndrăznesc?
- Vino cu mine!

Domnul Mihăescu vorbeşte cu artista şi îmi face semn să mă apropii.

- Domnul instructor mi-a spus că vrei să vorbeşti cu mine…
- Da. Vreau să vă rog să îmi dictaţi cuvintele cântecului pe care l-aţi interpretat…
- Bine. Scrie!

Din când în când, Bianca se uită la mine. Eu mă uit la ea şi aprob din priviri.

„Ca tine nu e nimeni, nu-i nimeni pe lume.
Eu cred numai în tine şi-n dragostea ta.
Cuvintele ce-mi spui ştiu că-s adevărate.
Inima ta nu minte şi simt că iubeşte.

Glasul, privirea ta nu se pot uita
Şi nici prima îmbrăţişare, primul sărut
De-acuma totul, totul îmi va spune-aşa:
Ca tine nu e nimeni, nu-i nimeni pe lume…”

Când termin de scris, mulţumesc. Bianca zâmbeşte. E fericită că a putut să îi facă o bucurie unei adolescente. Nu i se întâmplă prea des să vorbească cu spectatorii. De obicei, trece neobservată, mai ales că e la începutul carierei.

A doua zi, merg să îl caut pe tata. Asist, involuntar, la o discuţie.

- Să vedeţi, domnule director, ce nervoasă era Doina Badea! Zicea: „Cum e posibil? Să meargă la necunoscuta aia şi să nu vină la mine să îmi ceară un autograf?”

Nu mă pot abţine.

- Eu am vorbit cu Bianca Ionescu. Nu am îndrăznit să vorbesc cu Doina Badea. Şi nici cu Bianca nu aş fi îndrăznit să vorbesc fără ajutorul domnului Mihăescu. Cum era să merg la Doina Badea fără un buchet de flori? Nu ştiam că se va enerva atât de tare. N-are decât să îi treacă!

Nu mai puteam repara gestul, dar am văzut cum reacţionează vedetele.

Inversarea polilor magnetici

2011-01-31T16:28:00.004+02:00

Seara a adunat copiii de pe pârtie. Adrian îşi aranjează caietele, cărţile, ghiozdanul pentru luni, maşinuţele şi se apropie de bunica:

- Bunico, am auzit la radio că polul nord şi-a schimbat poziţia. Şi am mai auzit că se inversează polii magnetici. Nu înţeleg ce înseamnă astea. Te rog să îmi explici!
- Dacă îţi explic, mai trebuie să îţi spun o poveste?
- Nu, ajunge ceea ce îmi spui.
- Tu ştii ce e un magnet.
- Da, un corp cu proprietatea de a atrage fierul. Şi mai ştiu că sunt în formă de bară, de potcoavă, disc…
- Pământul, care se mai numeşte şi Terra, e un magnet uriaş. Dacă nu ţinem seamă de dimensiunile Pământului, ne putem imagina un măr în care s-a înfipt un magnet în formă de bară. Mărul nu are proprietatea de a atrage obiectele din fier. Ca orice magnet, acest magnet din „măr” are doi poli: polul nord şi polul sud.
- Am auzit de Polul Nord şi de busola care arată nordul.
- Polul Nord de care ai auzit tu este un punct imaginar pe globul pământesc. E codiţa mărului despre care discutăm. Ştii că Pământul se roteşte şi de aceea avem zi şi noapte. Axa, linia în jurul căreia se roteşte Pământul, cotorul mărului, uneşte Polul Nord cu Polul Sud. Dar aici e vorba de polii geografici. Lângă polii geografici, se găsesc polii magnetici. Aceştia îşi schimbă locul.
- Spunea cineva că polii magnetici se schimbă între ei…
- Inversarea polilor magnetici se face la intervale mari de timp. Nu e cazul să te sperii. Lumea va fi pregătită să îi facă faţă.

Adrian ar mai fi întrebat ceva, dar bunica îl sărută pe frunte şi-i spuse „Noapte bună!” Nu-i rămânea decât să amâne discuţia pentru a doua zi.

- Noapte bună, bunico!

***

Soarele îşi trimitea primele raze în geamul camerei lui Adrian. Copilul sări din pat şi alergă la bucătărie:

- Bunico, bunico, să-ţi povestesc ce am visat!
- Mai încet, că nu dau turcii năvală! Bună dimineaţa!
- Bună dimineaţa, bunico!
- Mergi şi te spală, te îmbracă şi apoi vino să mâncăm!
- Bine, bunico!

Adrian veni mai repede ca de obicei. Abia aştepta să-i povestească bunicii lui ce a visat. Fusese un vis ciudat.

- Bunico, ştiu că la masă nu se vorbeşte, dar eu nu mai am răbdare…
- Facem azi, dar numai azi, o excepţie.
- Bunico, am visat că eram pe planeta Merra. Locuiam într-o casă mare. Camera mea era la mansardă. De la fereastră vedeam pădurea de brazi şi un râu care curgea prin apropiere. Era duminică şi nu trebuia să mă grăbesc spre şcoală. Am pornit radioul şi m-am aşezat pe fotoliu cu o revistă în mână. O crainică a spus: „Savanţii ne-au comunicat că în câteva zile urmează să se inverseze polii magnetici. Nu intraţi în panică. Suntem pregătiţi! Nu trebuie decât să opriţi calculatoarele şi celelalte aparate electrice şi electronice pe care le aveţi. Vă vom comunica ora la care trebuie să faceţi acest lucru. Ascultaţi-ne în continuare!”
- Ce bine ţii tu minte…!
- Dacă am visat în noaptea asta! Să vezi ce s-a mai întâmplat! A doua zi, fix la ora 8 dimineaţa, s-a întrerupt curentul electric. Fuseserăm anunţaţi prin radio. După o vreme, nu ştiu cât a durat întreruperea, s-a aprins becul din coridor. Îl lăsase tata pentru a avea un semn. Mama a pornit televizorul. Crainica spunea: „Problemele s-au rezolvat. Vom relua programele noastre obişnuite. La emisiunea de ştiri avem un invitat care ne va spune ce avem de făcut, ce urmări are această inversare a polilor magnetici…”
- Amănunte, ceva…
- Am plecat să îmi caut prietenii, să văd ce fac. Dar toate au revenit la normal încă de a doua zi.
- Şi nu era nimic schimbat?
- Nu se vedea încă.
- Cum… încă? Ce vrei să spui?
- După o săptămână, mama nu mai avea cuta aceea pe frunte, tata citea fără ochelari, tu, bunico, erai mai sprintenă. Ai alergat pe scară şi ai intrat grăbită la mine în cameră. „De azi, vei dormi la mine în dormitor. Mă tem să nu cazi pe scări.” Nu observasem că sunt tot mai nesigur. „Inversarea polilor a schimbat mersul timpului”, mi-ai explicat. „În loc să îmbătrânim, noi întinerim. Nu e normal.”
- Chiar aşa? Spuse bunica şi un zâmbet i-a luminat faţa.
- Nu râde, că eu m-am speriat! Cum? Să mă fac din nou mic? Eram derutat, nervos… Şi m-am trezit transpirat. „Ce bine că a fost doar un vis!”, mi-am spus şi am alergat la tine să îţi povestesc.
- Linişteşte-te! Următoarea inversare a polilor magnetici are loc peste 1500 de ani.
- Abia aştept să le povestesc colegilor mei!
- Mănâncă şi apoi poţi să pleci la joacă. Am văzut că Gigi a deschis fereastra şi le-a pus firimituri guguştiucilor.

Adrian le-a povestit prietenilor lui acel vis ciudat pe care l-a avut după lecţia bunicii. Aveau la dispoziţie două zile în care să dezbată problema inversării polilor magnetici.

Ziua Unirii

2011-01-24T21:52:00.003+02:00

A început trimestrul al doilea. Toţi eram veseli, dornici să povestim ce am făcut în vacanţă. Era o gălăgie de nedescris. Câţiva colegi au observat că doamna învăţătoare a intrat în clasă şi ne-au atras atenţia.

- Văd că sunteţi veseli. Şi odihniţi. Ce-aţi spune de un spectacol?

Ne plăcea să fim „artişti”, ne plăcea să vină colegii din alte clase şi ceilalţi învăţători, ne plăceau aplauzele…

Când s-a făcut linişte, doamna învăţătoare ne-a spus:

- Am învăţat la istorie că pe teritoriul ţării noastre erau trei ţărişoare, numite principate. Care sunt acestea?

- Transilvania, spune un coleg.

- Moldova, spune altul.

- Şi Ţara Românească, încheie alt coleg.

- Da, văd că ştiţi. Oamenii din aceste ţărişoare vorbeau aceeaşi limbă, cu mici diferenţe, purtau haine asemănătoare, aveau aceleaşi obiceiuri. Aşa că, s-au gândit că ar fi mai uşor pentru ei dacă s-ar uni şi ar forma o ţară mai mare.

- Cum e acum ţara noastră?

- Cam aşa. Dar, nu s-au putut uni dintr-odată. Mai întâi s-a unit Moldova cu Ţara Românească. Vom învăţa mai multe în ora de istorie. Acum, vă spun că unirea celor două principate s-a făcut în 1859. În 24 Ianuarie, noi vom sărbători această Unire. Câţi ani sunt de când a avut loc acel eveniment?

- O sută de ani.

- Acum, aţi înţeles că e vorba de o sărbătoare la care sunt convinsă că vreţi să ne prezentăm cu un program deosebit.

Au început vociferările, aplauzele…

Doamna învăţătoare ne-a făcut semn să ne potolim. Ne-a spus apoi că în orele de muzică şi educaţie fizică vom face repetiţii.

Câţiva colegi au primit poezii pe care să le recite la spectacol. Pe cei care cântam bine ne-a învăţat Hora Unirii. Ne-a scris textul pe tablă, iar noi l-am scris în caiete. Am învăţat acasă cuvintele. A doua zi, toţi ştiam cântecul.

În ora de educaţie fizică, doamna învăţătoare ne-a arătat cum se joacă hora. Pe muzică, făceam doi paşi la dreapta, reveneam, apoi făceam doi paşi în faţă şi reveneam. Era frumos, eram veseli, ne plăcea mult ceea ce făceam. Eram pui de maramureşeni care învăţam să jucăm hora înainte de a şti foarte bine jocurile din zona noastră. Dar eram foarte încântaţi.

A venit şi ziua cea mare. În curtea şcolii, s-a organizat careul. Mulţi elevi de la gimnaziu erau cuprinşi într-un cor. Noi aşteptam într-o clasă de la parter. Eram îmbrăcaţi cu costume populare şi nu voiam să ne îmbolnăvim. Era foarte frig afară.

Domnul director a spus ce sărbătorim şi i-a dat cuvântul unui elev dintr-o clasă de liceu. El a citit o cuvântare din care nu am înţeles mare lucru. Dar ştiam de la doamna învăţătoare ce sărbătorim. Coriştii de la gimnaziu au cântat câteva cântece. A venit rândul nostru. Am cântat şi am dansat. Cu noi, a cântat toată şcoala. Unii chiar făceau paşi de dans împreună cu noi. În timp ce unii spuneau poeziile pregătite, am fugit după paltoane. Ştiam că elevii cei mari au pregătit o scenetă. Nu voiam să o pierdem.

Am văzut un colonel cu barbişon desenat cu cărbune, cu haina plină de decoraţii, un Moş Ion Roată îmbrăcat ţăran, cu plete din câlţi, câţiva boieri cu haine de mătase şi căciuli foarte mari.

Nu auzeam prea bine, nu ne puteam apropia mai mult… Doamna învăţătoare ne-a promis că ne aduce o carte din care să citim „Moş Ion Roată şi Unirea”.

Programul s-a încheiat cu Hora Unirii cântată de toţi cei prezenţi.

Am mers în clasa noastră şi, în timp ce ne luam lucrurile, ne spuneam unii altora ce am înţeles. Doamna învăţătoare ne-a felicitat şi ne-a spus că am meritat aplauzele colegilor. Am plecat acasă bucuroşi şi mulţumiţi că le-a plăcut tuturor celor din şcoală ceea ce am făcut noi. Sunt convinsă că nici unul dintre colegii mei nu va uita acea zi.

Clasa a treia

2011-01-02T23:06:00.007+02:00

Am început clasa a treia. Aveam mai multe materii, mai multe cărţi. Le-am învelit în hârtie albastră şi le-am lipit etichete pe care am scris numele meu, clasa şi materia. De data aceasta, am făcut singură aceste operaţii. Eram mai mare şi refuzam ajutorul părinţilor. Mama se putea ocupa mai bine de Nina, care intra în clasa întâi.

Nu ştiu cum, dar acest an şcolar a început rău. Am făcut un abces la o măsea şi câteva zile nu am mers nici la şcoală, nici la pian. Nu îmi făceam probleme. În clădirea şcolii era un pian la care nu mă oprea nimeni să exersez. Mersul la doamna Moldovan îmi lua timp şi nu mă mai încântau exerciţiile. Nu ştiam să cânt nici un cântec. Mai bine încercam eu la pianul şcolii şi îmi reuşea câte o melodie.

Prima lecţie de istorie am citit-o din carte. Dar am citit mai mult. Era o carte frumoasă, interesantă, despre daci, romani şi luptele românilor.

Aveam un coleg nou: Costică Sârbu, fiul noului secretar de partid pe raion. S-a acomodat repede cu noii colegi, cu clasa, cu obiceiurile noastre.

(Am scris despre o întâmplare cu Costică: Jos, comuniştii! http://literatoamna.blogspot.com/2008/04/jos-comunitii.html )

În clasa a treia, cei mai merituoşi dintre noi urmau să fie primiţi în organizaţia de pionieri. În clasă eram colegi care se născuseră în 1949. Mai reţin doar că eram îmbrăcaţi în uniforme cu bluze albe şi fuste plisate sau pantaloni bleumarin. Atunci, după depunerea jurământului, am primit cravatele. Şi mai ştiu că am făcut un spectacol la care am cântat şi am spus poezii.

Pentru că eram o clasă muzicală, doamna învăţătoare ne-a propus să facem un cor. Am învăţat să cântăm pe două voci. Costică era solistul nostru. Cânta, după fiecare strofă: „Cucu!, Cucu!” Ştiu că am avut şi spectatori: cadrele didactice din şcoală.

Pentru 24 Ianuarie, am pregătit un spectacol. Se împlineau 100 de ani de la Unirea Principatelor. Doamna învăţătoare ne-a învăţat Hora Unirii. Noi cântam şi tot noi dansam. S-au spus şi poezii, iar spectatori au fost colegii noştri din şcoală. (Voi posta separat despre acea zi.)

De Paşti nu am avut nimic organizat. Locuind tot în clădirea şcolii, nu aveam voie să facem pregătiri speciale. Bunicii de la Săcel ne trimiteau pască cu brânză şi carne de miel.

Într-o zi, vine cineva şi îl cheamă pe tata la telefon. Când se întoarce îmi spune:

- Era doamna Davidovici. Mi-a spus că trebuie să plece undeva şi Margareta rămâne singură acasă. M-a rugat să te las să stai cu ea după-amiaza asta. Vrei să mergi?

- Sigur că vreau! Pot să plec de acum?
- Da.

M-am îmbrăcat repede şi am plecat la Margareta. Era singură. M-a servit cu pască, un fel de foaie de tăiţei coaptă pe plită, dar cu înţepături în linie dreaptă la distanţă de 1 cm. Mi-a arătat casa cu trei camere pe care o ocupau, am mâncat şi ne-am jucat. Ea avea radio, noi, difuzor. Ei aveau trei camere, noi numai două, dar una era bucătărie şi sufragerie. Numai că părinţii mei erau învăţători şi ai ei lucrau la OCL, adică în comerţ.

Pentru că noi nu sărbătoream Paştile, de 1 Mai îmi invitam colegii la o îngheţată, la prăjituri… Era ziua în care primeam haine noi, sandale şi aveam voie să ne vizităm prietenii.

În clasa a treia, am mai făcut o lecţie deschisă. În primăvară, la educaţie fizică. Doamna învăţătoare ne învăţase cum să facem o formaţie de gimnastică. Mergeam în şir, apoi veneam spre doamna învăţătoare şi unul mergea spre dreapta, următorul spre stânga… Fiecare nou şir făcea un ocol şi reveneam spre doamna învăţătoare câte doi. O pereche mergea spre dreapta, iar următoarea spre stânga. După ocol, veneam drept câte patru. Mai aveam de luat distanţa potrivită şi ne aliniam din mers.

În această formaţie, am învăţat să facem întoarceri la stânga, la dreapta, stânga-mprejur şi dreapta-mprejur. Mi se părea ciudat că era şi stânga-mprejur, dar şi dreapta-mprejur, dar tot acolo ajungeam. De la o vreme, am văzut că nimeni nu mai comanda dreapta-mprejur.

A fost frumoasă şi acea lecţie deschisă. Cadrele didactice care au asistat în curtea şcolii ne-au lăudat. Şi nouă ne-a plăcut foarte mult această apreciere.

Clasa a doua

2010-12-17T23:54:00.004+02:00

Cum a fost în clasa întâi am povestit. Se cuvine să îmi depăn amintirile din următorii ani. Am uitat multe lucruri fără importanţă, dar am reţinut cele mai interesante întâmplări.

În clasa a doua, doamna învăţătoare ne-a aşezat în bănci ţinând seamă de înălţimea pe care o aveam. De data aceasta, urma să ocup banca a doua a rândului din mijloc, împreună cu Margareta Davidovici.

Aveam un coleg nou: Octavian Vişan. Venise de la Sighet cu părinţii. Tatăl lui era inginer, iar mama lui era funcţionară. Avea un frate mai mare.

În fiecare sâmbătă, Margareta şi trei băieţi lipseau. Ne-au explicat că la ei, la evrei, sâmbăta nu se lucrează, ci se merge la sinagogă. Pe luni nu primeam teme de casă, iar ceea ce învăţam sâmbăta era uşor de recuperat. Ne întrebau şi îşi notau. Dacă era ceva mai greu, le explicam noi, cei care fuseserăm la ore.

Într-o zi de sâmbătă, Tavi se aşează în locul Margaretei. I-am atras atenţia că se supăra doamna învăţătoare.

- Îi cer eu voie doamnei învăţătoare. Locul de lângă tine e liber. Eu sunt singur în bancă. De ce să ocupăm două bănci?

În timp ce discutăm, întră doamna învăţătoare. E de acord să rămânem în aceeaşi bancă. Ziua trece repede şi colegii nu fac glume. Era prima dată când în aceeaşi bancă stăteau o fată şi un băiat.

Luni, la prima oră, vine Margareta şi vrea să se aşeze la locul ei. Colegii nu o lasă. Vine Tavi. Încep negocierile. Apar şi eu cu câteva secunde înainte de a suna de intrare. Eu nu vreau să aleg: amândoi sunt colegii mei şi pot să stau cu oricine în bancă.

Situaţia este rezolvată de doamna învăţătoare. Pe moment, Margareta se aşează lângă Haimi. Banca lor urma să rămână neocupată în fiecare sâmbătă.
În ora de educaţie fizică, doamna învăţătoare îi aranjează şi pe ceilalţi colegi în bănci, câte o fată şi un băiat. Suntem mai mari acum, este motivul acestei schimbări.

Mă înţelegeam foarte bine cu toţi colegii. Margareta încheiase pe locul al doilea clasa întâi. Acum, cu venirea lui Tavi, concurenţa era mai mare. Şi el fusese pe locul întâi la Sighet. Eu nu voiam să mă întreacă. Tavi era mai delicat, eu mai băieţoasă, mai sportivă.

Ca să mă domolească puţin, mama chiar m-a înscris să studiez pianul. Mergeam de două ori pe săptămână la doamna Moldovan, o doamnă care învăţase pianul la şcoala de fete.

Într-o zi, vine o doamnă să ne prezinte o iniţiativă: o clasă de balet. Lecţiile urmau să se ţină la casa de cultură, două ore la interval de două săptămâni. Ne-am înscris mai mulţi. Am fost de câteva ori, dar am făcut amigdalită şi am lipsit de la lecţia de balet. Nu voiam să fiu în urmă. Aşa că, am ales pianul. Acolo, doamna se ocupa numai de mine.

În trimestrul al doilea, doamna învăţătoare ne spune:

- Sâmbăta viitoare este cerc pedagogic. Cine ştie ce e cercul pedagogic ?

- Ştiu eu ! E o şedinţă cu învăţătorii sau profesorii.

- Da, aşa e. Dar la acea şedinţă, noi vom face o lecţie de matematică la care vor veni toţi învăţătorii din şcolile din jurul Vişeului.

- Ce se întâmplă dacă nu ştim ?

- Nimic, dar voi învăţaţi şi sunteţi atenţi...

În recreaţie colegii îşi împărtăşesc părerile. Unii se tem, alţii sunt indiferenţi...

Vine şi ziua cercului. Nu sunt toţi colegii în clasă, dar sunt tot atâţia învăţători care ocupă scaunele aduse special în clasă. Participă şi domnul director.
Doamna învăţătoare stăpâneşte foarte bine emoţiile clasei. Eu chiar am uitat că avem musafiri. Era o lecţie de rezolvări de probleme.

La un moment dat, o doamna învăţătoare de lângă mine îmi cere caietul. Terminasem problema şi mă uitam la tablă.

- Ai rezolvat altfel problema.

- Dar e bine cum am rezolvat. Sunt întrebările acolo. Şi calculele.

Doamna Mihalca vede că vorbim şi se apropie:

- Ce nu e bine ?

- Eu am rezolvat altfel decât cel de la tablă.

- Vei merge la tablă şi ne vei arăta cum ai lucrat.

- Bine.

Aşa am făcut. Şi a urmat o dezbatere :

- Cum e mai uşor de rezolvat problema ? Cum a lucrat Vasilică, sau cum a rezolvat Mioara?

Colegii susţineau pe cine credeau ei că a lucrat mai bine.

- E acelaşi rezultat.

Concluzia? O problemă se poate rezolva în mai multe moduri.

La încheierea lecţiei, în timp ce elevii îşi adunau lucrurile, învăţătorii vorbeau cu cei din apropiere. Ştiu că eu am vorbit cu mai mulţi. Fără emoţii. Mie chiar mi-a plăcut lecţia şi chiar îmi plăcea să rezolv probleme cu mai multe operaţii.

La prima lecţie pe care am avut-o, doamna învăţătoare ne-a povestit ce au spus musafirii. Le-a plăcut la noi. Aşa că, vom mai face lecţii deschise la cercul pedagogic.

La festivitatea de premiere au venit părinţii colegilor. Atunci am avut ocazia să o cunosc pe mama lui Tavi. Era o doamnă foarte elegantă, coafată, fardată… Mă uitam la ea, la doamna învăţătoare, la mama… Parcă mama era mai frumoasă, chiar dacă avea doar puţin ruj, numai de ocazie. Şi doamna învăţătoare era frumoasă. Toate învăţătoarele erau mai frumoase. Ele aveau în ochi acea căldură pe care nu o găseam la celelalte doamne care participau la premiere. Şi toate se bucurau când ne vedeau. Aveau de ce. Pe atunci, copiii învăţau şi erau foarte politicoşi.

Am reuşit şi în clasa a doua să fiu pe primul loc. Pe locul al doilea s-au situat Margareta şi Tavi. Nu mai ştiu cine a fost pe locul al treilea. Dar ştiu cât de frumos a fost când am urcat pe scenă şi ne-a felicitat domnul director, în timp ce toţi cei prezenţi au aplaudat.

Şi mai ştiu ceva: erau multe, multe flori. Toţi copiii veniseră cu flori, toate cadrele didactice plecau cu braţele pline de flori.

