Când am venit de la şcoală, am găsit-o pe mama privind fotografii. Erau vechi, îngălbenite, decolorate Mi-a atras atenţia o fotografie de nuntă. Am luat-o. Nu am recunoscut persoanele.
- Cine sunt?
- Scrie pe dos.
Citesc: „Familiei Constantin Badea, cu aleasă consideraţie”.
- Nu e clar… A. Spătaru?
- Da, am luat poza de la Eforie, astă-vară. Mi-a dat-o tata.
- Ştii că vine Dan Spătaru la Vişeu? Am văzut afişul.
- De aceea căutam fotografia.
*
Lume multă. Sala plină. Mama şedea pe un scaun adus din sala de repetiţii. Am preferat să rămân în picioare.
Aflat la începutul carierei, Dan Spătaru a cântat printre primii. Aplaudat şi rechemat pe scenă, el reia cântecul „Măicuţa mea”.
Mama îmi face semn şi ne îndreptăm spre scena. Urcăm treptele şi intrăm în culise. Aşteptăm să se termine cântecul. Aplauze, Dan Spătaru iese din nou pe scenă, mulţumeşte publicului care cere bis. Mai cântă o strofă din cântec şi iese.
Mama îl opreşte:
- Vă rog să îmi daţi un autograf…
- Cu plăcere, dar nu am pe ce, nici cu ce…
- Eventual pe fotografia asta, spune mama şi scoate poza din poşetă. Vă dau şi stiloul meu.
Dan Spătaru rămâne mut. Priveşte poza, o priveşte pe mama, se uită şi la mine şi nu spune nimic. După câteva secunde, întreabă:
- De unde aveţi poza?
- De la tata. Îi cunoaşteţi pe miri?
- Sunt părinţii mei, şopteşte artistul.
- Tata a fost notar în Oltina şi a participat la nunta părinţilor dumneavoastră. Eu sunt născută în Tortoman, dar am locuit un timp la Oltina, unde erau bunicii din partea mamei…
Dan Spătaru se bucura că poate să schimbe câteva cuvinte cu cineva care cunoaşte Dobrogea. A scris pe dosul pozei: „În amintirea măicuţei mele” şi a semnat. I-am lăsat vorbind şi am plecat în sală.
De Ziua Internaţională a Femeii, Radio România a difuzat, aşa cum mă aşteptam, cântecul interpretat de Dan Spătaru. De mai bine de o lună mă gândeam să povestesc întâmplarea legată de acest cântec, de acest artist. Am revăzut de