Am mai întârziat puţin cu colegii. Aşteptam cu nerăbdare serbarea pentru părinţi care urma să se desfăşoare tot în curtea şcolii. Fiecare elev adusese obiecte pentru tombolă, era şi un obiect surpriză, ştiam că vine o orchestră şi că părinţii care vor dori să danseze aveau rezervat un loc mai bine nivelat în curtea şcolii. Pe lângă ei, puteam şi noi să dansăm. În vacanţă, puteam sta şi după ora 20.

Povestea de seară

2010-11-17T22:54:00.003+02:00

Aveam doi ani când tatăl meu a fost chemat la Inspectoratul Şcolar şi i s-a cerut să se ocupe de înfiinţarea liceului în Vişeu de Sus. Ne-am mutat în clădirea în care urma să se ţină cursurile liceului. Aşa se face că îmi petreceam timpul printre elevii mai mari, în clădirea şcolii, în grădina şcolii… Umblam prin magazii, beciuri şi birouri în care eram acceptată cu bucurie.

Într-o seară, treceam prin faţa uşii deschise a secretariatului şi mi s-a părut ciudat că văd lumină la acea oră. Am intrat. Cineva, nu-mi mai amintesc cine, era de serviciu la telefon. Nu mai ştiu ce sărbătoare era.

Maşina de scris a şcolii ţăcănea ciudat. M-am apropiat şi m-am uitat curioasă.

- Ai mai văzut maşina asta?

- Da, dar nu m-a lăsat nimeni să stau prea aproape. Dimineaţa, secretarele au de lucru. Şi tata scria uneori…

- Vrei să vezi cum funcţionează?

- E voie?

- Nu ne vede nimeni.

- Bine.

- Uită-te! Aici e M. Aici e A. Cum te cheamă?

- Mioara.

- Deci, ar trebui să ştii care e I. Şi O…

- Şi R, am completat eu.

- Da. Ai văzut deja. Când apăs aici, pe hârtie apare A.

- Mă laşi să încerc?

- Sigur. Ai văzut unde sunt literele? Să vedem ce scrii.

- Numele meu.

Am început. Numai cu majuscule. Mi-am scris numele de câteva ori. Nu am reuşit să învăţ decât acele litere cu care să scriu MIOARA. Eram chemată în casă.

După câteva zile, eram în birou la tata. Maşina de scris nu era folosită. Am cerut voie să scriu. Tata mi-a pus o foaie nouă şi m-a lăsat să mă descurc. El avea de lucru. Aranja nişte foi. Atât înţelegeam eu.

Am apăsat pe M şi l-am căutat pe I. M-am uitat pe hârtie. Scria altceva decât ştiam eu că trebuie să se vadă. Am răsucit tamburul cu hârtie şi am scris numele meu uitându-mă numai la taste. Pe hârtie am văzut ceva necunoscut.

Tata s-a uitat la mine, eu i-am simţit privirea şi am ridicat ochii.

- Ce nu e bine?

- Nu scrie ce vreau! spun eu necăjită.

- Să vedem! Ce ai vrut să scrii?

- Numele meu, dar aici sunt alte litere.

- Mai scrie o dată!

- M, I, O, A, R, A. Şi vezi că nu e bine!

Tata a apăsat o tastă şi mi-a spus să scriu din nou. De data asta, mi-am recunoscut numele. Am început să bat din palme.

- Vezi că ştiu?!

- Mai ai multe de învăţat. Scrie, că eu am de lucru!

De la o întâmplare, am descoperit că pot să învăţ literele jucându-mă. Intram în secretariat, salutam frumos şi, dacă găseam pe cineva dispus să îmi pună hârtie, scriam. Încet, încet, am învăţat mai multe litere, am învăţat apoi să trec la majuscule, la punct, virgulă, chiar dacă nu ştiam la ce se folosesc. Oricum, tata nu prea era de acord să ştiu toate literele, dar nici nu mă respingea, când îl întrebam.

Seara, aveam un joc al nostru: tata îmi spunea un cuvânt, iar eu trebuia să spun ce litere ar trebui să folosesc. Apoi, tata mai „inventează” un joc. El spune: o prună. Eu trebuie să spun: două prune. Îmi plăcea acest joc. Uneori, răspunsul meu nu era bun, dar tata mă corecta. Schimbam apoi rolurile.

Alteori, tata scria pe o foaie UNT şi îmi cerea să citesc. Apoi, schimba ordinea literelor şi ieşea TUN. Apoi, trecea la MUT şi alte cuvinte cu 4-5 litere.
Seara, ascultam povestea la difuzor. Nu ştiam să citesc ceasul, dar ştiam unde trebuie să fie limbile ceasului când începe emisiunea. Ce încântată eram când auzeam: „Bună seara, copii!”.

Acea voce o aud şi acum, seara, în timp ce scriu la calculator şi radioul îmi şopteşte: „Noapte bună, copii!”. Dar nu mai e tata, nu mai e mama, nu mai e surioara mea…

Pe nepoţii mei i-am învăţat să caute pe internet emisiunea „Noapte bună, copii!” şi le-am trimis prin poşta electronică povestirile pe care le scriu. Mâine, şi această povestioară va fi citită.

Vânt de libertate

2010-11-17T22:43:00.011+02:00

În vara anului 1955, am plecat la Constanţa cu o familie de învăţători care intenţionau să stea câteva zile pe litoral şi să doarmă la bunicii noştri. Eram destul de mare şi părinţii mei ştiau că nu voi fi o povară pentru bunici şi însoţitori.

Casa în care locuiau bunicii era pe strada Smârdan, la numărul 5. Din strada care ducea la mare, se intra într-un gang cu trei porţi. Familia Georgescu era proprietara clădirilor. Aveau o fiică, Geta, de vârsta mea. În aceeaşi curte locuia şi Mircea, fratele cel mai mic al mamei. Daniela, verişoara mea, era cu doi ani mai mică decât mine. La început mergeam toate trei la plajă cu familia Vornicescu, familia cu care am venit de la Vişeu. Ţin minte şi acum cu câtă grijă coboram treptele destul de abrupte. Apoi mergeam la plajă cu tanti Mioara sau cu doamna Georgescu. Bunica venea mai rar cu noi.

Bunicii se străduiau să îmi facă şederea cât mai plăcută. Într-o seară, mă anunţă: „Mergem la operă!”. Ştiam eu ceva despre operă. Când s-au instalat difuzoare în clădirea liceului, muncitorii au venit şi ne-au instalat un difuzor şi în camera pe care o ocupam noi. De la difuzorul care transmitea programul Radioului Naţional am învăţat cântece, poveşti, la difuzor auzeam piese de teatru... Ştiam eu că la operă se cântă şi recunoşteam câteva teme muzicale. Dar o operă adevărată nu puteam vedea decât la Constanţa.

Bunicii cumpăraseră bilete în primul rând. Plasatoarea a ezitat să mă lase în sală, dar bunicii i-au promis că, dacă nu stau cuminte, plecăm.

Cum să nu ascult cu multă curiozitate şi încântare?! Se juca opereta lui Isaak Dunaievski, intitulată „Vânt de libertate”. În timpul uverturii, m-am apropiat de fosa orchestrei. Îmi amintesc doar de trombon, un instrument de care nu mai văzusem. Bunica mi-a făcut semn să mă aşez la locul meu. Am fost cuminte, dar murmuram împreună cu artiştii. Aş fi dansat lângă scenă, dar bunica se încrunta.

Acasă, în timp ce bunica îmi aranja patul, am început să cânt: „Mario, mi-am legat viaţa mea de a ta, dragul meu…” Bunica mă întreabă: „Numai asta ai reţinut?”. Prind curaj şi cânt:

„În zori, lumea vom străbate,
Cântec drag de libertate,
Zboară pe-ntreg pământul
Liber să fii ca gândul!”

Cânt din ce în ce mai tare. Şi apoi, ceva despre mateloţii care spălau puntea vasului. Dar au trecut mulţi ani şi am uitat.

A doua zi, au venit mama şi Nina. În timp ce aşteptam să ne servească borşul, am început să cânt, încetinel şi să mă acompaniez la pianul imaginat pe marginea mesei. Bunica a observat. A vrut să îmi facă observaţie, dar mi-a aruncat doar o privire mustrătoare.

- Marioaro, să dai fata să înveţe să cânte la pian!

Mă uitam nedumerită. Vorbeşte serios sau râde pe seama mea?

- E prea mica, mamă. Numai din clasa a doua le primeşte doamna Moldovan. Să înveţe mai întâi să scrie şi să citească!

- Eu ştiu literele! spun cu hotărâre.

- Nu e suficient. Nici la grădiniţă nu ai fost.

- Merg la toamnă. Şi o să învăţ!

- Le cânţi colegilor de grădiniţă? întreabă bunica.

- Sigur. Şi lor şi tuturor celor care vor să le cânt. E foarte frumos să fii cântăreţ de operetă! Când voi fi mare, ştiu ce voi fi!

- Ce vei fi? mă întreabă mama.

- Cântăreaţă! De operetă.

- Să mâncăm! Apoi ne aşezăm frumos şi tu vei da un spectacol.

Am mâncat cea mai bună ciorbă, dar şi o prăjitură de care numai bunica făcea pe lampa cu petrol. Apoi, am dat un spectacol la care au asistat şi vecinii.

***

După mulţi ani, cred că în 1989, eram într-un autobuz care ne ducea de la Eforie la Constanţa. Lângă noi, un pescar cu undiţa şi o plasă de 1 leu. Plină. Soţul meu, mare amator de peşte, intră în vorbă:

- Aţi prins ceva?

- Destul.

- Nu vindeţi?

- Dacă vreţi să veniţi cu mine acasă. Trebuie să cântăresc…

- Unde staţi?

- Pe strada Smârdan, la numărul 7.

Îi fac semn soţului meu. Se apropie.

- Acolo au stat bunicii mei.

- Mergem cu dumneavoastră.

În timp ce pescarul cântăreşte peştii, mă apropii de gard. Văd casa în care au locuit bunicii mei. Dar nu mai sunt gardurile. Le-a desfiinţat Geta, după ce au murit părinţii ei. Închiriază camere turiştilor care vin pe litoral.

Soţia pescarului mă vede. Simt că trebuie să-i explic.

- În casa aceea au locuit bunicii mei. Până în 1959, când s-au mutat la Eforie Sud.

- Nu i-am cunoscut. Noi locuim aici numai de zece ani.

Mai întârziem la familia pescarului pană când îi povestesc cum am fost eu la operetă. Promit că trec pe la Teatrul Liric . Să văd măcar clădirea. Pe artişti îi revăd cu ochii minţii. „În zori, lumea vom străbate…”

Amintiri despre grădiniţă

2010-11-17T22:34:00.003+02:00

A venit toamna şi m-am prezentat la grădiniţă. Prima impresie a fost foarte bună. O sală mare, cu geamuri pe doi pereţi, un colţ cu jucării, un dulap lângă uşă, masa doamnei Vulpe, educatoarea grupei noastre, o măsuţă şi câteva scăunele.

Într-un colţ, erau nişte obiecte de care nu mai văzusem. Unul dintre băieţi a târât un „cal”, s-a aşezat comod şi a început să se legene. M-am uitat mai atentă şi am văzut capetele de cal pictate. Practic, erau doi cai din lemn pe două tălpi de balansoar. Cele două părţi erau prinse de un scăunel şi o bară de care se putea ţine cel care „călărea”.

M-am acomodat repede. Aveam lecţii şi timp de joacă în curte, când nu ploua, sau în clasă, fiecare găsind ceva pe plac.

Într-o zi, am căutat în grămada de jucării şi am găsit o carte. Nu mai văzusem asemenea carte şi nici de atunci nu am mai văzut. Erau poze pe aproape toată pagina şi în josul fiecărei pagini era scris, cu majuscule, un scurt text, o explicaţie pentru desen. Bănuiesc că era o poveste. La început, am citit în gând. Apoi, le-am citit colegilor aflaţi în apropiere. Doamna Vulpe povestea lângă uşă cu educatoarea de la grupa cealaltă. Au observat ce fac şi m-au chemat la ele.

- Ce faci?

- Citesc povestea din cartea asta.

- Glumeşti…

- Nu, chiar citesc!

Au venit câţiva copii lângă noi. Eu nu voiam să cedez. Chiar citeam. Educatoarea încerca să îmi explice că noi nu ştim să citim. Doamna Vulpe m-a chemat în hol. Mi-a spus că, dacă vreau şi ştiu să citesc, să fac acest lucru în linişte. Ceilalţi copii vor plânge, pentru că ei nu ştiu citi.

Am intrat în clasă. După ce copiii au pus jucăriile la loc, am început lecţia. Am învăţat un cântecel. Eram puţin nedumerită. Nu mai eram în apele mele.

A doua zi, doamna educatoare aduce o măsuţă cu câteva jucării aranjate pe două rânduri. Ne întreabă:

- Cine vrea ia o jucărie şi să spună o poveste? Cine e primul?

Aşteptam. Erau alţii cu mai multă experienţă. În sfârşit, după câteva încurajări, un coleg se ridică şi ia un avion. Apoi, o fetiţă, ia o păpuşă…

Pusesem ochii pe o păpuşă îmbrăcată ca un ţăran. Nu ştiu de ce mi s-a părut mai interesantă decât cea aleasă de colega mea. În timp ce aranjam hainele ţăranului din mâna mea, au mai fost câţiva amatori să povestească.

Primul coleg a spus ceva legat de avion. Nu am reţinut. Din câteva fraze, a încheiat. A urmat povestea cu prinţesa, dar scurtă şi aceasta. Apoi, o poveste cu un urs…

A venit rândul meu. M-am aşezat pe scăunelul din faţa clasei. Şi am început povestea mea cu Făt-Frumos care făcea cam tot ce putea face un erou din poveştile pe care le ascultam la radio. În timp ce povesteam, mă uitam la doamna educatoare. Vedeam că mă urmăreşte. Unii colegi căscau, se întindeau…

- Ce se mai întâmplă? Ce mai face Făt-Frumos? Cum ajunge acasă? Vrei să mai povesteşti?

- Mai am de spus multe, dacă e voie.

- Continuă!

În timp ce eroul meu o salva pe prinţesă, educatoarea de la cealaltă grupă deschide uşa. Doamna Vulpe merge la ea. Am văzut că se aprobă reciproc.

- Cred că acum povestea se încheie.

- Da, Făt-Frumos şi prinţesa au ajuns la palat, au făcut o nuntă mare şi m-au invitat şi pe mine. Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Şi povestea mea se încheie aici. Doamna Vulpe a găsit leacul pentru plăcerea mea de a povesti. Dar nu toţi colegii mei aveau răbdare să asculte tot ceea ce eu le puteam spune. De atunci, nu am mai ieşit în evidenţă cu ceea ce nu trebuia.

Mă voi contrazice, totuşi. Am luat „caii” cei mari. Am început să mă legăn, la început mai domol, apoi, din ce în ce mai tare. Nu mai ştiu ce am făcut, dar îmi amintesc privirile speriate ale colegilor şi faptul că doamna educatoare a venit în fugă:

- Ce s-a întâmplat?

- Nimic.

- Te-ai lovit? Te doare ceva?

Nu ştiam de ce erau toţi în jurul meu. Cred că avusesem viteza prea mare şi m-am dat peste cap cu balansoarul. Vedeam că nu mai sunt în locul în care m-am aşezat în „şa”. Nu ştiam atunci ce e forţa centrifugă. Am aflat mai târziu.

Prima zi de şcoală, prima învăţătoare…

2010-11-17T22:20:00.005+02:00

Lumea spune că prima zi de şcoală nu se uită. Că prima învăţătoare nu se uită. Nici eu nu fac excepţie.

În anul 1956, s-au modificat uniformele. Eu aveam un fel de rochiţă pepit, încheiată la spate cu nasturi, cu guler alb detaşabil şi un şorţuleţ negru cu volănaşe. Semăna cu uniforma elevelor din Uniunea Sovietică. Dar volănaşele erau mai discrete. Pentru sărbătoare, se preconizau şorţuleţe albe. Dar nu am găsit în magazinele din oraş.

Directorul şcolii le-a urat „Bun venit!” elevilor din clasa întâi şi le-a urat succes celor din clasele mai mari. S-a referit şi la noile uniforme. Şi, pentru ca toţi părinţii să ştie cum este noua uniformă, a chemat pe scenă câţiva elevi. Printre ei, eram şi eu.

În anul în care am început eu şcoala, se desfiinţaseră tăbliţele. Noi scriam direct pe caiete. Cu creion la început, apoi cu toc şi cerneală.

Printre primele lecţii după abecedar, am aflat despre silabe. A fost o lecţie interesantă. Doamna Maria Mihaca, învăţătoarea mea, ne-a explicat ce e o silabă şi, până la sfârşitul orei, am făcut exerciţii de despărţire a cuvintelor în silabe.

Locul meu era în banca a treia de pe rândul de lângă uşă. Colega mea de bancă era Călina, o fată de pe o stradă vecină. Era liniştită şi timidă.

Printre exerciţii, cuvântul pepene.

- Care e prima silabă? Vasilică, spune tu!

- Pe.

- Bine. A doua silabă. Nuţu, spune tu!

- Pe.

- Bine. Care e a treia silabă? Călina, vrei să ne spui tu?

- Pe.

Nu mai ştiu ce au făcut alţii, dar eu am izbucnit în hohote. Doamna învăţătoare mi-a făcut un semn şi a numit alt elev să răspundă.

Am mai primit câteva atenţionări din priviri. Nu cred că aveam destulă răbdare. Voiam să învăţăm mai multe, mai repede!

Am început să scriem. Mai întâi liniuţe, bastonaşe, grupuri de cârlige… Eu nu tăceam.

- E litera u.

- Linişte!

După câteva zile…

- E litera n…

- În recreaţie vreau să stăm de vorbă! mă anunţă doamna învăţătoare.

În timpul recreaţiei, doamna Mihalca mi-a spus că sunt colegi care merg acasă şi plâng că ei nu ştiu ceea ce ştiu eu. Am înţeles că trebuie să răspund numai când sunt întrebată. Repetam, deci, greşeala de la grădiniţă. Poate eram prea iute în comparaţie ce cei mai mulţi colegi.

Nu ştiu cum sunt alţii, dar… Nu, nu scriu ca Ion Creangă! Eu am fost „model” în prima zi de şcoală. Despre doamna învăţătoare Maria Mihalca nu se pot să scriu în câteva cuvinte. Voi scrie separat. Nu peste mult timp.

Teiul

2010-11-17T22:08:00.003+02:00

În drum spre casă, trec prin parc. O bancă liberă sub un tei înflorit. Mă aşez şi închid ochii.

Mă văd la sfârşitul primului an de şcoală. Merg în grădină. Un tei înalt, cu tulpina groasă creşte lângă gard. Tata îmi dă câteva crengi şi îmi spune cum să adun florile.

În ziua următoare, plec singură în grădină, mă urc pe gardul a cărui bază e din bolovani. Mă ţin de barele de fier forjat şi mă reazăm de trunchiul teiului. Ajung pe stâlpul de la colţul străzii, unde se termină gardul. Încă puţin şi ajung între două crengi. Mă aşez comod. Am o ascunzătoare în frunzişul des, un loc secret, un loc înmiresmat, numai bun pentru a face planuri de viitor, un loc în care să nu fiu deranjată din meditaţie.

Din locul meu secret fac punct de observaţie. Vinerea, la Vişeu, e zi de târg. Vin oameni de pe Valea Izei, de pe Valea Vişeului şi aduc legume, porumb, obiecte lucrate în atelierele proprii şi animale. Dintre toate zilele săptămânii, vinerea e ziua cea mai aglomerată.

Într-o astfel de zi, eram în tei. La colţul străzii, s-au oprit două femei. Vorbeau de toate. Uneori, pentru scurt timp, li se alăturau alte femei. Am auzit o grămadă de lucruri care nu mă interesau. Mi se părea că bârfa nu se mai termină. Mă durea un picior şi nu puteam să mă mişc fără să le atrag atenţia „povestitoarelor”. Am mai rezistat câtorva „capitole”, dar a trebuit să mă mişc. Una dintre femei s-a speriat şi puţin a lipsit să nu mă blagoslovească cu câteva vorbe urâte. Am avut noroc cu cealaltă, care era mai blândă şi dotată cu simţul umorului:

- Păzi-ţi treaba, Ilişcă! Copila îi mică, nu cred că o interesează ce vorbim. S-o jucat şi s-o urcat în copac.

Am coborât şi m-am dus glonţ la tata să-i spun ce ispravă am mai făcut. Tata m-a sfătuit să fiu atentă, să nu cad. Ştia că nu voi renunţa la căţărat. Eram destul de băieţoasă.

Deschid ochii. Sunt singură, dar mă urmăreşte mireasma florilor de tei, iar amintirile se ţin scai de mine.

Merită să încerci…

2010-11-17T22:04:00.003+02:00

Vacanţa mare începuse. Aveam mult timp la dispoziţie, dar găseam cu ce să-l umplu: un film, o carte, un spectacol, o excursie, o vizită la Săcel…

Am văzut că oamenii mari mâncau seminţe, în special la meciurile de fotbal. Nu aveam răbdare să stau pe stadion, dar îmi plăceau seminţele.

La colţul străzii Republicii, era o femeie cu seminţe. Avea şi seminţe de dovleac, dar şi de floarea soarelui. Pe cele de dovleac le dădea dintr-un pahar mai mare, iar pe cele de floarea soarelui din alt pahar, mult mai mic. Mă tentau seminţele, dar tata era la o şedinţă şi nu-i puteam cere bani.

Gândindu-mă ce să fac, am urcat treptele aleii ce ducea în parcul oraşului, locul în care se organizau spectacole în aer liber. În special de 1 Mai şi 23 August. Era frumos acolo. Copaci mari, interesanţi, ştiam câteva locuri în care copiii mai mari mi-au arătat cuiburi de pasăre. Mă plimbam singură…

Am zărit filigoria şi m-am îndreptat spre ea. Aşa goală, mi s-a părut mai mare decât în alte zile. Două bănci erau rupte. Câteva hârtii se mişcau din loc în loc, când venea câte o rafală de vânt. Nu aveam cu cine să vorbesc.

Mi-am amintit de seminţe. Aveam câţiva bani acasă. M-am înveselit:

- Ce-ar fi să cumpăr seminţe din aceşti bani? Câte seminţe mi-ar da femeia? Dacă un pahar costă un leu, de 8 bani câte îmi va da? Totuşi, merită să încerc.

Am luat-o la fugă spre casă. Am luat banii şi am fugit la femeia cu seminţe. Am aşteptat să plece toţi cumpărătorii.

- Vrei seminţe?, mă întreabă vânzătoarea.

- Aş vrea să cumpăr… Dar…

- Nu ai bani…
- Am 8 bani. Îmi daţi seminţe?

- Îţi dau.

Gândindu-mă că voi primi 10-12 seminţe, am întins palma. Femeia a luat tacticos o foaie dintr-un caiet, a făcut o pungă şi mi-a pus acolo seminţe din ambele feluri.
Am mulţumit frumos, aşa cum ştiam că se cade, şi am plecat fără grabă. Pe drum, mă gândeam că mi-a dat prea mult pentru cât am plătit.

Ajung acasă. Nina mă întreabă de ce am fugit de ea.

- Nu am fugit de tine! Am fost să cumpăr seminţe! Uite câte mi-a dat!

- Îmi dai şi mie?

- Sigur. Nu eşti tu surioara mea?

- Mulţumesc!

- Să mulţumim femeii care a fost atât de darnică! Poate mi-ar fi dat şi fără bani. Dar aşa, mi-a dat mai multe. Ce bine e să fii corect!

Am mâncat împreună seminţele. Nu mai eram singură.

Kitty

2010-10-27T00:00:00.003+03:00

Eram supăraţi cam de o lună. Cineva îl otrăvise pe Bobiţă, motanul nostru negru cu „papion” alb.

- Ce-au avut cu el? Era cuminte, chiar se temea de oamenii pe care nu-i cunoştea.

- Să nu mai văd pisici negre în curtea mea!, spunea Andrei. Ajunge câţi pui a făcut Kitty! O să aduc eu un motan alb!

Îmi părea rău după Bobiţă. Abia împlinise patru ani. Era frumos, mare, pata albă de sub barbă, căreia îi spusesem „papion”, era o carte de vizită. Vecinii ştiau că acel motan este al meu şi, dacă le intra în curte, nu-l alungau. Nu făcea nimic rău. Din contră, când lăsam puii de găină la soare, eram siguri că nici o pisică străină nu va îndrăzni să dea iama în ei.

Ideea de a avea un alt motan nu mă încânta. Refuzam chiar să mă gândesc la aceasta. Sau speram să aibă Kitty un „băieţel”. Poate în anul care vine...

Într-o zi, plecăm la rude, lângă Orăştie. Mătuşa Firuca are o pisică albă cu pete colorate. Lângă pisica mătuşii, o grămadă de pisoi. Când ne văd, aceştia fug.

Andrei pleacă să-l ajute pe unchiul Cornel şi eu mă apropii încet de pisoi. Nu mai fug. Reuşesc să-i număr: sunt cinci. Exclam, fără voie: „Kitty nu a avut niciodată mai mult de patru pui!” Încerc să-i pozez, dar ei nu stau în loc. Îşi văd de joaca lor.

Merg să văd ce mai e nou în gospodărie, grădină... Povestesc cu mătuşa. Ajungem şi la capitolul „Pisici”. Îi spun de Bobiţă.

- Dacă vrei, îţi dau eu un pisoi.

- Nu cred că vreau. Sunt drăguţi şi jucăuşi, dar pisica mea are un pui de o lună.

- Ăştia mănâncă tot ce le dau.

- Şi pisicuţa noastră, Steluţa, începe să mănânce: lapte, brânză, dar nu şi carne.

Se întoarce Andrei cu unchiul. Vede pisoii.

- Mi-a spus Mioara că v-a murit motanul. Nu vrei un pisic?, îl întreabă mătuşa Firuca.

- Dacă mănâncă singuri...

- Da, mănâncă. Mergeţi şi vă alegeţi!

Mergem la poarta spre grădină, acolo unde pisoii se joacă. Andrei pune mâna pe cel mai mare:

- E pisică, spun eu.

- De unde ştii?

- Are trei culori.

Andrei verifică.

- Ai dreptate. Dar ăsta?

- Tot pisică.

- De unde ştii? Că are trei culori?

- Sigur. Aşa e şi Steluţa noastră. Are o pată galbenă în frunte.

- Care e motan?

- Ăsta.

- Cel mai mic?

- Da. Vrei să îl luăm?

- Sigur.

Îl verifică. Apoi, vrea să se convingă că pisoiul mănâncă singur şi o întreabă pe mătuşa lui. Ea confirmă. Tăviţa în care fusese mâncarea pisoilor e goală.

Nu mai zăbovim. Dacă i se face foame pisoiului, cum ne descurcăm?

La început, pisoiul a fost liniştit. Apoi, a început să se foiască. Îl deranja zgomotul motorului, chiar dacă nouă ni se pare că maşina „toarce” frumos.
Încerc să-l calmez pe pisoi, dar încă nu are nume. Cum să mă adresez?

- Stai cuminte, Fernando!

- Nu îmi place numele ăsta!, spune Andrei.

- Ferdinand e mai frumos, dar cam lung.

- Să-i spunem Fredy!

- Poate Fredie, ca lui Fredie Mercury.

- Nu, F, R, E, D, Y. E mai scurt.

- Bine, accept eu. Stai liniştit, Fredy! Stai cuminte, că imediat intrăm în Orăştie. Poate ţi-e somn şi adormi la mine în mâini. Sunt curioasă cum te va primi Kitty.

Fredy ţinea gura deschisă. Îi era cald. Poate şi sete. Am încercat să-i ud gura cu apă plată. (Aveam în maşină.) Fredy a închis gura doar câteva minute, cât timp a dormit.

Ajungem acasă. La vederea lui Fredy, Kitty se îndepărtează, nu înainte de a se răsti la noul venit. Steluţa îl cercetează şi dă semne că ar vrea să se joace.

Poate că lui Fredy îi e sete, foame... Oricum, aveam o sticlă cu lapte primită de la mătuşa. În primul rând, puii. Puţin lapte nefiert în vasul pisicilor. Apoi, într-un alt vas, lapte pentru Kitty.

După ce şi-au potolit setea, încerc să îl apropii pe Fredy de Kitty. Aceasta nu îl acceptă. Nu o mai acceptă nici pe Steluţa. E inutil să insist.

- Am reuşit să o îndepărtăm şi de puiul ei, spun cu părere de rău. Şi Fredy nu cred că mănâncă. Vezi cât e de mic pe lângă Steluţa?

Încerc să-i explic lui Kitty că are doi pisoi, că ambii sunt ai ei. Dar Kitty nu mă ascultă. Ştiu că pot fi liniştită în privinţa Steluţei, dar îmi pare rău că nu îl pot ajuta pe Fredy. Mă consolez cu gândul că Steluţa se ocupă de noul sosit şi le asigur un loc de dormit: un preş în spatele uşii, acolo unde am văzut că preferă să doarmă Steluţa.

În dimineaţa următoare, încep tratativele cu Kitty. „Kitty, tu eşti pisica mea bătrână. Eşti cuminte şi înţeleaptă. Vezi că pisoii au nevoie de tine. Când vrei ceva, vii la geam şi îmi ceri. Acum te rog să ai grijă de puiuţii ăştia. Îmi pare rău de ei. Ţie nu?” Cât timp o mângâi şi vorbesc cu ea, stă liniştită. Dar pleacă atunci când se apropie de noi unul dintre cei mici. „Trebuie să fac ceva! Pisica are lapte şi puii sunt flămânzi. Trebuie să încerc!”

- Andrei, nu ţi-e milă de Fredy? Vino şi ajută-mă!

- Ce să fac?

- Eu o ţin pe Kitty şi tu pune-l pe Fredy să sugă!

La început, pisica s-a zbătut, dar când s-a convins că nu scapă, a stat cuminte. Eu îi explicam că aşa trebuie să fie o mamă bună. De când era mică, ea mă privea în ochi atunci când îi vorbeam. Poate înţelege ce-i spun, poate îi place tonul calm al vocii mele. Important e că stă liniştită.

După ce am considerat că Fredy e sătul, am eliberat pisica şi i-am dat, ca recompensă, o bucată de peşte şi puţin lapte.

A doua zi, reiau tratativele cu Kitty. O mângăi pe cap, pe mustăţi, sub barbă, vorbindu-i calm. Între timp, îi spun lui Andrei să-l aducă pe Fredy. Mă aşez pe un scaun, o iau pe Kitty în poală şi Fredy se repede să sugă. Îi spun lui Andrei să o aducă şi pe Steluţa. Kitty a mai avut pui. Cum reuşea să-i alăpteze pe toţi?

Cu Steluţa în mână, Andrei îşi ia un scaun şi o apropie de Kitty. Încearcă să o ajute să sugă. Sug amândoi pisicii, pe rând. Până la urmă, cu puţin efort, am reuşit să-i aşezăm pe ambii pisoi să sugă în aceaşi timp şi Kitty nu s-a mai zbătut. A primit, e drept, o recompensă materială, nu numai laude şi mângâieri. Oricum, noi ne-am distrat la gândul că suntem ca într-un film cu doi pensionari care hrănesc doi pisioi.

Ne vedem fiecare de treburile zilnice, dar avem timp să privim la pisici. Fredy e acum când cu Kitty, când cu Steluţa: Kitty îl mângâie şi-l hrăneşte, iar cu Steluţa învaţă să lupte. Din hrana specială pentru pisici mănâncă toţi trei, fiecare are câte un vas cu lapte şi, în plus, toţi primesc carne de pui sau peşte. Kitty e o mamă foarte bună.

La cantină

2010-10-26T23:58:00.002+03:00

Ne luaserăm în serios rolul de gospodine. Făceam ce ne pricepeam. Aveam grijă de găini, pisică şi făceam ordine în casă. Nu ne prea plăcea spălatul vaselor, dar trebuia să facem şi acest lucru.

Într-o zi, tata a venit acasă, s-a interesat ce am făcut de mâncare şi ne-a spus:

- V-aţi descurcat bine şi azi. Ce spuneţi dacă vă invit la cantina oraşului?

- Ce e „cantina”? întreabă Nina.

- Îmbrăcaţi-vă frumos! Mergem să vedem! Mâncăm acolo.

Ne îmbrăcăm cu rochiţe frumoase, cu şosete curate şi sandale. Eu îmi fac repede o coadă de cal, iar Nina îşi dă cu pieptenele de câteva ori prin părul tuns scurt.

- Suntem gata!

Plecăm. Drumul durează un sfert de oră. Ajungem la Sfatul popular raional. Pe a doua clădire din stânga scrie: Cantina orăşenească.

Intrăm în curte, urcăm câteva trepte. O uşă deschisă. Lângă ea, o masă. O doamnă veselă ia banii pe care i-i dă tata şi ne invită înăuntru.

În prima sală sunt patru mese pe partea de către geam şi două spre uşă. În a doua sală, sunt tot şase mese, aranjate altfel. Alegem o masă lângă fereastră.

Masa are formă pătrată, faţă de masă albă, un coş cu pâine, o cană cu apă, patru farfurii adânci peste farfurii întinse, tacâmuri şi şerveţele.

Abia ne aşezăm şi vine o doamnă cu şorţ alb:

- Bună ziua, domnule Grad! Ce faceţi pe la noi?

- Mi-a fost dor de o supă de fasole şi am aflat că azi aveţi. Sunt acasă numai cu fetele. Mimi e la Eforie, să-şi vadă părinţii. L-a luat şi pe Doru. Noi ne descurcă, dar el e mai mic...

- Foarte bine aţi făcut că aţi venit la noi! Poftă bună! Vă servesc imediat!

Zicând asta, doamna pleacă şi revine în scurt timp cu un castron cu supă. Ne serveşte mai întâi pe noi şi apoi pe tata. Suntem domnişoare. Spune încă o dată „Poftă bună!” şi pleacă.

- Fetelor, spune tata, să ştiţi că supa de fasole e mai bună când e gătită în cantitate mare. De aceea voiam să vin aici.

- Mie mi-a pus prea mult...

- Mănânci cât poţi.

Pe masă am observat mai târziu o farfurioară cu felii de ceapă. Ştiam că tata mânca şi acasă supa de fasole cu ceapă. Noi două nu am încercat ceapa.

- Să vă aduc felul doi, spune doamna cu şorţ, când vede că tata a terminat! Sau vreţi supliment?

- Ce e aia „supliment”? mă întreabă, încet, Nina.

- Nu ştiu.

Aflăm imediat.

- Te rog să-mi mai aduci un polonic cu supă, spune tata. E foarte bună! Fetelor le poţi aduce felul doi.

În scurt timp, doamna vine cu două farfurii cu friptură de porc cu garnitură de cartofi şi salată de varză. Ne simţim foarte bine văzându-ne servite asemeni persoanelor de lângă noi, oameni cu funcţii în consiliul raional.

Nu reuşim să mâncăm tot din farfurii. Ce ne facem cu gogoşile gulerate pe care ni le aduce doamna? Tata rezolvă repede problema. O roagă pe doamnă să ne aducă o pungă să ducem gogoşile acasă.

La uşă, suntem întrebate dacă ne-a plăcut mâncarea, dacă ne-a plăcut la ei... Nu răzbim să le răspundem tuturor, dar se vede că ne-a plăcut.

- Să mai veniţi pe la noi!

- Mulţumim! Venim şi altă dată. Când vrea tăticul...

În drum spre casă, facem „fixarea cunoştinţelor”, adică spunem fiecare, mai ales Nina, ce a văzut la cantină. De fapt, era ca la restaurant, acolo unde nu aveam voie.

Păturile

2010-10-26T23:49:00.003+03:00

Încheiasem cu bine clasa a V-a. Mă aştepta o vacanţă pe care o voiam cât mai interesantă. Şi am avut această şansă.

Mama a plecat să însoţească un grup de elevi în tabără la Eforie. L-a luat şi pe Doru. Am rămas cu Nina „să avem grijă” de tata. Trebuia să facem curat, să facem mâncare, să fim atente la modul în care ieşim în lume... Eram destul de mari, dar aveam nevoie de puţin ajutor.

Tanti Tulbu, vecina de scară, îi promisese mamei că ne ajută. Dar noi aveam experienţă. Mama ne antrenase în treburile casei. Aşa că, aveam ambiţia să facem singure şi mâncare.

Vinerea era zi de lapte. (O femeie din Băşcoiel ne aducea lapte şi smântână.) Ne-am gândit să facem pături. Ştiam că tata va fi încântat.

Nu mai făcusem mămăligă. Dar nu ni se părea greu. Am aprins focul în soba din bucătărie, am pus o oală cu apă şi, când aceasta s-a încălzit, am pus sare. Apoi, am adăugat făina de mălai câte puţin, cum o văzusem pe mama, amestecând cu făcăleţul. La un moment dat, mi s-a părut că e prea multă apă. Am luat din apă. Am amestecat mai departe. Acum, compoziţia era prea groasă şi mă temeam să nu se prindă de fundul oalei înainte de a fierbe mălaiul.

- Nina, adu-mi puţină apă!

Am turnat puţină apă rece în oală. Am adăugat şi puţină sare.

Iar aveam o problemă. Acum, era prea moale şi ar fi durat mult timp să devină potrivit de tare. Am luat din apă... Apoi, am adăugat.

După mai multe manevre, am hotărât că mămăliga e gata. Am râs amândouă şi ne-am îmbiat una pe cealaltă să guste, dar nu am gustat. Am continuat să facem păturile.
Într-o cratiţă am pus puţin ulei, un strat de mămăligă, unul de brânză de burduf, apoi mămăligă, brânză... Deasupra, am pus smântână din belşug. Apoi, am băgat cratiţa în cuptor, aşa cum o văzusem pe mama.

Aşteptam glumind pe seama talentului nostru de gospodine. La un moment dat, tanti Tulbu a bătut la uşă.

- Ce faceţi, fetelor?

- Am făcut mâncare.

- V-a reuşit?

- Imediat vine tata şi mâncăm. Dacă vreţi, gustaţi! spun eu şi-i dau doamnei o furculiţă.

Păturile arătau îmbietor. Doamna Tulbu ia puţin, suflă, gustă, apoi mai ia puţin... Nu spune nimic. Noi ne uitam când la ea, când ne aruncam priviri pe furiş. Ştiam cum a decurs procesul de fierbere a mămăligii.

După timpul necesar deliberării, auzim verdictul:

- Aţi făcut o mâncare foarte bună. Credeam că nu vă pricepeţi, dar chiar e foarte bună mâncarea voastră. Şi mai luă o dată din cratiţă.

- Ai văzut, Nina, că e bună?

- Trebuia să fie bună!

Vecina a ieşit voioasă. Noi ne-am abţinut până când ea a închis uşa apartamentului său. Apoi, am luat câte o furculiţă şi am început să o imităm. La început cu grijă, apoi cu curaj. Mămăliga cu brânză chiar era bună.

În timp ce râdeam, a venit tata. Ne-a întrebat de ce suntem atât de vesele. I-am servit, cu un aer serios, masa şi, când l-am văzut că ne laudă, am prins curaj. I-am povestit tot ce am păţit, insistând pe faza cu gustarea preparatului.

- Chiar dacă mămăliga nu era destul de fiartă, cât timp a stat în cuptor, mălaiul s-a umflat destul. Păturile voastre sunt foarte bune.

Prima zi de preparare a prânzului a fost o experienţă reuşită. Aceasta ne-a dat curajul să mai încercăm să facem şi alte preparate. Au urmat budincile în fiecare zi de marţi şi clătitele cu brânză de vaci. Dar de primele pături ne-am amintit peste ani, revăzând scena în care doamna Tulbu a gustat din „preparatul” nostru.

Cum se recită o poezie

2010-06-01T22:34:00.004+03:00

Iarna pusese stăpânire pe oraş. Îmi terminasem lecţiile pentru a doua zi. La lumina veiozei, citeam „Omul invizibil”.

Uşa se deschide şi intră mama. Ne repezim să o ajutăm. Are câteva pachete. După ce aşează cumpărăturile, mama deschide coletul primit de la bunicii din Constanţa. Suntem numai ochi.

Câteva dulciuri, o maşinuţă şi două cămăşuţe de noapte. Cea roz e mai mică. O ia Nina. Eu o iau pe cea bleu.

- Bunica ştie că mie îmi place albastrul, spun cu bucurie. Ce de volănaşe! Ce frumoasă e!

Tata se apropie de noi:

- Cămăşi ca de prinţese. De relon. Sunt sigur că vă plac.

- Şi a mea e foarte frumoasă, spune Nina.

- Să le probăm! Eu nu mai am răbdare!

- Aveţi timp şi după ce mâncăm. Până când mămica aşează masa, vă povestesc ceva. Văd că Doru e ocupat cu maşinuţa.

- Foarte bine! Abia aştept! Îmi plac poveştile tale.

- În timpul războiului, spune tata, ruşii au trecut pe la noi prin ţară, urmărindu-i pe nemţi. Femeile din armata sovietică au văzut un magazin de galanterie şi au făcut cumpărături. Seara, la bal, s-au îmbracat cu rochii cu dantele şi volane. Nu ştiau că sunt cămăşi de noapte.

Râdea Nina, dar eu râdeam în hohote. Îmi aminteam cât ne străduiam noi să ne facem rochii de prinţese pentru serbările şcolare, dar nu ne-am imaginat că ne-am putea îmbrăca în cămăşi de noapte, ca în filmele americane.

Tata ne-a lăsat să râdem. După un timp, am observat că e serios.

- La ce te gândeşti? îl întreb.

- Mi-am amintit ceva.

- Ne spui şi nouă? Masa nu e gata.

Tata ne întreabă dacă ştim poezia: „Păsărică albă-n cioc...”. Nina ne aruncă o privire de reproş. „Cine nu ştie!?”

- Hai şi recit-o frumos!

Nina se codeşte. Mă ridic, improvizez o scenă şi încep:

- „Păsărică albă-n cioc” (şi arăt spre cioc), „Subţirică la mijloc!”(îmi întind gâtul şi mă înalţ pe vârfuri, de parcă nu aş fi destul de deşirată), „Trag cu puşca” (în acest timp întind mâna stângă şi cu dreapta mă prefac că pun degetul aratător pe trăgaci), „Nu ia foc” (spun cu un aer dezamăgit), „Păsărica-i cu noroc!” (iau un aer fericit).

- Destul de bine! Ştii să faci o reverenţă? mă întreabă tata.

- Cum fac reginele din filme?

- Cam aşa.

Şi o imit pe doamna din filmul pe care îl văzusem cu câteva zile în urmă. Dar tata nu e vesel. Încerc să aflu motivul. Le ce se gândeşte?

După un timp, tata îmi face semn să mă aşez lângă el. Şi începe povestirea.

- Eram în spitalul de campanie. În patul de la geam se afla un aviator rănit. A doua zi de când a fost adus, primeşte o vizită: soţia, soacra şi fetiţa lui de 4-5 ani. În câteva minute, fetiţa pleacă de lângă patul tatălui ei. O chem lângă mine. Astfel, cele doua femei pot să vorbească în linişte cu aviatorul. O întreb pe fetiţă cum o cheamă. Nu mai ştiu cum mi-a răspuns. O întreb dacă ştie poezia pe care tocmai ai recitat-o. Ea mi-o spune pe nerăsuflate. Atunci, încerc să fac pe regizorul cu ea. Îi explic cum să facă o reverenţă şi cum să recite artistic. Fata înţelege şi, după două repetiţii, aleargă să-i recite şi tatălui ei poezia. Toţi cei care se aflau în salon o aplaudă.

- A mai venit şi a doua zi?

- Nu. A doua zi, aviatorul nu mai era în salon.

- S-a făcut bine? întreabă Nina.

- Acum, nu-l mai doare nimic.

- Atunci, e bine.

- A doua zi, a murit.

Îmi stăpânesc emoţia şi întreb: „Mai ştii cum îl chema?”. Tata îmi spune un nume. Nu-l reţin.

Mama ne cheamă la masă.

* * *

După mulţi ani, tata îmi dă dosarul în care a scris ceea ce şi-a mai amintit. A trecut prin multe. Citesc pe nerăsuflate cele 120 de pagini dactilografiate.

A doua zi, de dimineaţă, la o cafea:

- Am citit aseară tot ce ai scris. Nu am găsit povestirea cu „artista” pe care ai învăţat-o să spună poezii.

- Sunt şi alte evenimente despre care nu am scris.

- Poate completezi...

- Nu mai scriu, mă înterupe tata. Scrie tu!

- Eu nu ştiu să scriu.

- Poţi să încerci.

- Cum se numea aviatorul?

- Nu ştiu exact: Andreescu, Alexandrescu... Au trecut aproape 50 de ani. Am uitat multe...

Numeralul

2010-06-01T22:31:00.002+03:00

În drum spre casă, trec pe la tata. Îl găsesc la birou. Îmi spune să-l aştept. Nu mai are mult şi termină lucrarea.

Merg în sala de repetiţii şi chinui pianul câteva minute. Nu mă ascultă degetele. Nu mă mir: nu am mai cântat de mult.

Pe drum, tata mă întreabă ce am învăţat azi? Am spus că deja ştim să numărăm în ruseşte. Privesc spre tata. Gândurile lui parcă au zburat departe.

- La ce te gândeşti?, îl întreb.

- La o întâmplare din vremea războiului. Eram cazat la o familie din satul în care ajunsesem. Gazda mea avea un copil de vreun an. Mă jucam cu el, în timp ce femeia pregătea ceva de mâncare. Copilul râdea şi chicotea. „Жeнaтe?”, mă întreabă gazda. „Nu mă jenez”, îi răspund. Femeia începe să râdă: „Скoлькo вaм лeт?” Eu prind curaj: „Tpинaцaть один”.

- Aveai 13 ani?, întreb râzând.

- Printre hohote, femeia mă întreabă: „Şi nu credeţi că sunteţi prea tânăr pentru un ofiţer?”.

- Era de înţeles. Ai spus că ai 13 şi un an. Cum să nu râdă?!

- Dar cum trebuia să spun?

- Tридцaть один.

- Am vrut să văd dacă ai fost atentă la şcoală.

- Dar mi-ai povestit ceva de pe front. Îmi mai povesteşti?

- Să mergem mai repede! Ne aşteaptă mama cu masa. Îţi povestesc după ce îţi termini lecţiile.

Aşteptam cu nerăbdare următoarea întâmplare pe care aveam să o aflu. Colegii mă invidiau pentru ceea ce ştiam eu despre război.

Seară de vară

2010-06-01T22:30:00.000+03:00

Mă cufund în lectură. Pierd legătura cu lumea. Mă surprinde gălăgia din curte. Astfel de ciripit nu am auzit de mult...

Seară de vară –
gălăgioase vrăbii
în fundul curţii

Ies în grabă. În mărul de vară, vrăbiile ciripesc. Sub măr, Bobiţă, motanul meu.

O pală de vânt –
nemişcat stă motanul
privind speriat

Mă uit la el. Ţine în gură prada: un pui de vrabie. După un moment de cumpănă, văzând vrăbiile care ciripesc disperate, îl mângâi pe Bobiţă şi-i spun: „Bravo, băiete! Îţi meriţi mâncarea. Prea s-au înmulţit vrăbiile în curtea noastră! Şi tu trebuie să-ţi câştigi hrana. Măcar câte o trufanda.”

La barieră

2010-06-01T22:29:00.000+03:00

Aştept la barieră. Privesc ceasul. E zece şi cinci minute.

În dreapta, dincolo de şanţul de la marginea şoselei, pe o ridicătură de pământ, nişte tufe. Din ele, mă privesc nişte ochişori curioşi.

Soare arzător –
câteva porumbele
într-un tufiş

În stânga, nişte scaieţi. Parcă şi buruienile aşteaptă trenul. Nici vântul nu adie...

Dar ceva se mişcă!

Umbră de salcâm –
un sticlete cercetând
scaietele mov

Privesc tabloul viu colorat şi regret că nu pot face o poză. Maşinile din faţa mea pornesc motoarele. Trece mărfarul.

Teiul copilăriei

2010-06-01T22:27:00.001+03:00

Început de an

2010-06-01T22:22:00.001+03:00

Concertul de Anul Nou care are loc la Viena este cel mai important eveniment din prima zi a fiecărui an, un balsam pentru suflet şi ochi, dar şi un mod de informare.

Prima zi din an
cu ger de crapă pietrele –
muzica Vienei

Orchestra cântă în Sala de Aur a Musikverein, sală construită în stil baroc, splendid luminată şi împodobită cu frumoase aranjamente florale, aduse, în ziua concertului, din oraşul italian San Remo. Pe ecranul televizorului se proiectează imagini din palatele Vienei sau din jurul fostei capitale a Imperiului Habsburgic. De cele mai multe ori, valsurile şi polcile sunt însoţite de dansatori care evoluează în acele splendide săli sau pe treptele palatelor.

Privesc. Prin minte îmi trec amintiri. Mă revăd împreună cu tata, ascultând la vechiul difuzor concertul din 1967. Parcă o văd pe mama murmurând, împreună cu orchestra, Voci de primăvară.

In acest an, anul Haydn, orchestra cântă şi piese scrise de Franz Joseph Haydn, timp în care sunt difuzate imagini din Muzeul Haydn. Începe Simfonia Despărţirii (în varianta originală Abschied Symphonie). Câte un instrumentist se ridică, îşi ia instrumentul şi iese în linişte. Dirijorul, Daniel Barenboim, se arată nemulţumit, dar piesa este interpretată fără greşeală.

După programul principal, câteva bis-uri.

În Sala de Aur
imnul neoficial al Vienei:
Dunărea Albastră

Apoi muzicienii urează în cor audienţei un An Nou fericit.

Dirijorul se întoarce spre orchestră. Ridică bagheta. Şi renunţă. Se întoarce spre public şi îi face semn să asculte în linişte.

Primele note
din Marşul lui Radetzky –
public serios

Înainte de refren, dirijorul priveşte sala. Spectatorii ştiu ce urmează: păstrează ritmul bătând din palme, mai tare sau în surdină, după cum sunt dirijaţi.

Ultimele minute ale ediţiei cu numărul 70. Amintirile vin în ritm de marş: tata bătând, cu un creion, ritmul în tăblia mesei pe care e părăsit rebusul la care lucra, sora mea mărşăluind în jurul mesei din sufragerie, mama privindu-ne cu drag...

Marşul se-ncheie
în ropot de-aplauze –
concert de Anul Nou

(Haydn a compus Simfonia Despărţirii, varianta originala Abschied Symphonie, pentru a-i atrage atenţia prinţului Esterhazy că muzicanţilor le e dor de casă.)

Clătite cu flori de salcâm

2008-12-07T17:58:00.001+02:00

Amintiri din copilărie ne petrec ani la rând…

De câte ori înfloresc salcâmii, îmi amintesc de o specialitate culinară. Ne-o făcea mama, în loc de prăjitură.

Sarcina noastră, a copiilor, era de a culege câteva flori proaspete. Apoi, mama le spăla şi le aşeza să se scurgă de apă. Între timp, făcea un aluat de clătite. Lua câte o inflorescenţă, o trecea prin aluat şi o aşeza în tigaia cu ulei încins. „Prăjitura” se cocea pe ambele părţi. În casă mirosea îmbietor şi nu ne înduram să plecăm de lângă mama.

Nu aveam voie să gustăm decât după ce terminam ceea ce primeam la masă. Apoi, începea distracţia. Fiecare spunea cu ce seamănă clătita lui. Fiecare „vedea” în acea formă altceva: un pui, un cocoş, o girafă… Era un joc al imaginaţiei pe care tata îl încuraja. Şi, în acelaşi timp, noi ne bucuram că am contribuit cu puterile noastre la masa familiei.

Şi acum, după atâţia ani, când înfloresc salcâmii, îmi amintesc de copilărie…

Greieraşul

2008-11-26T22:08:00.002+02:00

Seară de octombrie. Uşa care dă în curte e deschisă. Ceva sare înăuntru. Surprinsă, privesc.

un greier intră
cu sfială-n coridor –
cântec de seară

Alături, pisica atentă. Un salt. Şi prinde săritorul. Aud cum între dinţii pisicii se sfărâmă chitina greieraşului care n-a avut noroc.
Între timp, greierele din coridor intră într-o cameră. Se ascunde. Ocupată cu altceva, uit de el. Dar, fix la ora 20 începe să ţârâie.

din tocul uşii
cântecul unui greier:
noul chiriaş

A doua zi, când, flămând, iese din ascunzătoare, vreau să-l pozez. Prima poză nu e clară.

Vreau să-l pozez în condiţii mai bune. Îl prind într-un ambalaj de carton, îl pun într-o cutie de pantofi.

Seara, văzând că nu „cântă”, mă gândesc să-i dau ceva să mănânce. Strecor câteva frunze sub capacul cutiei. Dimineaţă, greieraşul nu mai e acolo unde-l lăsasem. Rămăsese o frunză din care lipsea o bucată: cina greieraşului. „A fugit, îmi spun, nu i-a plăcut în cutie. Acum, e liber. Dar eu nu am poză.”

Seara, ţârâit din tocul uşii. Mă bucur de concertul lui.

solist punctual –
concertul greierelui
chiar la ora opt

Vacanţa

2008-11-06T23:22:00.002+02:00

Înaintea ultimului an de liceu, în vacanţa mare, am avut ocazia să merg într-o excursie prin Transilvania. Mi-am pregătit un bloc-notes şi câteva pixuri pentru că voiam să ţin un jurnal. De atunci aveam plăcerea de a nota şi chiar de a povesti unele întâmplări, reale sau inventate.

Am sosit în Cluj după-amiaza. Grupul cel mai numeros era format din elevi din clasele V-VIII de pe Valea Izei. De la cele două licee, eram în jur de douăzeci.

Aveam numărul de telefon al unchiului Dimitrie. Din holul Bibliotecii Centrale Universitare, l-am sunat şi l-am anunţat că e posibil să îl vizitez.

Se însera când am ajuns la căminul în care urma să fim cazaţi. Împărţeam un dormitor cu câteva colege. Mi-am aşezat bagajele, m-am îmbrăcat cu haine potrivite şi m-am dus la conducătorul excursiei:

- Domnule Lazăr, am vorbit cu unchiul Dimitrie şi i-am spus că vreau să-l vizitez. Vă rog să mă lăsaţi să plec! La ora opt, voi fi înapoi.

- N-ar trebui să pleci singură.

- Aş putea merge cu un coleg de la „Dragoş-Vodă”. Ne-am cunoscut în tren. E Vasile Timiş. Aşa, îmi daţi voie?

- Până vorbesc cu colegii din Borşa, du-te şi caută-l pe băiat!

Am ieşit în hol şi l-am strigă pe Vasile. I-am propus să mă însoţească în vizită. La început, Vasile a ezitat, dar când i-am spuse că nu ne putem rătăci, pentru că sunt telefoane la toate colţurile, Vasile a acceptat.

De la Teatrul Naţional, ştiam că trebuie să mergem la dreapta. Am mers povestind şi când ni s-a părut că mergem de prea multă vreme şi nu am ajuns pe strada Andrei Mureşianu, am oprit o doamnă care mergea în sens opus:

- Nu vă supăraţi, căutăm strada Andrei Mureşianu. Va rugăm să ne ajutaţi!

- Suntem pe Avram Iancu. Eu merg în Piaţa Cipariu. De acolo, vă arăt pe unde să mergeţi.

I-am povestit doamnei că suntem în excursie, că eu învăţ la liceul din Vişeu, iar Vasile învaţă la liceul din Borşa, că suntem în ultima noastră vacanţă mare… I-am vorbit despre unchiul la care voiam să ajungem. Doamna nu-l cunoştea pe unchiul meu, chiar dacă erau „vecini”.

Din Piaţa Cipariu, mai aveam de urcat cel mult o sută de metri. Strada era slab luminată. Castanii bătrâni, cu crengi bogate, ne împiedicau să vedem numerele de pe case. Povestind, am trecut pe lângă casa pe care o căutam. Când au văzut 16, ne-am întors. Nu aveam timp de pierdut. Am intrat în curte şi am sunat la uşă. Ne-a deschis unchiul Dimitrie. Începuse să-şi piardă răbdarea.

Tanti Margareta ne-a servit cu dulceaţă de vişine. Pe Diana, verişoara mea, o cunoscusem cu un an înainte, când a fost la Săcel, la bunicii mei. Pe mătuşa mea o vedeam pentru prima dată. De când a fost mică, tanti Margareta a avut probleme cu un picior şi pleca rar de acasă. Unchiul Dimitrie era pensionar. Fusese operat în urma unui ulcer gastric. El făcea piaţa. Diana era eleva la Liceul de Muzică, la clasa de pian. Era mai mică decât mine cu doi ani.

Se apropia ora opt. Unchiul Dimitrie ne-a explicat cum să ajungem la internatul la care eram cazaţi, dar ne-a condus până aproape de Teatrul Naţional.

Ajunşi la internat ne-am prezentat la domnul Lazăr şi i-am mulţumit că mi-a dat voie să îmi cunosc mătuşa. Apoi mi-am notat cum a decurs prima zi de excursie.

Vasile era însoţit de sora lui geamănă. În Maramureş, multe fete primesc numele Maria. Şi sora lui Vasile se numea tot Maria. Era retrasă, tăcută, dar se înţelegea bine cu toţi colegii de excursie.

* * *

Al doilea oraş vizitat a fost Turda. Am fost cazaţi la Grupul Şcolar din Câmpia Turzii. De acolo, cu autobuzul, am mers la grădina zoologică. Pe mine mă interesa cum arată turturica. Luigi Ionescu lansase, în 1963, cântecul „Turturele”. În plus, văzusem filmul „Cielito lindo” şi auzisem la radio cântecul „Paloma”. Văzusem doar guguştiuci. Doar locuiam la oraş…

Revenind de la grădina zoologică, supravegheaţi doar de două cadre didactice, cei mici au fost lăsaţi să se joace într-un parc din centrul oraşului. Noi, cei mari, povesteam întâmplări hazlii din şcolile noastre. Făceam gălăgie, râdeam…

La un moment dat, de mine s-a apropiat o doamnă.

- Nu te supăra, nu te cheamă Maria?

- Ba da, dar mai sunt în parc încă zece cu numele acesta.

- Dar nu toate sunt fetele directorului Şcolii Speciale.

- Te pomeneşti că mă cunoşti!

- Te-am recunoscut după cum râzi.

- Te rog frumos! Cântecul spune: „Şi de pe bici l-am cunoscut…” Ce faci în Turda?

- Aici m-am căsătorit. Sunt studentă la Cluj, dar acum avem vacanţă.

- Chiar nu mă aşteptam să mă cunoască cineva tocmai aici. Ce să le spun părinţilor tăi când ajung acasă?

- Când aţi plecat de acasă?

- Ieri. Ne întoarcem peste zece zile.

- Până atunci, ajung eu acasă.

În timp ce discutam despre profesorii care mai lucrează în liceu, cineva m-a anunţat că a sosit autobusul.

* * *

În internatul Grupului Şcolar din Câmpia Turzii am dormit două nopţi. Personalul a fost foarte amabil. Fetele aveau nevoie de un fier de călcat. I-a spus unei femei care făcea curăţenie că ni s-au şifonat hainele şi nu putem merge aşa la masă. Administratoarea ne-a dat fierul de călcat şi astfel fetele şi-au retuşat câte o bluză, câte o fustă…

Mâncam la cantina şcolii. Cei mari le-am ajutat pe femeile de la bucătărie şi le-am dus celor mai mici farfuriile la masă. Mâncarea era foarte bună şi mai mult decât suficientă. Sala de mese era mereu curată şi aveam flori pe fiecare masă. Chiar ne-a plăcut. Nici unul dintre noi nu locuise într-un internat.

În timpul şederii noastre la Câmpia Turzii, am văzut un film în căminul cultural. Dar nu filmul era important. Cel mai mult ne-au plăcut acoperişurile caselor. În Maramureş, pantele sunt destul de abrupte, dar casele din jurul nostru aveau acoperişurile cu pante domoale şi chiar întrerupte pe la mijloc.

Au trecut cele două zile. Ne pregăteam de plecare. Bagajele erau făcute, copiii se ajutau reciproc. Până la gară, le făceam semne cu mâna localnicilor care ne întrebau dacă am fost mulţumiţi de ceea ce am văzut în comuna lor.

* * *

După o călătorie de două ore cu trenul, am ajuns în Teiuş. Cei mici au fost impresionaţi de agitaţia din gară. Cei mari aveau grijă de cei mici. Am avut timp să observ că pe trenul oprit pe ultima linie scria: Teiuş - Cugir. Acasă, aveam maşină de spălat fabricată la Cugir. Acum, aveam pentru prima dată ocazia să vadă măcar zona pe care o ştiam de pe hartă.

În Teiuş n-am stat mult. Au urcat în trenul care ne-a dus la Blaj. Cei mici erau plictisiţi, le era foame… Aveau hrană rece şi încercau să-şi astâmpere foamea mâncând pe genunchi.

La Blaj, am fost cazaţi la internatul Grupului Şcolar pentru Prelucrarea Lemnului. Ne-am lăsat bagajele şi am plecat să vedem parcul din centrul oraşului. Acolo, am văzut teiul lui Eminescu şi apoi am mers la Câmpia Libertăţii. Au văzut muzeul şi clădirea seminarului teologic, am primit explicaţii de la unul dintre profesorii din Blaj… Ciudat, dar nimeni nu a făcut nici o poză. Nici un elev nu avea aparat de fotografiat, iar profesorii nu aveau film.

La amiază am mâncat la un restaurant din parc. Apoi, obosiţi, am plecat la internat. Pe drum, ne-a prins ploaia. O ploaie de vară, cu fulgere şi tunete. De pe deal veneau şuvoaie de apă murdară, copiii arau îmbrăcaţi cu haine subţiri. Am ajuns la internat uzi până la piele. Am avut noroc. La baie era apă caldă.

Pentru elevii de liceu, gazdele au organizat o seară de dans, într-un birou de la parter. Localnicii care se aflau în şcoală au adus plăci cu muzică uşoară şi un pick-up. Cei mari au uitat de oboseală şi, până la ora 22, au dansat. A fost foarte frumos şi am putut să ne cunoaştem mai bine.

* * *

A doua zi, am luat un tren spre Sibiu.

Din gară, am format un şir lung şi dezordonat. Cei mari trăgeau cu ochiul la vitrine, cei mici erau plictisiţi… Drumul până la internatul la care urma să fim cazaţi ni s-a părut nesfârşit. Totuşi, am văzut unde este C.E.C.-ul. Mi se cam terminaseră banii din buzunar. Tata m-a sfătuit să nu umblu cu mulţi bani la mine. Era mai sigur libretul de economii. Aveam bani strânşi încă din timpul anului şcolar.

Am fost cazaţi în două camere mari: fetele în cea mai mare cameră. Când am întrebat ce fel de internat are asemenea camere, au aflat că suntem într-o instituţie de învăţământ militar. Elevii erau în vacanţă.

La amiază, au mâncat la un mic restaurant în centru, în Piaţa Mare a oraşului. Apoi, am vizitat muzeul Bruckenthal. Cei mici au trecut repede prin sălile muzeului şi au ieşit în piaţă. Cei mari au zăbovit în sălile cu picturi din Renaştere, au solicitat ghizilor amănunte, au vizitat expoziţia de istorie de la parter şi au cumpărat vederi şi pliante.

După masa de seară, elevii de liceu au cerut voie să iasă la plimbare în oraş. La poartă, santinela ne-a atras atenţia să ne luăm buletinele de identitate, pentru că în Sibiu este obiceiul ca patrulele mixte să legitimeze trecătorii.

Am trecut podul şi în grupuri mici, ne-am îndreptat spre parc. Eram cu Vasile. Ne-am aşezat pe prima bancă. Plănuiam pe unde să ne plimbăm. Nu eram atenţi când, un domn însoţit de un soldat ne-a cerut buletinele. Le-am arătat actele şi le-am cerut sfatul pentru a ne orienta în oraşul în care ne aflam pentru prima oară.

Nu ne-am plimbat decât o oră, fiecare povestind despre colegii lui, despre excursiile pe care le-a mai făcut cu şcoala. Când am revenit la internat, sora lui Vasile se simţea rău. Împreună cu o învăţătoare şi cu Vasile am plecat la un post de prim-ajutor despre care am aflat de la ofiţerul de serviciu. Au găsit farmacia deschisă şi, înainte de ora zece, eram la internat. Maria se simţea mai bine. Ne temeam să nu aibă apendicită. Ar fi însemnat să nu mai vină cu noi.

A doua zi, de dimineaţă, am mâncat la o cantină şi am vizitat secţia de Istorie naturală a muzeului Bruckenthal. Alt parc în care cei mici au putut să alerge şi să se joace. Cei mari am zăbovit în faţa unor fosile despre care aveam să învăţăm în anul şcolar care se apropia. Am luat pliante şi vederi. Am avut timp să trimitem şi acasă veşti, chiar dacă ştiam că era posibil să ajungem înaintea vederilor.

După masa de prânz, am avut program lejer. Au mers la cumpărături, ne-au plimbat… Abia în zori plecam mai departe.

***

La Copşa Mică, schimbam trenul. Aveam o oră la dispoziţie.

Am reuşit să scriu câteva vederi. Am ieşit din gară, am traversat strada şi am intrat într-o clădire mică, întunecoasă, clădirea poştei. Am cumpărat timbre şi am pus vederile în cutie. Ieşind, mi-am rotit privirea. Toate casele erau murdare. Mi-am amintit ce citisem despre Combinat. Aveam ocazia să văd cu ochii mei ce este acolo. Şi aerul era murdar. Până la tren, mă murdărisem pe mâini.

În Braşov, trenul a intrat în noua gară. (Cu un an înainte, când ne întorceam de la mare, am văzut că se construia.) Nu-mi mai amintesc cât am făcut pe drum… E mult de atunci. Dar îmi amintesc că am fost la filmul „În genunchi mă întorc la tine”. Gianni Morandi juca rolul principal. Mai ştiu că am văzut filmul stând în picioare. Nu ştiu cine le-a convins pe plasatoare să ne lase în sală.

Nu-mi explic de ce s-au şters din memorie informaţiile din Braşov. Chiar atât de mult m-a impresionat filmul? Sau ceea ce s-a petrecut după aceea e de vină. Nu am mai scris în jurnal, încă de la plecarea din Blaj.

Cred că am plecat din Braşov noaptea. Îmi amintesc foarte bine gara cu acele spaţii de la etaj în care copiii obosiţi aţipiseră pe scaune. Am ajuns abia dimineaţa în Beclean pe Someş.

Acolo, aşteptam trenul spre Salva. Era frumos, cald… Am găsit vânzători ambulanţi care ofereau fructe, după obiceiul locului. Nu mă interesa ceea ce vedeam. Simţeam că se întâmpla ceva. Nu era numai oboseala.

M-am apropiat de profesori. I-am auzit. Am înţeles că rămăseseră bani nefolosiţi. Cineva a propus să ne abatem de la circuit. Să mergem la Năsăud.

Văzând că sunt foarte aproape, domnul Lazăr mă întreabă:

- Ce spui? E bună ideea?

- Da, dar nu avem bilete… Iar bani...

- Asta e! Nu le spunem nimic celor mici. Oricum, nu ştiu ei care e planul. Cu cei mari putem vorbi. Coborâm numai în Năsăud. Controlorii nu ne vor da jos din tren.

- Dar înapoi, cum facem? E totuşi distanţă…

- Pe conductor îl trimitem de la unul la altul până în Salva. Nu ştie nimeni unde e cel cu actele.

Am zâmbit. Era tentantă o astfel de ilegalitate. Spre binele grupului.

Cu puţin noroc, am ajuns la Năsăud. Am văzut liceul, noile clădiri ale casei de cultură şi restaurantul de vizavi. Am mâncat la acel restaurant. Câţiva dintre noi am ajutat la servirea mesei. Am învăţat atunci cum să ducem mai multe farfurii.

Ne-am plimbat puţin, dar nu am găsit vederi. Ziare nu citeam. Aveam emoţii. Trebuia să mergem la gară. Se apropia ora plecării.

Am reuşit, fără incidente, să coborâm în Salva. În scurt timp, pleca trenul nostru spre Vişeu. Era un tren cu vagoane vechi, cu scaune de lemn. Mai aveam câteva ore până acasă.

Când a pornit trenul, am început să vorbesc, aşa cum făceam când aveam emoţii, mult şi tare. Am văzut că nu prea îmi ţine nimeni companie. L-am întrebat pe Vasile de ce e aşa de tăcut. Am bănuit că se întâmplase ceva.

- Trebuie să avem o discuţie serioasă!, i-am spus, când am ieşit pe culoar. S-a întâmplat ceva. Spune-mi de ce taci!

Vasile nu spunea nimic. Am continuat.

- Cineva ţi-a povestit ceva despre mine. Şi crezi că nu putem fi prieteni, dacă mai cunosc şi alţi băieţi? Nu ştiu ce ţi-ai imaginat, dar ştiu că eu am fost corectă, nu m-am ascuns, nu am spus decât ceea ce am crezut. Ştii că sunt cunoscută în Vişeu, ai văzut în Turda. Am foarte mulţi prieteni. Cred că cineva ţi-a spus că am un prieten care a reuşit la facultate. Nu am mai vorbit cu el de foarte mult timp. Suntem vecini. Nu ştiu ce ne rezervă viitorul, dar dacă nu vrei să vorbeşti cu mine, nu-i nimic. Eu nu mă supăr.

Am coborât din tren în Vişeu de Jos. Tata era pe peron. Colegii din Borşa aşteptau trenul care încă mai circula. Nouă ne era mai uşor să luăm autobusul spre oraş. Ajungeam mult mai repede.

Înainte de a pleca, m-am dus la grupul borşenilor, am dat mâna cu toţi, le-am urat spor la învăţătură şi succes la bacalaureat. Ştiam că nu ne vom mai vedea.

Sfârşit de octombrie

2008-10-06T23:09:00.002+03:00

Azi, sunt liberă. Îmi invit nepoţelul la plimbare. Vreau să-i arăt cum este oraşul în acest sfârşit de octombrie.

Pe-o bancă de lemn,
adusă de vânt,
o frunză galbenă.

Nepoţelul meu, Lucian, mă întreabă din care copac a căzut frunza. Îi arăt teiul din apropiere. Mergem apoi să vedem şi alte frunze de tei. Culegem cele mai frumoase frunze, mari şi mici, simetrice sau „strâmbe”, cum spune Lucian.

În parc, printre frunzele galbene, se vede o frunză portocalie. „Bunico, şi aceasta e o frunză de tei?” „Nu, aceasta e o frunză de cireş.”

Mergem să culegem frunze aurii, stacojii şi maro.

Legănându-se
în bătaia vântului,
o frunză de arţar.

Cel mai mult îi plac nepoţelului meu frunzele de arţar. Sunt toate nuanţele de la galben pal până la roşu-maro.

După ce culegem destule frunze, mergem acasă. În faţa porţii, o frunză mare de viţă de vie. O luăm. Alcătuim un chip vesel pe „faţa” de viţă. Drept ochi, două castane. Drept nas, o frunză de cireş. Gura, trei frunze mici de păr.

„Bunico, aşa-i că mamei o să-i placă ce am făcut?”, mă întreabă. Nu aşteptă răspunsul. Aleargă să-şi cheme prietenii care să-i vadă „opera”.

Eu zăbovesc lângă poartă. Mă reţin amintirile din copilărie. Tare mult îmi mai plăcea să adun şi să admir frunze. Dar numai toamna.

Plimbare

2008-10-06T23:06:00.000+03:00

Azi, vreau să mă plimb. Nu în oraş, că îl cunosc foarte bine. În plus, e caniculă. Prefer o plimbare prin pădure.

Ca orice persoană activă, mă pregătesc să profit din plin de excursie. Îmi iau o găletuşă, aparatul de fotografiat şi o sticlă cu apă. Chiar şi în pădure e foarte cald.

Până la Crucea Romoşelului, merg cu vechea mea Dacie. Apoi, prin poiană.

În apropiere, tufe cu mure. Le culeg pe cele mai frumoase. În scurt timp, găletuşa e plină. Îmi rămâne suficient timp să admir pădurea care începe să îşi schimbe înfăţişarea.

cântec de păsări –
la marginea poienii
cade o frunză

Fac câteva poze. O tufă cu mure, un curpen plin de seminţe, un salcâm cu flori la mijlocul lui august... Pe un fag se caţără o iederă.

raze de soare –
sălbatica iederă
cu frunze roşii

Încă o poză. Şi plec.

De Crăciun

2008-10-06T23:05:00.000+03:00

Zori de iarnă…
În lungul pridvorului,
ţopăie o vrăbiuţă.

De sărbători, ne vizităm rudele de la ţară. Azi, mergem la Dâncu Mic. Pe Mureş e ceaţă. Aşteptăm să se ridice. Plecăm pe la ora 10.

Pisica neagră
pândeşte o vrabie.
Nici un nor pe cer.

Nu e nici urmă de zăpadă, dar salcâmii de la marginea şoselei sunt încărcaţi cu chiciură. În stânga, ne atrage atenţia un monument: un cosor de dimensiuni mari. El ne aminteşte de daci.

Trecem pe lângă o tarla verde. Câteva sperietori în culori ţipătoare. Lucerna semănată în toamnă a răsărit, iar căpriorii caută mâncare.

Intrăm în sat. Se-aud zurgălăii căluşarilor care merg din casă în casă. Sunt aşteptaţi cu emoţii, mai ales la casele cu fete de măritat. Acolo, ei joacă învârtita cu fetele, dar şi cu celelalte femei din gospodărie.

Un câine latră
deranjat de zurgălăi.
Soarele-ntre nori…

Câteva scurte vizite… Bătrânii se bucură că ne văd, iar noi promitem să revenim. Amintiri din tinereţe… Noutăţi din sat… Cine cu cine s-a căsătorit, cine a plecat, cine a murit, nu prea mai sunt copii…

Soarele coboară spre vest. E timpul să plecăm. Suntem conduşi de mătuşi, nepoţi… cei aflaţi pe la porţi ne fac cu mâna. Se mai păstrează frumosul obicei de a-i saluta pe toţi cei întâlniţi în drum.

Dintr-un pom, gligaia
priveşte peste câmp.
Nici un şoricel…

De Florii

2008-10-06T23:03:00.000+03:00

De Florii, în Ardeal este obiceiul ca oamenii să meargă cu salcie şi lumânări la mormintele rudelor şi prietenilor care îşi dorm somnul de veci. În acest an, mergem la Dâncu-Mic, localitatea de baştină a bunicilor soţului meu.

Lăsăm autoturismul la poarta cimitirului. Slujba s-a terminat, iar cimitirul e pustiu.

După slujbă –
ciugulind firimituri
doi pui din vecini

Urcăm pe cărare. În faţa bisericii sunt trepte, dar noi mergem în dreapta, prin iarbă. La mormântul unui văr şi la al unei mătuşi, punem salcie şi aprindem lumânări.

De pe Moia, se aude cucul. Îmi spun: „Bine că m-ai prins cu bani în buzunar!” Şi tare:

- Trebuia să vin până aici ca să aud cucul…

Din vale se aude un zgomot. Nişte crengi lovite vibrează.

De dimineaţă –
doctorul copacilor
în misiune

Îi răspunde altă ciocănitoare, aflată în nucul din cimitir.

Trecem pe lângă un corcoduş înflorit. Parcă e nins. Mai sus, un mesteacăn cu frunze proaspete şi mâţişori. Se aude un foşnet. Pe deasupra noastră, trece un stol de porumbei.

Mergem spre mormântul bunicilor. În iarbă, ciuboţica cucului şi toporaşi.

Moment de taină –
printre cruci dărâmate
zeci de toporaşi

Aprindem lumânări, aranjăm salcia, ne amintim cât de mult îi plăceau bunicii lăcrimioarele… Dar ele abia îşi scot capetele afară din pământul reavăn. În acest an, Floriile sunt mai devreme.

Aşteptăm să ardă lumânările. A început să sufle vântul şi le aprindem din nou pe cele stinse.

Legănându-se
galbena forsitia –
lângă un mormânt

Pe Vaser

2008-10-06T23:02:00.000+03:00

Când am timp, răsfoiesc albume vechi. Azi, am revăzut o poză şi m-au năpădit amintirile…

Terminasem clasa a opta şi nu prea aveam ce face în vacanţă. Într-o zi, mama îmi propune să o însoţesc la Făina, pe Valea Vaserului. Se înţelesese cu câteva prietene să meargă la cules de zmeură. Am fost de acord, cu o condiţie: să nu-mi fixeze o normă.

mijloc de august –
mocăniţa pufăie
urcând printre munţi

Linia ferată trece foarte aproape de râu. Vaserul este când leneş, când se prăvăleşte peste bolovani. Dar mocăniţa merge încet. Dacă aş alerga pe lângă ea, cred că aş ajunge mai repede la Făina. Dar, poate mă înşel.

Pădurea de brad foşneşte. Începe să picure. Cum o sa culegem zmeură? Pe ploaie? Asta nu mă distrează.

Ajungem în ultima haltă. Un canton mic. Şi două cabane din lemn pentru cei care lucrează la exploatarea lemnului. În timp ce mâncăm, se arată soarele.

Un strigăt. Un copil neastâmpărat aleargă spre noi: „Am văzut un şarpe!”. „Sunt vipere pe aici”, ne spune cantonierul. Ne interesăm de urşi. „Ursul nu vine, că are destulă mâncare. Să faceţi gălăgie, dacă vreţi să-l ţineţi departe!”

Urcăm panta însorită. Până nu mă satur, nu pun nici un bob în găletuşă. Apoi, culeg cu spor. Dar, din când în când, privesc pădurea de brad de pe muntele din faţă şi nuanţele calde în care se desfată pomii de lângă linia ferată îngustă.

Lăsăm găleata cu zmeură în grija cantonierului şi, la îndemnul acestuia, mergem să vedem biserica. Acolo, în inima munţilor, lângă graniţa cu Ucraina, muncitorii forestieri, au vrut să aibă un loc în care să pună o lumânare, să se roage, să se reculeagă în momentele de singurătate. Bisericuţa e închisă. Trecem pe lângă ea şi urcăm.

dintre tufe verzi
privesc ochişori negri:
afine coapte

Sunt atât de bucuroasă încât am uitat că nu voiam să muncesc. Adun cu spor şi afine, dar şi flori. Alerg şi vorbesc mult. Mama îmi face semn că nu e frumos. Dar nu prea ţin seamă de sfatul ei. Sunt în sălbăticie.

N-am observat când s-a înnorat. Ceasul arată ora 5. Trebuie să coborâm. Mocăniţa pleacă la 6. Cu sau fără noi.

La vale, trenuleţul, cu un vagon de persoane şi cinci platforme cu lemne, se grăbeşte. Soarele apune înainte de 8. Obosiţi, dar mulţumiţi, nu privim pe ferestre.

drumul şerpuit –
peste pantele abrupte
coboară seara

Pupăza din tei

2008-10-06T22:58:00.002+03:00

Vacanţa de vară îmi oferă numeroase prilejuri de a mă întâlni cu nepoţelul meu Lucian. De obicei, mergem în parcul din partea de jos a oraşului. Plimbându-ne, vorbim despre multe lucruri, observăm natura, oamenii…

Într-o zi, ne plimbam prin parcul nostru drag, în care acum, vara, era linişte. Câţiva trecători în vârstă, câţiva copii… De undeva, se auzea un grup de trei sunete. La scurt timp, se repeta…

- Bunico, auzi şi tu ce aud eu?

Da, auzeam. Imediat, mi-am amintit de pupăza lui Ion Creangă. Mă gândeam, cu bucurie, la posibilitatea de a o vedea.

- Da, cred că e o pupăză. În parc sunt mulţi tei. Ascultă! Nu ţi se pare că pasărea spune: pu, pu, pu?

- Ba da! Să ne apropiem de copacul din care se aude! O putem vedea?, întreabă curios Lucian.

- Dacă avem noroc.

tei bătrân în zori –
pupăza moţată
îşi drege glasul

Ne apropiem de tei, în timp ce îi povestesc copilului ce a făcut Nică a lui Ştefan a Petrei. Lucian, curios, îmi pune întrebări, râde, se întristează, dar cel mai mult îi place că pupăza e liberă.

În zgomotul maşinilor care trec pe lângă parc, atenţi să vedem pupăza, nu auzim decât într-un târziu telefonul. Trebuie să plecăm.

plimbare în parc –
pupăza nevăzută
zboară printre copaci

O adresă utilă

2008-09-21T14:11:00.001+03:00

Tag Technorati RoBloggersSurvey2008

Pictorul

2008-09-01T22:32:00.004+03:00

Ieşind din apă, îşi scutură părul şi-l tamponă cu un prosop. Apoi, se aşeză pe „tatami”. Aşa- spunea rogojinii pe care făcea plajă.

Măsură mânecile bluzei pe care o tricota. Erau la fel de lungi. Putea să le coasă.

În timp ce punea mohair în ac, îşi ridică privirea. La câţiva metri, cineva o privea. Nu-i dădu atenţie. Dar, după câteva secunde, îl privi ea.

„O fi Geo, pictorul? Poate fi la Felix, că e vară… Dar, parcă nu e el. De-ar fi mai aproape, aş fi sigură.”

Cosea o mânecă, dar, din când în când, ca din întâmplare, îşi rotea privirea peste ştrand. Căuta ceva. Bărbatul care o privise avea barbă, ca pictorul, era la fel de înalt… Nu-i vedea ochii. Dacă i-ar fi văzut, s-ar fi dus la sigur. Aşa…

Cusu şi a doua mânecă. Avea motiv să privească în jur.

Acum, „pictorul”, însoţit de o doamnă cu costumul de baie în două culori, bordo şi galben, mergea spre chioşcul cu gustări. Nu se grăbea. Vorbea puţin. Se vedea că ea e şefa.

„Se potrivesc aproape toate detaliile, dar un lucru mă face să cred că nu e Geo. Adevăratul pictor şi-a pus ochelarii de soare la vernisaj. Dar acesta, nu are ochelari. Şi e la ştrand. Totuşi, şi lui i se pare că mă cunoaşte.”

Îşi privi ceasul. „Trebuie să fug! E târziu.” Adună repede lucrurile. „ Şi nici nu am aflat dacă tipul e chiar Geo, pictorul. Dar… Şi mâine e o zi!”

Sărbătoare pe Valea Izei

2008-04-22T21:41:00.008+03:00

Când eram copil, de Sfânta Maria Mare, mergeam la Săcel, la bunica din partea tatălui meu. Era ziua ei onomastică. Dar şi a mamei, naşei mele şi a unor verişoare. Aproape că nu era familie care să nu aibă o sărbătorită.

De obicei, mergeam cu trenul, pe care îl luam din Vişeu de Jos, dar, într-o vară, am plecat cu autobuzul. Când urcam Dealul Moiseiului, întâlneam grupuri de tineri, dar şi persoane în vârstă, care cântau. Eram curioasă. Întrebam, voiam să ştiu.

Tata mi-a făcut semn să ascult. Una dintre verişoare era printre cei care se întorceau de la Moisei. O puteam întreba când venea la bunica.

Am ascultat şi am reţinut câteva cuvinte din ceea ce auzeam. Dar melodia m-a urmărit ani la rând. (E cântecul pe care Marcela Saftiuc l-a adaptat şi cântat în anii următori.)

„O, Măicuţă Sfântă,
Te rugăm fierbinte
Să ne-asculţi de-a pururi
Marea rugăminte!

Refren:
Nu lăsa, Măicuţă,
Să pierim pe cale,
Căci noi suntem fiii
Lacrimilor tale!”

Ultima parte a drumului am mers pe jos. Aşteptam cu nerăbdare să ajungem la bunica. Pe drum, întâlneam ţărani care se bucurau că-l revedeau pe tata. Nu cred că am trecut pe lângă cineva fără să-l salutăm măcar. Cu mulţi cetăţeni, tata se oprea să schimbe câteva cuvinte.

Am ajuns la podul de peste Iza. O moară veche şi o casă în paragină. Apoi, o altă moară şi o şură mare. Acolo am aflat că se va face horă. Voiam să văd şi eu cum e la horă. Dar, am înţeles că eram prea mică.

De la sfatul popular, am luat-o pe o ulicioară. Pentru a ajunge în curtea bunicilor, trebuia să trecem pe la un vecin.

Bunica ne aştepta în faţa casei. Pusese porumb la fiert. Doar veneau nepoatele de la oraş… După un schimb protocolar de cuvinte, am primit permisiunea de a merge la râu. Iza trecea la câţiva metri de casă.

Pe malul Izei erau topile de cânepă. În apropiere, o moară. Am aflat de la mătuşa care ne-a însoţit, că morarul e neam cu noi. Am vrut să vedem şi moara, dar nu prea era timp. A sosit Maria care fusese la Moisei.

Ea ne-a spus că Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă sărbătoare din apropierea toamnei. Cu o zi înainte, grupuri de pelerini de pe toată Valea Izei, mergând pe jos, trec spre Moisei. Ei sunt îmbrăcaţi cu haine albe. Două fete duc icoana Maicii Domnului. Împreună cu icoana, pelerinii duc 4-6 prapori cu chipul lui Cristos şi al Sfintei Maria cusute pe pânză sau pictate. Aceşti pelerini care merg în „prosesie”(procesiune) rămân toată noaptea în curtea mânăstirii. Ei participă la slujbă, iar a doua zi, şi la slujba dedicată Sfintei Maria.

Când ajung la mânăstire, pelerinii o înconjoară de trei ori, apoi intră şi se închină cu pioşenie Icoanei Prea Sfintei Maria, cu praporii înclinaţi.

Cei din Săcel pleacă numai în dimineaţa zilei de 15 august, deoarece ajung până la începerea slujbei. Grupul de săceleni care merg la mânăstire cântă:

„O, Măicuţă Sfântă,
Te rugăm fierbinte
Să ne-asculţi de-a pururi
Marea rugăminte!

Refren:
Nu lăsa, Măicuţă,
Să pierim pe cale,
Căci noi suntem fiii
Lacrimilor tale!

Când plângeai pe cruce
Maică-ndurerată,
Te-am primit de mamă
Noi şi lumea toată.

Refren:
Vino, Maică iară!
Nu lăsa să piară
Ţara şi poporul,
Turma şi păstorul!”
...

Şi Maria ne-a cântat tot cântecul, dar nu am reţinut decât prima strofă.

După slujba oficiată de un sobor de preoţi, cu participarea episcopului, fiecare grup se întoarce acasă, tot pe jos, cântând. În autobuz au urcat câţiva oameni mai în vârstă care mergeau în fiecare an la mănăstire.

Ne părea rău că noi nu aveam voie să mergem unde puteau să meargă verii noştri. Nu pentru că eram mai mici, ci pentru că eram fiice de director de şcoală.

Ca să ne înveselească puţin, tata ne-a dus la moară. Morarul ne-a explicat cum funcţionează moara. Ne-a arătat şi piua. Apoi, mergând pe malul Izei, am ajuns lângă biserica nouă, ortodoxă. Slujba se terminase şi n-am intrat în biserică.

* * *

După mulţi ani, am avut ocazia să văd mănăstirea Moisei. În anul 1995… Dar am rămas cu părerea de rău că prietenii mei au avut şansa de a participa la sărbători care nouă, copiilor de dascăli, ne erau refuzate.

Poveste de iarnă

2008-04-22T21:25:00.004+03:00

Părinţii mei erau învăţători în Săcel, o comună mare de pe Valea Izei. În clădirea şcolii, constructorii prevăzuseră o cameră pentru directorul, învăţătorul sau alt cadru didactic care nu ar fi avut altă locuinţă în comună. Aşa se face că am văzut lumina zilei, în clădirea şcolii, după instaurarea Republicii Populare Române. De aceea, când a venit vremea să fiu botezată, preotul Ioan Găzdac a venit pregătit cu cele necesare îndeplinirii tainei botezului. Mătuşa mea s-a oferit să-mi fie naşă.

Nu împlinisem doi ani când tatăl meu a obţinut un post în comuna Vişeu de Sus. Nu după mult timp, tata a fost chemat la Inspectoratul Şcolar şi i s-a cerut să se ocupe de înfiinţarea liceului. Atunci, ne-am mutat în clădirea în care urma să se ţină cursurile şcolii nou înfiinţate. Aşa se face că îmi petreceam timpul printre elevii mai mari, în clădirea şcolii, în grădina şcolii, umblam prin magaziile, beciurile şi birourile în care eram acceptată cu bucurie. Tuturor le plăcea firea mea.

De la elevii mai mari, am aflat despre Crăciun. În familie nu sărbătoream. Când îl întrebam pe tata: „De ce nu sărbătorim şi noi, ca toţi copii din şcoală, Crăciunul?”, tatăl îmi răspundea că în clădirea şcolii nu e voie. Ştiam doar de Moş Gerilă de la sindicat care venea cu daruri înainte de Anul Nou. Făceam pom de iarnă, un brad încărcat cu bomboane învelite cu staniol, cu globuri de sticlă aduse de la Cluj sau Bistriţa, lumânărele adevărate şi figurine din hârtie glasată sau din zahăr.

În 1959, Moş Gerilă mi-a adus multe dulciuri, cărţi, caiete şi o cutie cu douăsprezece culori. Fratele meu a primit o maşinuţă, iar sora mea a primit o păpuşă. Nu am avut niciodată o păpuşă atât de mare ca sora mea, dar aveam o cutie plină cu păpuşi mici, multe dintre ele făcute chiar de mine.

De Anul Nou, toată familia se aduna la Săcel, în casa bunicilor. Era sărbătorit bunicul a cărui zi onomastică era. Bunicii aveau un brad împodobit cu nuci învelite în staniol, mere şi figurine din zahăr. Aveau şi câteva bomboane de pom, cumpărate de la oraş.

De la Vişeu, duceam prăjituri şi portocale. Bunicii se bucurau întotdeauna de portocalele aduse de noi. Bunicul zicea: „Astea-s bune, că-s moi. Le pot mânca şi eu.”

Acolo, la ţară, am aflat de colindători şi am vrut să-i colindăm pe bunici. Dar nu ştiam nici o colindă. La cine să apelez? La tata, doar el le ştia pe toate.

Şi tata a început să colinde:

„Puică neagră bagă-n sac,
Scoală, gazdă, dă-mi colac!
De mi-i da, de nu mi-i da,
Altu’ nu ţi-oi colinda,
Că mi-i scurtă gubuţa
Şi mă tem c-oi îngheţa.”

Nu ştiam ce e gubuţa. După ce am aflat că aşa i se spune hăinuţei, am învăţat colinda şi i-am colindat nu numai pe bunici, ci şi pe naşi, dar şi pe celelalte rude care au mai venit în vizită.

După ce au plecat musafirii din comună, am vrut să-i cânt bunicii un cântec pe care îl învăţasem la şcoală.

„Bradule frumos,
Pleacă-ţi vârfu-n jos
Şi ne spune-anume
Din ce colţ de lume
Şi pe care drum
Ai venit acum,
Ai venit acum!”

„Eu, voinici mărunţi,
m-am născut în munţi.
M-a izbit furtuna,
Ploile şi bruma,
Dar mai dârz prin greu,
Am răzbit mereu,
Am răzbit mereu!
Dar când mă făcui
Brăduleţ, brădui…”

Tare i-a mai plăcut bunicii cântecul! A trebuit să-l cânte de mai multe ori. Au urmat şi alte „momente artistice”… Un adevărat spectacol cu cântece învăţate la şcoală sau de la radio.

Se făcuse târziu. Nu mai aveam cu ce să ne întoarcem la Vişeu. Începuseră pregătirile pentru culcare. Mătuşa care locuia cu bunicii în casă, alerga ba cu cergi, ba cu cearşafuri, ba cu perne să le pună la dispoziţia musafirilor de la oraş. Celor mici „le-a făcut patul” pe cuptor.

Poate vă miraţi că se poate dormi pe cuptor. Orice casă bătrânească din Săcel are două camere: una de zi şi alta pentru musafiri. Pe două laturi ale camerei de zi se află bănci de lemn, mai late, numite lăiţi. În colţul format de lăiţi este o masă. Pe pereţi sunt icoane, cea mai importantă icoană este cea de deasupra mesei. În colţul opus mesei este soba. De obicei este zidită, are plită şi cuptor pentru prepararea mâncării. Lângă sobă, se află cuptorul de copt pâine. Deasupra lui, se poate dormi. Atât de mare este. Un alt colţ este ocupat de patul gazdei. Bunicii mei aveau un pat înalt. De sub el, se trăgea un alt pat, mai puţin înalt. Deasupra patului se află ruda pe care sunt aşezate frumos cergi cu dungi albe, roşii şi negre. Pe peretele dintre uşă şi sobă se află tipsiile pentru copt pâine, iar în stânga uşii este podişorul, dulapul pentru veselă.

În camera „domnească” se afla mobilă de dormitor, o canapea, dar şi lăiţi pe două laturi ale camerei. Şi încă un podişor. Pe pereţi sunt icoane cu ştergare şi blide de Scomârcea, vestite în ţară, dar şi blide cumpărate din târg, blide de Horezu.

Eu am vrut să dorm pe laiţă. Era o experienţă nouă. Nu am vrut să mănânc sarmale pentru că erau făcute cu mirodenii pe care nu le cunoşteam. Bunica mi-a făcut ceva „special”: omletă în smântână. Am vrut să învăţ cum se face. M-am mirat când am văzut-o pe bunica punând smântâna în crăticioară. Apoi, bunica puse ouăle bătute în smântâna care sfârâia.

În timp ce mâncam, din curte se auzeau voci de copii. Aş fi fugit la geam să-i văd. Dar nu aveam voie să mă ridic de la masă decât după ce terminam tot din farfurie.

Copiii intraseră în tindă şi cântau. Am cerut lămuriri. Tata îmi explică: „Aşa se urează la începutul anului aici, la ţară. Se umblă cu sorcova.” „Ce e sorcova?” Veni rândul mamei să-mi explice.

Din hârtia de pe bomboanele de pom mâncate şi din alte hârtii colorate, ajutată de mama, am făcut o crenguţă cu flori. Apoi, am învăţat şi cântecul. Şi am început să sorcovesc:

„Sorcova, vesela,
Să trăiţi,
Să înfloriţi,
Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii!
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir de trandafir!
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul!
La anul şi la mulţi ani!”

Ce m-am mai amuzat când am văzut că fiecare dintre cei prezenţi voia să fie sorcovit! Pentru aceasta, răsplata era un măr Jonathan, un pumn de nuci, o bancnotă de un leu…

La amiază, unchiul Nicoară a venit cu sania trasă de cai. Am plecat la gară. Pe drum, ne salutau oamenii. Unii spuneau „Laudi-să!”, iar eu nu înţelegeam. Observam ca i se răspunde „Veci amin!”. Tata mi-a explicat că maramureşenii sunt renumiţi prin prescurtările pe care la fac. Salutul complet este „Lăudăm pe Iisus!”, iar răspunsul este „În veci amin!”.

În gară am avut timp să văd cum, printre dealuri, ieşea trenul din tunel. Tata mi-a spus că m-am născut când se construia linia ferată Salva – Vişeu. Din tren, de pe primul viaduct am văzut casa bunicilor. Am recunoscut-o după nucul mare de lângă geam şi după plopii de lângă moara de pe Iza. Pe al doilea viaduct trenul pilota. De acolo, am văzut casa în care locuiau verii mei.

Trenul a oprit. Eram în gara Iza. Nu vedeam decât o clădire din bârne, aşa cum erau majoritatea caselor de la ţară. Am întrebat de ce nu se vede satul. Atunci am aflat că acea gară face legătura cu mai multe sate de pe Valea Izei. Pe oamenii care coborau din tren îi aştepta un autobuz.

Tata ne-a anunţat că vom trece printr-un tunel. Stăteam cu nasul lipit de geam ca să văd mai bine. În vagon, s-au aprins becurile. Din loc în loc, vedeam becuri pe lângă linia ferată. Tata mi-a arătat refugii, însemnate cu var alb, pentru oamenii care circulau prin tunel.

După ce am ieşit din tunel, tata mi-a explicat că ne apropiem de Vişeu de Jos şi că vom schimba trenul. Şi tare-mi mai plăcea ceea ce vedeam pe geam: copaci încărcaţi de zăpadă, căsuţe ale căror geamuri abia se vedeau, cărări de la case la grajduri şi fântâni…

La Vişeu de Jos, am schimbat trenul. Am urcat într-un vagon mai mic şi mai urât, cu scaune din lemn. Şi geamurile erau mai mici. Dar mergeam la oraş! Vişeu de Sus fusese declarat oraş încă din 1956.

Aur

2008-04-22T21:17:00.000+03:00

Era foarte obosit. Avusese mult de lucru, iar gerul îi îngreunase munca. Renunţă la mâncare doar să poată sta puţin la căldură.

Se aşeză în fotoliu şi întinse leneş mâna spre aparatul de radio. Apăsă butonul. Vocea crainicei anunţă: „Difuzăm…” Nu mai auzi nimic. Aţipi.

*

În holul cabinetului medical. O aştepta pe asistentă să îi recolteze sânge pentru analiză. Aceasta veni înarmată cu seringa de unică folosinţă. În timp ce pregăti operaţiunea, asistenta încercă să îi distragă atenţia. Ştia cât se tem bărbaţii de ace.

- Domnule, am auzit azi o glumă: „O blondă sună la CFR: «Îmi spuneţi, vă rog, cât face trenul din Târgu-Mureş până în Bucureşti?», «O secundă...», «Mulţumesc!!!»”

În acest timp, asistenta pune câteva picături de sânge pe o lamelă şi o introduce în analizatorul electronic.

- Analiza e gata în câteva minute. Puteţi bea o cafea de la automat.

- Bună idee! Sunt obosit şi îmi va face bine o cafea fierbinte.

La radio cânta Elvis Presley. Îşi luă paharul cu cafea şi se aşeză comod în fotoliul de lângă fereastră. Sorbi lichidul negru amărui privindu-i pe copiii care se jucau în parcul de vizavi.

Asistenta îl chemă să-i dea rezultatul.

- Aveţi cam mult aur în sânge…

- E rău?, întrebă speriat.

- Nu chiar… Dar, în loc să îmbătrâniţi, întineriţi.

*

Se trezi transpirat. Cum? Va întineri? Când va ajunge ca la 30 de ani, nu va fi rău. Dar când va fi copil? Se va juca, fără grijă… Dar, dacă va alunge bebeluş? Să îl îmbrace alţii, să-l hrănească alţii…

Inima îi bătea energic. Îşi şterse cu dosul mâinii fruntea…

Crainica anunţă: „Aţi ascultat emisiunea VOCILE DE AUR ALE ROCK-ULUI”.

Zâmbi, liniştit:

- De aici aurul…

Un virus simpatic

2008-04-22T21:14:00.000+03:00

Poate nu mă veţi crede, dar eu tot vă voi povesti!

Vineri, am plecat de lângă calculator. Nu l-am oprit. Era un jurnal la televizor şi voiam să aflu ce s-a mai întâmplat în lume.

L-am văzut pe Cioacă. Am văzut cum răspundea ziariştilor, mestecând gumă. Îngăima flegmatic: „cele două calculatoare erau ale noaste…”, „…dar era bun comun, cu soţia…”, „…mail-urile sunt mail-uri, iar căsuţa e căsuţă”, „mi-a fost dat numărul de telefon”, „altă căsuţă, de pe yahoo…”

Am revenit la calculatorul meu. Ştiam că, dacă nu scriam, calculatorul meu intra singur în stand by, dar ecranul era albastru. Am citit mesajul: „Calculatorul dumneavoastră a fost accesat de la distanţă. Dacă închideţi, e posibil să se piardă informaţii.”

Prima reacţie a mea a fost să închid. Cu riscul de a pierde ceva.

Totuşi, îmi puneam o serie de întrebări. Pe cine să rog să mă ajute? Căutam o persoană cu experienţă. Am trimis câteva mesaje.

Mi-a răspuns un prieten. M-a întrebat ce tip de program am, cine mai foloseşte calculatorul… Nu aveam nimic de ascuns. Nu am pe calculator decât texte literare, scrise de mine sau salvate de pe Internet. Aveam şi poze. Nimic important. Pentru alţii.

Dacă e aşa, nu-mi rămânea decât să aştept câteva zile, să văd dacă e ceva ciudat cu calculatorul meu.

Azi, m-am trezit devreme. Am pornit calculatorul. Eram curioasă. O fi intrat cineva in el? O fi un virus sau numai o eroare de windows?

Am rămas mută. Primul text pe care l-am accesat avea înscrisă o inimioară sub titlu. Era o poezie de dragoste. Grăbită, am deschis folderul cu poezii. Fiecare poezie de dragoste avea acea inimioară. Am deschis un referat despre metodele de numărare. Nu avea inimioară.

Prin urmare, m-am ales cu un virus simpatic, un virus care mă avertizează că documentul conţine o creaţie literară bună pentru trimis la concursul de Valentine’s Day.

Jos, comuniştii!

2008-04-22T21:02:00.005+03:00

Recreaţia mare. În clasă, rămânem doar elevii de serviciu: Margareta şi eu. În timp ce Margareta şterge tabla, aranjez faţa de masă de pe catedră.

Uşa se deschide şi intră trei elevi.

- Ieşiţi repede! Vreţi să vă spun doamnei învăţătoare?
În timp ce unul dintre cei trei se străduieşte să mă înduplece, în uşă îşi face apariţia Nelu.

Depăşită de situaţie, îi privesc mustrător.

Costică, fiul noului secretar de partid pe raion, se urcă pe bancă şi strigă: „Sus, comuniştii!”. Imediat, băieţii îi urmează exemplul. În zadar strig să iasă, în zadar îi ameninţ că îi spun doamnei învăţătoare… Băieţii sar pe bănci.

Mă urc pe o bancă şi strig: „Jos, comuniştii!”. Băieţii sar de pe bănci. Mă bucur că am reuşit să-i determine să mă asculte. Nu ştiam ce mă aşteaptă…

Costică scoate un carneţel din buzunar, ia de pe o bancă un creion şi spune:

- Am sarcină să îi notez pe duşmanii de clasă. Mioara, pe tine te-am scris prima.

Nu-mi vine să cred. Încerc să zâmbesc. Dar Costică nu glumeşte.

Sună de intrare. Doamna învăţătoare mă găseşte plângând.

- Ce s-a întâmplat? De ce e gălăgie?
- Costică a scris-o pe Mioara în carnet!
- Ce rău a făcut?
- A strigat: „Jos, comuniştii!”.
- Ai spus tu asta?
- Da. Nu ştiţi de ce.

Povestesc ce s-a întâmplat în recreaţie.

- Costică, tu eşti prieten cu Mioara. Cum poţi să faci aşa ceva?
- Eu am sarcină să-i scriu pe duşmanii poporului.
- Mioara învaţă cel mai bine din clasă, îi ajută pe colegii care au greutăţi, e foarte bună prietenă cu voi toţi. Ai auzit ce explicaţie ţi-a dat. Nu a vrut decât să-şi facă datoria de elevă de serviciu. Voi nu trebuia să intraţi în clasă înainte de a suna…

După câteva clipe de linişte, Costică se hotărăşte:

- N-o mai scriu. Să ne împăcăm!
- Daţi-vă mâna şi să începem lecţia!

Colegii răsuflă uşuraţi. Eu nu pot să uit ce mi s-a întâmplat. Nu mi-aş fi imaginat că noul meu coleg e aşa. Mă interesează matematica, îmi place să citesc, sunt nelipsită de la activităţile artistice sau sportive, învăţ să cânt la pian… Dar nu mă interesează politica. După întâmplarea asta, încep să mă îndoiesc de faptul că voi fi primită în organizaţia de pionieri.

Acasă, de ruşine, nu povesesc nimic. Tata e o persoană cunoscută în raion. Ce vor spune cei care îl cunosc? Cum şi-a educat fata?

***

După treizeci de ani, o întâlnire de familie. Bucuria revederii. Bunici, nepoţi, fraţi… Tatăl meu întrebă dacă îmi mai amintesc cum a fost când am strigat „Jos, comuniştii!”.

- Credeam că nu mai ştie nimeni. Dacă ar fi să mă dau mare, eu am strigat „Jos, comuniştii!” cu 29 de ani înaintea voastră. Dar nu am niciun merit. Nu făceam politică. Eram de serviciu şi nimic mai mult. Am fost primită în organizaţia de pionieri în aceeaşi zi cu Costică. Am fost primită în U.T.C., în aceeaşi zi cu Costică. Nimeni nu a amintit nici o vorbă despre întâmplarea din ziua aceea. Am avut emoţii de fiecare dată. Pe Costică l-am întâlnit în Cluj, în toamna lui ’67. Era student la Politehnică. Mi-am amintit de întâmplare când am vrut să semnez cererea de primire în P.C.R. N-am semnat-o pentru că Viorica, secretara organizaţiei de bază, proaspăt întoarsă de la Congresul al XII-lea, mi-a spus că s-a analizat componenţa partidului. S-a constatat că sunt mai mulţi intelectuali decât muncitori. În prima şedinţă trebuia să pună în discuţie cererea femeii de serviciu. Aşa că, nu am mai cerut nimic. Nici acum nu m-am înscris în nici un partid, cu toate că am de unde alege. E mai interesant să-i ascult pe toţi şi să cred ceea ce vreau.

Cum a învăţat Ioana să scrie la maşină

2008-04-17T16:04:00.002+03:00

În România anului 1967…

Pentru că nu a fost admisă la Litere, Ioana, colega mea de liceu, a trebuit să-şi găsească un loc de muncă. Şcoala Specială avea un post vacant de secretară. Ioana, singura solicitantă a postului, a fost angajată.

Fată serioasă, ea a învăţat repede ce are de făcut. Rămăsese o singură problemă: scrisul la maşină.

Tatăl meu, învăţător cu multă experienţă, era director. Într-o zi, el îi dă Ioanei un curs de pedagogie şi-i spune:

- Avem o singură carte de pedagogie şi trebuie să o dăm celor şase profesori. Va trebui să o multiplicăm.

Tata îi arătă secretarei începătoare cum să aşeze indigoul, cum să introducă hârtia în maşina de scris şi-i arătă cum funcţionează maşina.

A doua zi, Ioana se prezentă cu foile scrise. Puţine, cu greşeli, cu ştersături…

Au urmat eforturi şi concentrare. Multă muncă…

Într-o zi, tata îi cere secretarei să-i arate cât a scris. Ioana se prezentă cu foile. Avea un teanc destul de mare.

- Am ajuns la pagina 50. Acum e mai bine?

- Aşa mai merge… Nu trebuie să mai scrii. Ai suficientă experienţă. Te vei descurca. De fapt, nu aveam nevoie de încă un exemplar al cărţii, dar trebuia să-ţi dau un motiv ca să înveţi repede să scrii.

Întâmplare

2008-02-28T21:42:00.001+02:00

Voiai să îţi povestesc o întâmplare din tinereţe. Ascultă!

Pe strada noastră, locuia o familie cu mulţi copii. Ocupau trei camere dintr-o casă naţionalizată. La stradă erau dormitoarele, iar camera cu ferestrele spre curte era folosită drept bucătărie. Când s-au mutat, tatăl le-a spus că nu e frumos ca toţi trecătorii să-i vadă pe cei mici murdari cu magiun sau zacuscă.

După o furtună izbucnită pe neaşteptate, balamaua unei ferestre s-a rupt. Şi sticla trebuia înlocuită. Ca să nu o fure cineva peste noapte, tatăl a luat rama fără sticlă şi a bătut două cuie în cealaltă. Până când putea să pună sticla, trebuia să mai aştepte. Nu aveau atunci bani pentru reparaţii.

În apropiere, locuia Tudor, un băiat cu doi ani mai în vârstă decât Ileana, cea mai mare dintre fetele vecinului. O admira pe Ileana şi, cum aceasta nu-i prea dădea atenţie, băiatul încercă să-i facă o surpriză. Rupse un trandafir roşu din grădină şi-l puse, pe furiş, în geamul defect al vecinilor. Apoi, se opri la câţiva metri mai departe. Să-l ţină de vorbă pe un coleg de clasă.

Ileana, observă trandafirul. Nu ştia ce să facă. Să-l ia? Să lase impresia că nu a observat?

După o vreme, găsi un motiv să iasă în stradă şi să ia floarea. O ascunse sub jachetă şi intră în casă. Luă un pahar şi turnă puţină apă, puse trandafirul în apă şi aşeză paharul pe pervazul ferestrei, în dreptul geamului spart. Apoi, trase jaluzelele, ascunzând paharul. Dar, cine trecea pe stradă îl vedea.

A doua zi, în timp ce trecea spre şcoală, Tudor aşeză în acelaşi loc un trandafir alb.

Aduse şi al treilea trandafir. În acea zi, Ileana îl opri în curtea şcolii:

- La ce oră pleci acasă?

- La două.

- Şi eu. Aşteaptă-mă! Mergem împreună. Avem acelaşi drum.

Câteva săptămâni, cei doi mergeau împreună la şcoală şi se întorceau de multe ori împreună. Uneori, jucau fotbal cu toţi copiii de pe stradă. Alteori vorbeau despre lecţii, cărţi citite, filme, muzică.

Ce a urmat? Cei doi au rămas vecini şi colegi. Tudor nu spera să ajungă decât funcţionar la vreo instituţie din oraş. Nu avea rezultate foarte bune la învăţătură. Poate doar la muzică. Era unul dintre soliştii vocali ai şcolii. Ileana participa la olimpiada de limba română, mergea în excursii prin ţară, colabora la revistele de literatură. Dar nici părinţii lor nu vedeau cu ochi buni prietenia tinerilor.

A rămas povestea trandafirilor lăsaţi în geamul de la stradă.

Merem la dórmitor!

2008-02-28T21:37:00.003+02:00

În 1959 eram la Vasile Roaită, la bunici. Cu mama şi fraţii mei mai mici. Mai târziu am aflat de ce nu a venit şi tata cu noi.

Într-o zi, în timp ce ne jucam cu scoicile culese de pe plajă, l-am zărit pe tata la poartă. Am alergat să-l primim cum se cuvine. I-am spus că ne era dor de el şi că ne bucurăm că suntem împreună.

Tata ne-a spus că nu stă mult, că este cu un grup de elevi care fac un circuit. Apoi ne-a spus pe unde au trecut şi ce au văzut.

Tata a rămas cu noi două zile şi apoi a plecat cu elevii de liceu cu care venise.( Atunci era pedagog.) Dar, cu excursioniştii, a plecat şi mama. A revenit după câteva zile. Voia să vadă Bucureştiul.

La bunicii din partea mamei rămâneam cel puţin o lună. Plecam acasă bronzaţi şi odihniţi, informaţi şi cultivaţi. Nu că acasă nu ne-am fi cultivat, dar la Vasile Roaită puteam merge la un spectacol de operetă, la spectacole de balet. Nu era interesant să mergem la spectacole de revistă, iar muzica populară ne plăcea să o ascultăm la un aparat de radio nou pe care îl cumpărase bunicul. Ascultam şi cântam tot ce auzeam la radio, dădeam spectacole doar pentru bunicii noştri care erau foarte încântaţi de talentul nepoţilor.

Dar, în acel an, ne bucuram că plecăm la Vişeu. Aşteptam cu nerăbdare să ne povestească tata cum a fost în excursie, să vedem poze şi vederi.

Tata a avut răbdare cu noi. Am povestit mult. Avea darul de a ne ţine atenţi. Îşi presăra povestea cu momente vesele, glume, explicaţii…

Ţin minte că ne-a spus că i-a plimbat pe elevi prin tot Bucureştiul şi apoi i-a întrebat: „Unde vreţi să vă mai duc?”. Marika, obosită, pe un ton plângăreţ a spus: „ Merem la dórmitor…” Toţi cei de faţă au început să râdă şi, de atunci, o tachinau spunându-i „Merem la dórmitor”.

***

După mulţi ani, am cunoscut-o pe Marika. La nunta fratelui meu.

- Mioara, îţi aminteşti cât v-a amuzat expresia "Merem la dórmitor"? Marika e soacra mică.

Hoţul

2008-02-28T21:35:00.003+02:00

Rita, pisica noastră tărcată, apăru într-o zi cu un pisoi. Înainte să spun ceva, fetele mă rugară: „Nu ne certa! E singurul pui al Ritei. Să-l păstrăm!” Le-am făcut pe plac.

Fetele îi puseră pisoiului numele Rino, varianta românească a eroului interpretat de Lorenzo Lamas în serialul RENEGATUL.

Când s-a terminat vacanţa, fetele au plecat la şcoală, la Cluj. Rino a rămas în grija mea. Mă urma peste tot. Mi se căţăra în spate, mă prindea cu dinţii de papuci, îmi fura ghemul din care tricotam… Într-o zi, mi-a rupt un ciorap. Atunci, m-am supărat, l-am certat şi l-am lovit pe lăbuţe.

A venit iarna. Rino avea voie să umble prin toate camerele. Rita nu intra decât în bucătărie. Mânca şi ieşea. Dormea, împreună cu puiul ei, în fânul din podul magaziei.

Într-o seară, soţul meu îmi spuse : „Dă-l afară pe Gheorghe! E noapte.” Uitându-mă la pisoi, am spus: „Gheorghe, hai afară!”. Pisoiul nu s-a mişcat. Am insistat: „Gigi, hai să mergem!” . Atunci, pisoiul se întinse, coborî de pe fotoliu şi se îndreptă spre uşă. Râzând, i-am spus: „Acesta e numele tău: Gigi. Ţi l-ai ales singur.”. Gigi reacţiona la sunetul i.

Rita auzea din ce în ce mai rău. Nu mai mânca. Nu voia să iasă din casă. Într-o dimineaţă nu a mai apărut. Am căutat-o, i-am întrebat pe vecini… Acum doarme în grădină, sub un măr bătrân.

Rămas singur, Gigi era răsfăţatul tuturor. Copiii vecinilor îl chemau la gard, îi dădeau dulciuri…

Într-o dimineaţă, am intrat în bucătărie, mi-am spălat o roşie, mi-am tăiat pâine şi, când să mănânc, am auzit soneria. M-am dus să văd cine e şi ce vrea. Când am revenit de la poartă, roşia nu mai era pe masă. Mă uit sub masă. Gigi furase roşia şi mânca din ea.

Nu mă puteam hotărî… Să râd sau să-l pedepsesc pe hoţ? L-am certat, dar i-am lăsat roşia.

Pasiune

2008-02-28T21:33:00.002+02:00

Ajunse acasă după ora două. Era obosită, flămândă… Încercă să-şi imagineze ce bunătăţi a gătit mama…

N-a închis bine uşa că a zărit pe măsuţa din hol ultimul număr al Gazetei Matematice. În acea clipă, uită de foame, de oboseală, de compunerea pe care trebuia să o facă pentru a doua zi.

Îşi aruncă mapa pe scaun şi aproape tremurând de emoţie, deschise revista. Numele ei era la rubrica rezolvitorilor. Bucuroasă, făcu câţiva paşi de dans după o muzică interioară. Sora ei zâmbea…

Ştia că nu e bine ce face, dar nu se putea stăpâni. Îşi luă farfuria cu mâncare, un teanc de foi nescrise rupte din caietul vechi, un creion şi se aşeză la masă, în bucătărie. În timp ce mânca, răsfoia revista. Punând farfuria la spălat, zise: „Să nu mă deranjaţi, dacă se poate!” Sora ei se duse în dormitor, iar Maria începu să scrie. Reduse volumul difuzorului. Aşa lucra, trăgând cu urechea la ştiri şi ascultând muzică. Muzica ritmată o stimula.

Seara, mama şi fratele Mariei s-au întors de la şcoală. Maria era încă la masa din bucătărie. Îşi adună foile scrise şi se aşeză în fotoliul din hol. Scria pe genunchi. Era atât de absorbită de problema la care lucra, încât nu mai auzea nimic. Ajunsese la a treia foaie şi problema nu era rezolvată.

- Marioaro, vino la masă!, auzi.

- Imediat! Mai am puţin şi termin problema.

Mama nu insistă. Ştia că nu era bine să o deranjeze pe Maria când lucrează.

După un timp, Maria strigă: „Am reuşit!” şi aruncă foile. Mama veni în hol şi se miră văzând foi peste tot.

- Ai terminat?

- Asta chiar a fost o problemă interesantă!

- Poţi să-ţi refaci calculele?

- Fii liniştită! Mănânc şi redactez toate problemele. Ştiu ce trebuie să iau de pe foi. Mă descurc!

După ce mâncară, Maria se aşeză la masa pe care îşi scria temele. Refăcu rezolvările, numără probleme rezolvate şi îşi zise: „Să-mi fac repede compunerea. Apoi, dacă nu e prea târziu, mai rezolv o problemă.”

Cum am învăţat poezia “Sergentul”

2008-02-22T21:28:00.001+02:00

Într-o zi, pe când eram în clasa a VI-a, tata m-a întrebat, ca de obicei, ce am de învăţat pentru a doua zi. Am considerat că la limba română am cea mai frumoasă temă. De aceea, i-am spus tatii că am de învăţat câteva versuri din poezia „Sergentul”. După cum spusese doamna profesoară, aveam de învăţat versurile care îmi plăceau cel mai mult.

Atunci, tata a început să recite: „Pe drumul de costişe ce duce la Vaslui”… Am alergat după manual şi trăgeam cu ochiul când la tata, când în carte. Nu mă puteam hotărî ce fragment să învăţ. De aceea, am recitit poezia, am încercat să descopăr imagini, dar şi relaţia dintre personajele despre care citeam. Apoi, pe rând, eu utilizând textul, tata recitând din memorie, am intrat pe roluri, fiind pe rând povestitor, colonel şi sergent.

Când ajungeam la „Păşea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui faţă / Zbura ca o lumină de glorie măreaţă”, zăream pe faţa tatii acea „glorie măreaţă”, iar ochii lui aveau scânteieri ciudate care se amplificau când ajungeam la „… dar străluceau pe ea / şi crucea « Sfântul Gheorghe» , ş-a « României Stea ». “. Încet, ajungeam la dialogul dintre colonel şi drumeţ. Vocea tatălui meu se gâtuia de emoţie şi mă lăsa pe mine să spun mai departe.

După un timp, am constatat că ştiam toată poezia. Dar mult mai târziu aveam să aflu că decoraţia cu care mă jucam când eram mică era „Steaua României”.

Acum, când mă gândesc la tata şi la modul în care am învăţat poezia „Sergentul”, înţeleg de ce nu-mi putea spune cum se numeşte decoraţia pe care a ascuns-o de mine şi de ce îl emoţionau atât de mult versurile lui Vasile Alecsandri.

Nu de mult, am avut prilejul să ţin în mâinile mele şi „Coroana României”, dar şi „Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial” şi să citesc brevetele prin care erau acordate acestea, şi multe alte decoraţii.

O zi neobişnuită

2008-02-22T21:23:00.000+02:00

Anul 1967. Mijlocul lunii mai. Vineri. Zi de târg.

În mapa Mariei, era un pacheţel pregătit din timp. Ieşi de la şcoală şi merse la piaţă. Acolo, o întâlni pe profesoara ei de desen.

- Ce faci aici?

- Duc la remaiat nişte ciorapi.

O doamnă înaltă, sobră, întoarse capul şi o privi pe Maria.

- În acest orăşel, cineva remaiază…?

- Da, spuse Maria. O cunoştinţă a mamei mele.

Profesoara interveni. Îi spuse doamnei Florea că Maria este fiica directorului Şcolii Ajutătoare şi că mama Mariei este învăţătoare.

- Te superi dacă te rog s-o întrebi pe doamna care îţi remaiază dacă poate să-mi lucreze şi mie? - întreabă doamna Florea.

- Cum să mă supăr? o întreb.

În câteva minute, Maria reveni.

- Ilonka neni e de acord să vă servească, spuse Maria, apropiindu-se de cele două doamne.

- Poţi să vii la mine să-ţi dau pachetul?

- Bineînţeles. Nu mă grăbesc. E abia unu şi jumătate.

Maria o însoţi pe doamna Florea în apartamentul ei de la etajul al doilea din cel mai nou bloc. Doamna Florea o invită pe Maria să şeadă, iar ea se duse în dormitor.

Era cald. Uşa dinspre balcon era deschisă. După ce privi tablourile, dantela de pe masă şi bibelourile, Maria ieşi în balcon. De acolo, se vedea curtea Comisariatului militar. În curte, mulţi tineri gălăgioşi. Căută un chip cunoscut.

Doamna Florea o găsi pe Maria în balcon:

- Cunoşti pe cineva?

- Un prieten pleacă astăzi în armată. Nu l-am văzut.

- Dacă vrei, îi pot spune soţului meu să-l lase să vorbească cu tine.

Văzând chipul mirat al Mariei, zise:

- Soţul meu e maior.

Maria înţelese.

- Nu ştie că sunt aici. N-am vorbit cu el de mult timp.

- Vino la ora şase şi am să-ţi spun ce trebuie să faci!

- Voi fi punctuală!

La şase seara, Maria sună la uşa apartamentului familiei Florea. Îi deschide doamna. Era veselă.

- Du-te la poartă! Santinela ştie despre ce e vorba. Spune-i că-l cauţi pe prietenul tău!

- Vă mulţumesc!, spuse veselă Maria.

- Şi eu îţi mulţumesc pentru ceea ce ai făcut!

- Bună ziua, mai zise Maria şi alergă pe scări .

La poartă, anunţă că îl caută pe Vasile.

În câteva clipe, Vasile veni. Era vizibil stânjenit. Se întreba, în gând, ce vor spune cei care îl vor vedea din nou cu Maria.

- Putem face câţiva paşi împreună. Trebuie să mă întorc la ora 19.

Maria se întreba: ,,Ce-am putea vorbi o oră?’’, iar Vasile se întreba: ,,De unde atâta curaj?’’. Ştia că Mariei nu-i pasă de ceea ce vorbeşte lumea. În fond, obţinea aproape întotdeauna ceea ce dorea.

- Ţi-am adus o poză. Luni, fotograful ne-a adus pozele pentru tablou şi sonetele. Ţi-am scris ceva pe dosul pozei, zice Maria întinzându-i un plic. Dacă vrei poţi să-mi scrii.

Se plimbară prin centru, dar se despărţiră înainte de a se încheia ora. Şi-au dat mâna, zicând:

- Armată uşoară!

- Succes la bacalaureat şi la admitere!

Frumoasa zi de mai s-a încheiat mai frumos decât şi-a imaginat Maria. O doamnă, un domn şi puţin noroc i-au arătat că şi în armată sunt oameni cu suflet.

Omul zilei

2008-02-22T21:18:00.001+02:00

Visătoare, privea pe geam. Privea, iar gândurile ei erau un stol de vrăbii.

Se uită la ceas:

- Mă odihnesc până la patru. Apoi mă apuc de teme. O jumătate de oră pentru matematică, o oră pentru română, o oră pentru celelalte. Deci, cel târziu la şapte sunt gata. Apoi…

Tresări. Zgomot de paşi pe trotuar. Din ce în ce mai aproape. Spera să fie „Tipul”. Obrajii Ioanei ardeau.

În sfârşit, îl zări. Inima bătea în pieptul ei mai, mai să-i sară afară. Lăsă perdeaua şi fugi, ca un hoţ ,de la geam.

- De nu m-ar fi văzut!...

Abia îşi reveni şi auzi soneria. Deschise Doru, fratele ei. Întâmplător, se afla în hol. La uşa era Veronica, prietena cea mai bună a Ioanei.

Ioana, la masa de lucru, răsfoia un caiet.

- Te-ai şi apucat de teme?

- Nu încă, dar, dacă tot ai venit, hai să facem împreună problema pentru mâine!

- Las-o-ncolo de problemă! Mai este timp!

- Atunci ce-ai vrea să facem?

- Să discutăm.

- Ai un subiect interesant?

- Da.

Veronica îi povesti Ioanei că, în urmă cu câteva minute, la colţul străzii, povestea cu Nicu. Pe lângă ei, a trecut băiatul pe care i-l arătase Ioana. Îl întrebă, ca-ntr-o doară pe Nicu: „ Cine o fi tipu’ ăsta ?”. Nicu s-a făcut foc. De supărare, i-a promis ca aranjează, chiar deseară, o întâlnire cu tipul.

- Aşa că, am rămas înţeleşi să treacă pe la mine la ora şapte. Venim apoi să te luăm la plimbare.

- Bine. Atunci, să facem problema şi să terminăm lecţiile ca să putem fi punctuale!

- La treabă!

Fetele rezolvară problema, învăţară la celelalte materii şi făcură planul pentru tema de la limba romană. Apoi, Veronica plecă.

La ora şapte, Nicu sună la uşa Veronicăi. Aceasta îşi îmbrăcă repede pardesiul şi ieşi. Nicu i-l prezentă pe Mircea. Discutând se apropiară de casa prietenei lor.

Ioana era cu Doru. Numai aşa obţinuse permisiunea de a pleca la plimbare.

Cei doi se alăturară primului grup şi, discutând verzi şi uscate, se îndreptară spre parc.

Nu mică le-a fost mirarea când se întâlniră cu profesoara lor de matematică. După ce se îndepărtară, Veronica şopti:

- Cine răspunde mâine?

Tinerii se plimbară până la ora opt, apoi, pretextând ca e un film bun la televizor, Veronica le ceru s-o conducă acasă. Nicu se încinse într-o dezbatere cu Doru. Ioana îşi văzu astfel îndeplinită dorinţa de a discuta cu Mircea.

După ce susţinuse examen de admitere şi reuşise. Mircea a primit ordinul de încorporare. Din septembrie, era soldat T.R.- ist la Bistriţa.

Ioana se pregătea pentru admitere la Fizică. Mai erau două luni până la bacalaureat.

- Ai să-mi scrii? – întrebă Ioana când ajunseră în faţa porţii.

- Da. Numai că…

- Ce te împiedică?, izbucni Ioana.

- Nu-ţi ştiu numele de familie.

- Asta era? Brad, spuse Ioana.

- Bradul e copacul meu preferat.

- Adresa o ştii…

- Staţi cu două case mai jos ca mătuşa mea. Deci, aveţi numărul şapte.

- Chiar pleci dimineaţă?

- Trebuie sa fiu la Bistriţa mâine la amiază.

- Atunci, aştept scrisoarea!

A doua zi. Dimineaţa la ora opt. Profesoara de matematică intră în clasă. Cu o privire severă, o invită pe Ioana la tablă. Fata era pregătită: ştia lecţia, îşi rezolvase tema, rezolvase şi problemele suplimentare…

Profesoara zâmbi. Le spuse elevilor:

- Aseară, când mă întorceam de la o şedinţă, m-am întâlnit cu Ioana. Nu era singură. Se plimba. Ca de obicei, a răspuns foarte bine. Este un bun exemplu pentru voi.

Ioana roşi, dar, în sinea ei, era mândră că devenise eroina zilei. De la Nicu, colegii ei aflaseră ce se întâmplase în seara precedentă.

Dondonel

2008-02-22T21:13:00.003+02:00

Într-o dimineaţă, bunica intră în camera în care dormeam şi ne „porunceşte”:

- Deşteptarea! Mergem în vizită la tanti Iulia.

Ne trezim, ne frecăm somnoroase la ochi. Apoi, ne ridicăm fără să comentăm şi mergem în curte, la cişmea, să ne spălăm. Găsim pe masă ceaiul, brânza telemea şi pâine proaspătă.

- Mai repede, somnoroaselor! Nu prindem nici cursa de 10.

„De n-am prinde-o…”, îmi spuneam în gând. Nu-mi plăcea să merg cu autobuzul, mai ales dimineaţa. Dar, ca orice nepoată cuminte, n-am comentat.

Ne-am îmbrăcat cum ne-a sfătuit mama şi, cu inima strânsă, am plecat la autobuz.

În zilele noroase, autobuzele circulau pline. Turiştii, sezoniştii - cum le spuneau localnicii, nu mergeau la plajă. Vizitau litoralul.

Drumul a durat aproape o oră. Numai noi ştiam cât de rău ne era! Dar am fost cuminţi. Tata ne spunea să cântăm, că ne vom simţi mai bine. Şi aşa am făcut. Dar cântam încetişor.

Cine se bucura mai tare când am coborât din autobusul ticsit? Am luat-o la goană. Voiam să recuperăm timpul pierdut. Bunica ne striga, noi ne prefăceam că nu o auzim. După ce am dat câteva ture unui rond de flori, am revenit cuminţi lângă ea.

- De aici, mergem pe jos!, spun, pe un ton plângăreţ. E mai bine decât în autobuz.

Am mers pe jos. Nu ne-am plâns că e departe. Şi de la vechea gară a Constanţei până în centru era ceva drum…

Am ajuns la o poarta de lemn pe care scria CÂINE RĂU. M-au trecut fiorii. Mama ne-a liniştit.

- E bine să ştie lumea că aici e un câine. Altfel, intră oricine.

Bunica a apăsat butonul soneriei. Un lătrat scurt a anunţat intenţia noastră. Auzim:

- Imediat, imediat!

Tanti Iulia ne deschide poarta. Un cocker se strecoară printre noi. Noi ne retragem cu teamă, dar tanti Iulia ne spune: „Dondonel cunoaşte oamenii”.

Asistăm apoi la bucuria revederii. Pupături, laude: „Ce frumoasă te-ai făcut, Marioaro! Sunt fetele tale?Ce drăguţe sunt! Tu ce mai faci, Alexandrino? Ce face Costică?...” Aşteptăm în linişte, nu fără a ne trimite priviri pline de subînţelesuri. Era mai interesant căţelul. Încă nu aveam curaj să ne apropiem de el.

Am primit aprobarea să ne jucăm cu pistruiatul Dondonel şi doamnele au intrat in casă. Nu se văzuseră de mult.

Am descoperit o casă ciudată. Camerele erau aşezate ca vagoanele unui tren. Se trecea din una în cealaltă. La stradă, bucătăria. Camera din mijloc avea trei uşi. Una dădea spre curte. Acolo, pe prag ne-am aşezat şi-l mângâiam pe Dondonel. Tanti Iulia ne asigurase că are un căţel curat, fără purici. Vorbeam cu el, când, de la balconul blocului construit pe fosta grădină a rudelor noastre, nişte copii îl strigau pe cockerul bătrân care, de lene şi de cald, se lungise lângă treaptă.

Dondonel sări în picioare, uitând de noi, şi se repezi la gard. Apucă grăbit biscuiţii aruncaţi de copii. Apoi, luă o bomboană. Ne uitam una la cealaltă şi râdeam. Nu mai văzuserăm câini care să mănânce bomboane.

Dacă am văzut că Dondonel nu ne dă atenţie, am intrat în casă. Tanti Iulia ne-a servit cu şerbet şi apă rece. Doamnele beau cafele. Era obiceiul casei.

Am mulţumit şi am ieşit să vedem ce mai face câinele. Moţăia pe treaptă. Am început să râdem: „Câine rău. Mănâncă bomboane”.

După un timp, suntem chemate.

Pupături, promisiuni… Şi plecăm vesele.

Surpriza

2008-02-22T21:08:00.003+02:00

Dirigintele clasei a VI-a C s-a schimbat. În prima recreaţie, fetele s-au adunat într-un colţ al clasei:

- Păcat că a plecat domnul diriginte!

- Lăsaţi, fetelor că ne acomodăm noi şi cu doamna Furnică! Cred că e foarte bună.

- Dar nu mai putem face cerc de gimnastică.

- Nu-i nimic! Vom face o echipă de dansuri de care să nu ştie nimeni. Va fi o echipă a fetelor.

- Şi nu-i spunem doamnei diriginte?

- Nu-i spunem nimic. Deocamdată.

- Vorbesc eu şi cu celelalte, se oferi Ileana. Le conving eu!

După ore, prima repetiţie.

- Greu au mai plecat băieţii ăştia!

- Ce curioşi sunt!

- N-au vrut să creadă că rămânem să facem ordine.

- Gata, fetelor! Astăzi, Ibolya şi Mony ne vor învăţa un dans maghiar. Data viitoare vom repeta şi haţegana.

Fetele rămâneau de două ori pe săptămână şi repetau. În echipă erau opt.

- Ce-ar fi s-o invităm pe doamna dirigintă?

- Mâine îi spun eu! sări Ioana, o fată neastâmpărată.

- Lăsaţi-o pe Ileana! Ea e şefa clasei!

- Bine, să o invite Ileana,ziseră şi celelalte.

După ce văzu programul fetelor, diriginta le spuse:

- De ce nu mi-aţi spus de la început?

- Am vrut să fie o surpriză!

- E o surpriză plăcută! Nu ştiam că sunteţi atât de pricepute. Vom participa şi noi la spectacolul de la sfârşitul semestrului. Pentru aceasta trebuie să ne pregătim. Am s-o rog pe doamna Sârbu, pedagoga, să vă ajute puţin. Se pricepe mai bine ca mine. Vreţi s-o rugăm?

- Vrem, vrem!, strigară fetele în cor.

- Vom face repetiţie în fiecare vineri. Bine, fetelor?

- Foarte bine! Foarte bine!

Era târziu şi fetele se grăbiră să plece acasă. Pe drum, făceau planuri, visau la cariera lor artistică.

O persoană importantă

2008-02-22T21:05:00.002+02:00

Lume multă… Muzică…Mirii vin însoţiţi de părinţi, prieteni şi fiul lor, Dănuţ, care, cu câteva zile înainte , împlinise trei ani. Toţi vorbesc, toţi glumesc…

Primarul se lasă aşteptat. Emoţia este sporită de secretara care face ordine între dosarele de pe birou.

La sosirea primarului, se face linişte. Nici copilul nu zice nimic. Trece la locul lui: între mama şi tata.

Ceremonialul e scurt. După ce le reaminteşte ce îndatoriri au, primarul îi felicită pe miri, strângându-le călduros mâinile. Cei de faţă privesc emoţionaţi. Părinţii lăcrimează, tinerii aşteaptă…

Dănuţ întinde mâna. Primarul, sobru până atunci, zâmbeşte şi-i strânge cu putere mânuţa. Liniştea se sparge ca un ţurţure.

Atmosfera s-a înviorat. Urmează felicitări, urări… Se imortalizează pe peliculă evenimentul.

Dănuţ este prezent peste tot. Jubilează. Cu el, primarul nu dăduse mâna din obligaţie…

O faptă bună

2008-02-17T18:54:00.001+02:00

Mergând de-a buşilea, Pia ajunse lângă bibliotecă. Se prinse cu o mână de cheia uitată în broască şi, ridicându-se anevoie, se văzu în faţa raftului cu cărţi. Întinse mâna să prindă una, dar descoperi că are în mână o piesă de la jocul de construcţii al fratelui său. Vru s-o arunce, dar se răzgândi. Băgă piesa în gură. Legănându-se, dar nelăsând cheia, începu să tragă cărţile din bibliotecă.

Valentin o urmări un timp şi, abia stăpânindu-şi râsul, se retrase în linişte. Merse la bucătărie:

- Mamă, hai s-o vezi pe Pia!

- Lasă-mă că am de lucru!

- Vino numai puţin, o rugă Valentin.

Mama îl urmă. Se opriră în uşă. Simţindu-i parcă, Pia se întoarse şi-i zări. Ochii ei mari, albaştri trădau emoţie. Aştepta.

Cel care tulbură liniştea fu Valentin:

- Ce faci, Pia?

Fetiţa începu să râdă. Bucăţica de lemn, udă, căzu peste grămada de cărţi. Dezechilibrându-se, Pia dădu drumul cheii şi căzu rostogolindu-se.

- Mămico, n-o certa pe Pia! E foarte drăguţă! Lasă că aşez eu cărţile la loc! Pia, aşa-i că tu mă ajuţi?

Drept răspuns, Pia, micuţa care abia cu o zi înainte împlinise un an, zâmbi cu gura-i ştirbă. Mama plecă la bucătărie.

- Pia, dă-mi câte o carte şi eu o pun la loc!

Pia îl asculta şi-l ajuta pe Valentin, întinzându-i din când în când câte o carte.

Când Valentin consideră că treaba a fost dusă la bun sfârşit, o luă pe Pia de o mânuţă şi, ajutând-o să păşească, se duseră la mama.

- Mămico, noi doi am făcut o faptă bună.

Nepoatele

2008-02-17T18:29:00.005+02:00

În luna august, erau la Eforie-Sud. Bunicii lor îşi construiseră o casă şi, împreună cu mama lor, s-au dus s-o vadă.

Era o casă mare, cu două camere, bucătărie, cămară şi verandă. După ce mai economiseau bani, bunicii voiau s-o modifice, să-i alipească o sală sau două de baie şi încă două camere. Intenţionau să închirieze camerele, pe timpul sezonului estival, iar banii câştigaţi să îi folosească pentru încălzire, pentru reparaţii…
Bunicii dormeau în bucătărie, iar fetelor le aranjaseră două paturi în ceea ce ar fi trebuit să fie cămara. Casa nu era încă terminată.

Fratele mamei lor era abonat la cantina Trustului de construcţii la care lucra. Uneori, bunica le trimitea pe nepoate să aducă mâncarea cu un sufertaş.

Într-o zi, cele două fete au plecat după mâncare. La întoarcere, au scurtat drumul trecând prin terenul plin de bolovani şi buruieni pe care unchiul lor îl cumpărase cu scopul de a-şi ridica o casă. Mergeau povestind, râzând de ceea ce văzuseră pe drum. Duceau, pe rând, sufertaşul cu mâncare.

- Ai văzut-o pe tanti aceea grasă? Ce rochie avea!

- Dar pe fetiţa aceea care urla că nu-i dădea fratele ei jucăria?

- Şi ce pălărie avea blonda aceea slabă…

La un moment dat, Nina s-a împiedicat şi a căzut. Sufertaşul a urmat o traiectorie ciudată şi apoi a aterizat.

Nu ştiau ce să facă. Să râdă?... Să plângă?... Bunica lor era severă şi fetele aveau emoţii la gândul că le va certa. Nici atât nu erau în stare să facă ?

S-au uitat una la cealaltă… Mioara a avut un moment de inspiraţie. A zis: „Bucătăria a fost bombardată.”. Şi a început să râdă. Nina era tristă, dar până la urmă, frecându-şi genunchiul julit, a râs şi ea.

S-au uitat cu jale la macaroanele şi sosul împrăştiate prin iarba arsă de soare. Brânzoaica putea fi recuperată. Din ciorbă n-a rămas nici o urmă. Pământul uscat a absorbit-o ca un burete.

S-au dus la bunica şi i-au spus:

- Am venit fără mâncare.

- Ştii, bunico, bucătăria a fost bombardată.

- De unde ştiţi voi expresia „Bucătăria a fost bombardat”?

- De la tăticu’, i-a spus Mioara. El ne-a povestit cum era pe front.

Bunica le-a înţeles. Nepoatele, de 7 şi 9 ani, o ajutau după puterile lor. În fond, paguba era neglijabilă.

De atunci, destul de des, treceau pe unde se vărsase sufertaşul şi „făceau observaţii “.

- Uite, Nina, aici mai este o macaroană.

- Şi aici, foaia de dafin…

Au trecut atâţia ani… Când se gândeşte la Nina, Mioara nu poate decât să zâmbească unor amintiri frumoase.

L&L

2008-02-17T18:24:00.000+02:00

Zi frumoasă de toamnă. Complexul studenţesc Hasdeu era ca un stup de albine. Unii veneau cu geamantane grele, alţii plecau la cumpărături…

La etajul trei, la geamul de pe colţ, stătea Livia şi-i privea pe cei ce veneau. Unul dintre tinerii din grupul care trecea îşi puse geamantanul jos şi, frecându-şi mâinile, îşi roti privirea. Când o zări pe Livia, îi strigă:

- Vezi să nu cazi de acolo!

- N-avea tu grijă !

- Ştii că-ţi stă bine cu capotul acela roşu ?

- Ştiu, fu răspunsul.

Livia observase că tânărul avea pantofi de lac alb cu negru şi vru să-i spună că-i stă bine cu pantofii de bebeluş, dar renunţă la gândul că va auzi ce nu-i va face plăcere. Se retrase de la geam, zâmbind.

Seara, s-au întâlnit în holul căminului. El era tot cu pantofii bicolor. Aştepta pe cineva. Livia se apropie :

- Ai trimis s-o cheme?

- Am trimis. Nu ştiu de ce nu vine.

- Dacă vrei, mă duc şi eu s-o chem!

- Chiar te rog ! O cheamă Reli şi sta în camera 35.

Livia urcă treptele în goană. Reveni şi-i spuse că Reli vine îndată. El îi mulţumi.

A doua zi, când se întoarse de la deschiderea festivă a anului universitar, îl găsi în hol. Se duse la sigur :

- Oare pe cine aştepţi? Tot pe Reli?

- Nu e acasă. Am două bilete la ,,Omul, orgoliul şi vendeta’’. Nu vii cu mine?

- Ba da, dacă mă aştepţi să duc bagajele astea…

- Vin la şase să te iau.

- Strigă-mă la geam!

- Nu ştiu cum te cheamă.

- Livia. Dar pe tine?

- Liviu, zise el întinzând mâna.

- Râzi de mine, zise Livia supărată.

- Nici prin gând nu-mi trece!

- Dacă vrei să te cred, arată-mi legitimaţia:

Liviu scoase din buzunar legitimaţia de student. I-o dădu Liviei. Ea citi repede şi începu să râdă.

- Suntem colegi de grupă…

- Cum? Şi tu eşti la Fizică?

***

După zece ani. Livia povesteşte cu fetiţa ei.

- Mămico, spune-mi cum l-ai cunoscut pe tata?

Şi Livia povesteşte, ascunzându-şi emoţia, cum l-a cunoscut pe Liviu.

Examenul

2008-02-17T18:21:00.002+02:00

În pragul examenului de absolvire a clasei a VII-a, Mony, Ibolya şi Maria învăţau împreună. Erau printre primele din clasă. Aveau totuşi emoţii la gândul că vor da primul examen din viaţa lor.

Săptămâna în care a avut loc examenul a fost plină de neprevăzut pentru cei mai mulţi elevi. Prima care a ieşit din sala în care se desfăşura proba la limba română a fost Maria. „Ce ţi-a venit?”, „Ce ai făcut?” se auzea din toate părţile. Maria nu mai reuşea să le răspundă tuturor.

- Pentru mine a fost uşor. Am ştiut tot ce m-a întrebat. Nu vă temeţi, dacă aţi învăţat!

- Mie tot mi-e frică!

- Şi mie.

Pe Ibolya a aşteptat-o toată clasa. Era ultima din catalog. Nici n-au apucat colegii să afle ce subiecte a avut şi uşa clasei se deschise.

- Copii, vă felicit, zise diriginta clasei. Toţi aţi răspuns bine. Acum, mergeţi acasă şi poimâine veniţi să susţineţi proba la matematică! Vă urez succes în continuare!

- Mulţumim! Strigară, în cor, copiii.

La sfârşitul săptămânii, s-au afişat rezultatele. Toţi elevii din clasa a VII-a C au fost declaraţi reuşiţi. Bucurie mare.

- Diseară organizăm o serată!

- Mă duc să vorbesc cu doamna dirigintă. Să fim noi primii care cerem sala de festivităţi.

- Du-te! Noi te aşteptăm aici.

Maria se întoarse repede. Era veselă.

- Diseară la ora şase, toţi suntem prezenţi. Venim în uniforme? Sau care cum vrea?

- Să mai venim o dată în uniforme!

- Atunci, ne-am înţeles! Eu vin înainte. Cu Mony şi Ibolya. Trebuie să aranjăm sala. I-am invitat pe toţi profesorii din şcoală. Să nu ne facem de râs în ultima zi!

Proaspeţii absolvenţi ai clasei a VII-a, ultima promoţie cu şapte clase elementare, se împrăştiară discutând aprins despre „norocul” lor la examen.

Eva

2008-02-17T18:15:00.000+02:00

De mult nu mai purta doliu. Vecinele comentau.

- N-a trecut un an de la moartea lui Nelu, dar Eva umblă îmbrăcată în mov.

- Ce-i drept e drept. Încă arată bine.

- Tot timpul s-a îngrijit.

- Bine, dar de ce l-a uitat atât de repede pe bărbatu-său?

- Treaba ei! Mai e tânără! Parcă zicea că are mai mult ca mine cu doi ani. Şi ce? O femeie la treizeci şi şapte de ani e bătrână?

- Nu e bătrână, dar nici tânără nu-i. Are fată în clasa a zecea.

- Tăceţi, fetelor! Vine!

Într-adevăr, Eva, îmbrăcată cu o rochiţă mov, cu pantofi şi poşetă bej, se apropia de ele. Când ajunse în dreptul lor, le salută cuviincios şi le întrebă ce mai fac. Una dintre vecine o provocă:

- Ce bine îţi stă cu rochia asta! Când ai făcut-o?

- O am de mult. Mi-a luat-o Nelu înainte de accident. Sărmanul de el!

- De cât timp e mort?

- De unsprezece luni, zise Eva şi în ochii ei căprui se iviră lacrimi. Îşi scoase batista şi-şi tamponă ochii. Avu grijă să nu i se întindă rimelul.

- Bietul om, zise vecina cea mai în vârstă. Dar tu, fetiţa mamei, de ce nu porţi doliu după el?

- Tanti Maria, dacă aşa a fost să se întâmple… Îmi pare rău după el, dar mi-e urât… Tot nu-l pot aduce înapoi umblând în haine negre pe căldura asta.

- Eva, draga mea, fă cum crezi că e mai bine! Ce face Magnolia?

- Bine, mulţumesc! E la şcoală. Astăzi vine mai târziu. Eu vă las. Mă duc să fac un duş şi apoi să pregătesc masa. La revedere!

În timp ce Eva urca treptele, vecinele continuau să o aprobe sau să o combată.

Cum se face o păpuşă

2008-02-17T18:11:00.000+02:00

Se cunoscuseră cu un an înainte. Ibolya şi Mony erau în clasa a IV-a C, clasă cu limba de predare maghiară, iar Maria era în clasa a IV-a A.

Ce bucurie pe cele trei fete când, în prima zi a anului şcolar următor, au aflat că sunt în aceeaşi clasă! Ibolya şi Mony au rugat-o pe Maria să le ajute să înveţe mai bine limba română. Maria era mai fericită decât prietenele ei.

În timpul liber, cele trei prietene se întâlneau când la una, când la cealaltă. Pentru că Maria admira codiţele prinse în funde mari ale prietenelor ei, a hotărât să-şi lase părul să crească. Era greu să-şi prindă părul, dar a trebuit să se descurce. Mama ei i-a spus că nu are timp să o pieptene. Acum, e destul de mare.

Într-o zi, Maria merse la Ibolya cu un săculeţ de pânză. O strigară şi pe Mony, care era vecină.

- Cine ghiceşte ce am aici?

- Prune, zise Mony.

- Stai să pipăi, zise Ibolya.

După ce pipăi, zise:

- Parcă e prea moale. Ce ai acolo?

- Surpriză! surâse Maria cu subînţeles. Voi aveţi păpuşi mari, frumoase, dar eu am ce nu aveţi voi.

Maria scoase din săculeţ două păpuşi care încăpeau într-un pumn.

- Eu le-am făcut.

- Cum le-ai făcut? – întrebară, într-un glas, celelalte două fete.

- Am să vă arăt. Am luat o bucată de pânză albă. Uite aşa. Am pus în mijloc puţină vată. Am legat cu aţă în jur, ca să obţin ceva care seamănă cu un cap. Apoi, am desenat ochi, nas, gură…

- Stai să-ţi aduc creioane, zise Ibolya.

- Repede, repede, zise Mony.

Ibolya veni cu creioanele şi Maria desenă repede o figură veselă pe capul viitoarei păpuşi.

- Acum, îi punem păr. Cum vreţi să fie? Blondă sau brunetă?

- Şatenă.

- Atunci, luăm aţă maro şi o tăiem bucăţi cam de zece centimetri. Şi acum, o coasem pe capul păpuşii.

- Joi de szep!, exclamă Ibolya.

- Îmi place, zise Mony.

- Acum, trebuie să-i facem corpul. Uitaţi-vă cum fac! Învârt această bucată de pânză în jurul gâtului şi apoi o leg tot cu aţă. De fapt, mai bine ar fi s-o cos.

Maria le arătă apoi cum prinde trupul de cap şi taie în partea de jos picioarele pentru viitoarea păpuşă. Ca să nu se destrame, cusu picioarele şi o „încălţă” cu sandale roşii, cusute pe cârpă.

- Acum e acum! Ce facem cu mâinile?

- Uitaţi-vă la păpuşile mele! Le-am prins mâini din beţe de chibrit, dar mă gândesc că am putea pune mâini tot din cârpă, cum sunt şi picioarele.

Era rândul Ibolyei să facă mâinile. Răsuci o bucată de cârpă, cusu cu aţă palmele şi Mony cusu mâinile de păpuşă.

- Parcă are cocoaşă păpuşa noastră! zise Maria. Dar n-o să se vadă când o îmbrăcăm.

- Îi fac eu o rochiţă, zise Mony.

- Fac şi eu o păpuşă, zise Ibolya. Mă ajuţi?

- Cu plăcere, zise bucuroasă Maria.

Erau atât de absorbite de munca lor încât nu o auziră pe mama Ibolyei cum le chema la masă.

Cornuleţe cu dulceaţă

2008-02-17T18:03:00.001+02:00

- Copii, cornuleţele sunt gata. Eu trebuie să plec. Mâncaţi şi… fiţi cuminţi!

- Bine, mămico! răspunseră, într-un glas, cei trei.

Mama nu ieşi bine pe uşă când Nina, mezina familiei, începu s-o imite: ,,Fiţi cuminţi!”

Priviră cornuleţele şi începură să râdă. Erau mari, rumene. Abureau… Fiecare luă câte unul şi trecură la îndeletnicirile preferate.

Mioara, cea mai mare dintre fraţi, era elevă în clasa a unsprezecea. Luă ,,Nebuloasa din Andromeda” şi se cufundă în lectură.

Doru, pasionat de fizică, luă revista ,,Ştiinţă şi tehnică” şi începu s-o răsfoiască. Era elev în clasa a noua. Visa să devină inginer.

Nina avea nouă ani. Îi plăcea muzica. Muşcând din corn, apăsă clapa aparatului de radio. Încăperea fu inundată de sunete plăcute.

Soneria sună scurt. Nina ieşi să deschidă. După câteva clipe, apăru însoţită de Negrea, inginerul stagiar pe care îl cunoscuseră cu câteva săptămâni în urmă în casa vărului lor.

- Vă rog să mă scuzaţi că vă deranjez, zise Negrea, făcându-se roşu ca racul fiert. Îl căutam pe Puiu, dar la ei nu e nimeni acasă. Nu cumva ştiţi când se întoarce?

- Puteţi aştepta la noi, zise Mioara. Luaţi loc! L-am văzut când pleca…

Nina îi oferi musafirului un scaun, apoi îl rugă să ia un cornuleţ cu dulceaţă. Negrea se codi, dar luă un cornuleţ.

Conversaţia se înfiripa greu. Discutară despre vreme, muzică uşoară şi alte nimicuri. Nina dorea cu orice preţ să fie ospitalieră. Îl rugă pe Negrea să se mai servească, dar acesta refuza cu încăpăţânare.

- Nu s-o fi întors Puiu?

- Mă duc să văd, zise Doru.

Ieşi în curte şi văzu că la vărul lui e aprinsă lumina. Reveni şi îl anunţă pe Negrea.

- Vă rog să mă scuzaţi că v-am deranjat!

- Nu ne-aţi deranjat deloc. Mai poftiţi pe la noi, zise Doru, conducându-l.

Când reveni în cameră, le găsi pe cele două fete râzând. Nina îl imita pe Negrea: ,,Mulţumesc, nu mai servesc!”.

- De ce n-o fi vrut să mai ia un corn ? – întrebă Mioara.

- Poate erau prea mari pentru un om de statura lui.

- Poate i-a fost ruşine, zise Doru.

- Oricum, s-o rugăm pe mămica să facă, pe viitor, cornuleţe mai mici. Şi eu m-am săturat numai cu unul.

Cei trei îşi reluară activităţile, dar din când în când, îşi aruncau priviri şi zâmbete gândindu-se la cele întâmplate.

O palmă de cinci sute

2007-12-22T22:00:00.002+02:00

În urmă cu două luni, după examenul de pedagogie, mergeam spre casă, toţi trei: Mircea, Victor şi eu. Eram foarte fericiţi. Sesiunea se încheiase cu bine. Povesteam, cu glas tare, ce subiecte am avut fiecare şi cum am răspuns. Trecătorii erau obişnuiţi cu acest mod de manifestare a studenţilor.

Mircea era cel mai bun dintre noi. Un băiat vesel, mereu atent cu cei din jur, care n-ar fi scăpat vreodată ocazia să dea o mână de ajutor. Povestea cum a răspuns el în legătură cu formarea la elevi a noţiunii de umanism. Se citea pe faţa şi în gesturile lui, bucuria de a fi dat un răspuns foarte bun dar, mai ales, bucuria de a trece cu bine şi acest ultim examen al anului. Îl aşteptau acum bucuriile vacanţei pentru care îşi făcuse planuri mari.

Victor era situat la polul opus lui Mircea. Era tăcut, destul de retras, dar era un bun coleg. Se mulţumea să-l aprobe pe Mircea care-şi prezenta ideile cu multă însufleţire. Din când în când, gândurile îi fugeau la petrecerea pe care urma să o organizeze. Colegul nostru, Gicu, împlinea 20 de ani.

Mircea ducea cadoul pentru Gicu. Ştiam că-i plac obiectele de artizanat şi-i cumpăraserăm o păpuşă îmbrăcată într-un frumos costum maramureşean.

La un moment dat, atenţia mea fu atrasă de o femeie care, abia mişcându-se, încerca să treacă strada. Era îmbrăcată într-un costum negru, cu batic închis la culoare şi ducea în mâna stângă o sacoşă goală. O urmăream cu emoţie. Nu rămase mult timp acolo, căci reveni, la fel de încet, printre troleibuze şi autoturisme.

Între timp, ne-am apropiat de ea. Buza de jos îi tremura. În barbă avea câteva firicele cărunte. Cu siguranţă, avea peste 70 de ani. Bătrâna spunea ceva în ungureşte, dar n-am înţeles. Văzând că nu înţelegem, o femeie de pe stradă ne spune: „Mario-neni şi-a pierdut cheia şi nu poate intra în casă.”

Mario-neni îl prinse de mână pe Mircea şi încercau să traverseze strada. Victor rămăsese cu mine şi-i priveam.

În sfârşit, ajunseră pe trotuarul opus. Poarta era deschisă. Prin gard, vedeam un bătrân zdravăn. După aerul pe care îl afişă la intrarea celor doi, bănuiam că e proprietarul. Mircea îl rugă să-i traducă ce spune bătrâna, dar acesta se răsti:

- Ieşi din curtea mea!

- Nu vă supăraţi, zice cu glas blând, Mircea. Am venit cu această femeie să o ajut. N-am venit la dumneavoastră.

În acest timp, Mario-neni îl ţinea pe Mircea de mână. Proprietarul se ridică de pe banca pe care şedea şi-i arse o palmă care înroşi obrazul lui Mircea.

Victor îi strigă lui Mircea să nu mai piardă vremea, că nu are cu cine. Mircea îşi eliberă mâna şi trecu strada fierbând de mânie:

- Ce noroc am avut cu păpuşa asta! Poate i-o întorceam bătrânului…

- Bine că n-ai dat!, am intervenit. Ştii ce se putea întâmpla.

- Cheamă miliţia, zise Victor. Cum se poate ca în Cluj, ziua în amiaza mare, să te trezeşti pălmuit fără un motiv serios?

Mircea alergă în Piaţa Cipariu. Acolo era un telefon public.

* * *

După zece minute, apăru un ARO. Din el coborâră doi miliţieni. Cel mai înalt intră în curtea cu pricina. După el, intrarăm noi şi femeia care ne explicase ce voia Mario-neni.

Miliţianul le ceru buletinele de identitate celor prezenţi. Îl întrebă pe Mircea de ce se afla în acea curte. El îi explică. În tot acest timp, Mario-neni plângea.

Apoi, miliţianul îi ceru proprietarului să spună ce s-a întâmplat. El zise:

- I-am spus băiatului să iasă afară din curtea mea.

- Aşa mi-ai spus? – întrebă Mircea, arătându-i urma încă vizibilă a palmei primite.

- Aşa ţi-am spus!, strigă bătrânul nervos. Ai să vezi tu!

Miliţianul rămase numai până când Mircea notă numele proprietarului şi numele femeii care se oferi să vină, în caz de nevoie, ca martoră. Îi mai spuse lui Mircea să meargă a doua zi, înainte de ora douăsprezece la Consiliul Popular şi să prezinte situaţia.

Maşina miliţiei plecă, iar noi ne-am continuat drum spre casă.

* * *

Femeia care venea cu noi se numea Bartalics Ilona. Mergea la poşta din Gheorghieni. Ea ne-a povestit:

- Mario-neni e complet sclerozată. A venit şi altă dată la mine că a uitat ceva. Azi o venit la mine să descui uşa ei că nu e bună cheia, dar n-am avut timp. Când o venit ea, eu mă îmbrăcam. Dacă eu mergeam la ea să deschid, pe mine bătea Nicoară.

Am aflat cum şi-a cumpărat Nicoară casa şi cămăruţele din curte.

- Nicoară o venit de la Turda. Casa o luat-o cu zece mii de lei, că avea chiriaşi. O fost lesne. Acum, vrea să dea afară pe Mario-neni. Poate că Nicoară o ascuns cheia. Da’ el o mai avut chiriaşi. Pe unu’ l-o bătut şi acum o primit la bloc. Da’ omul ăla lucra la SPICUL. Mario-neni nu lucră nicăieri, că e bătrână.

Ne-am despărţit de Ilona. Cele aflate l-au convins pe Mircea să-l reclame pe Nicoară la Comisia de judecată.

* * *

După o lună. Ora zece şi jumătate, în faţa şcolii generale nr. 2 din Cluj.

Fusesem citată ca martoră la plângerea făcută de Mircea. Dezbaterea cazului era programată pentru ora unsprezece. Neavând răbdare, am ajuns mai devreme.

Nu mică mi-a fost mirarea când, în prag, m-am întâlnit cu un bătrân nebărbierit, îmbrăcat destul de neglijent. Acesta încercă să-şi aprindă o ţigară, dar vântul îi stingea chibritul. Mâinile îi tremurau.

Veni şi Victor. Bucuroşi, ne povesteam ce am făcut în vacanţă.

- Oare de ce nu vine Mircea? Te pomeneşti că iar ajută pe cineva…

- Mă tem că e la bunici, la Sibiu. Zicea că va trece să-i viziteze.

- Părinţii lui ar fi avut timp să-l anunţe. Iată-l! Coboară din maşina aceea roşie.

Într-adevăr, Mircea mulţumi celui din maşină şi, în pas alergător, veni la noi.

- Cât e ceasul? La mine, mai sunt cinci minute. A, nici nu v-am salutat. Ce mai faceţi?

Greu de răspuns la o ploaie de întrebări. L-am lăsat să se calmeze şi i l-am arătat pe Nicoară.

- Am fost şi acum două săptămâni în Cluj. Am avut prima întâlnire cu Nicoară. Nu s-a prezentat şi comisia a hotărât ca astăzi să vină şi martorii. Uite-o şi pe Ilona-neni!

Femeia venea cât putea de repede. Când a ajuns în dreptul nostru, a spus necăjită:

- Mario-neni n-o vrut să vină. E teamă că Nicoară bate.

Ilona nu-şi dădu seama ce cotitură produse cu vorbele astea.

- Aveam de gând să-i cer bătrânului să declare că o va îngriji pe Mario-neni, dar dacă nici ea nu vrea…, lăsă Mircea fraza neterminată.

* * *

În holul şcolii se adunase lume multă. Era un miros de tutun şi un fum… Nu începuseră dezbaterile. Comisia nu era completă. Juristul întârzia.

În sfârşit, pe la unsprezece şi un sfert, apăru un bărbat sobru, obez, îmbrăcat într-un costum maro, cu cămaşă albă şi cravată cu dungi. El era omul mult-aşteptat.

În timpul dezbaterii primei plângeri, am schimbat câteva vorbe cu cei prezenţi. Erau curioşi să afle ce căutăm noi printre atâţia oameni trecuţi de a doua tinereţe.

O femeie fardată violent, cu unghiile vopsite cu un roşu ţipător, îmbrăcată într-o rochie de mătase de culoarea muştarului, care nu prea se potrivea cu ploaia de afară, m-a întrebat de ce sunt acolo. I-am povestit, pe scurt, ce s-a întâmplat. Mi-a cerut o oglindă şi, după ce şi-a refăcut machiajul, mi-a povestit de ce se afla ea acolo.

- Spune şi dumneata! O soţie fură banii din casă?

Eram surprinsă, dar femeia mă lămuri.

- Uite ce am făcut noi! Bărbatul meu… Uite-l la geam! Cel cu bască… A plecat în Ungaria. Mie mi-o fost urât singură. Am luat două sute şi am plecat la restaurant. Acolo, am cunoscut un tânăr şi m-am dus la el. După o săptămână, eram la Lacto-bar cu tânărul şi o venit bărbatul meu şi o zis să merg acasă. Prietenul meu i-o dat o palmă şi acum, bărbatul l-o pârât că l-o bătut în restaurant. Eu am venit de martoră la bărbatu-meu. Ce zici de asta?

N-am apucat să-i răspund. Am auzit:

- Nicoară Aurel, Petrescu Mircea şi martorii.

Am intrat în sala de şedinţe, ne-au cerut buletinele de identitate, ni le-au înapoiat şi ne-au trimis să aşteptăm pe hol. Înăuntru au rămas Mircea şi Nicoară.

* * *

Timpul se scurgea mai greu ca înainte. Nu ne mai ardea de vorbă. Stăteam la geam şi priveam în curtea şcolii. Începuse să plouă. Urmăream o picătură de apă ce se prelingea pe geamul aburit. Nu ştiu cât timp a trecut…

Uşa se deschise. În prag se ivi Nicoară. Mâinile îi tremurau. Barba, de asemenea. După el, Mircea. Era roşu la faţă.

- Să mergem, ne spuse.

- Ce-aţi făcut?, întrebă Victor.

- Vă spun afară!

Am salutat şi am ieşit.

- Nicoară nu a negat nimic. Când m-au întrebat ce pretenţii am, le-am spus că doresc să se aplice doar ceea ce spune legea. Comisia a hotărât ca Nicoară să îmi trimită prin poştă cinci sute de lei.

- Cu alte cuvinte, o palmă care l-a costat cinci sute.

- Chiar aşa, întări Mircea. Banii pentru deplasările la Cluj.

- Ilona-neni, vă rog să mă iertaţi că v-am pus pe drumuri, zise Mircea.

- Nu face nimic! Eu am vrut să se facă dreptate.

- Mulţumim încă o dată. La revedere!

Ilona se îndreptă grăbită spre staţie. Venea un troleibuz.

- Să mergem! E târziu şi am multe de făcut astăzi.

- Mai ajuţi pe cineva?

- Voi mai ajuta, dar voi fi mai prudent.

- Ce titlu frumos pentru o schiţă! O palmă de cinci sute…

Începutul

2007-12-22T21:43:00.002+02:00

Mă gândesc să postez încercările mele literare. Dacă voi considera că merită, le voi publica într-o carte.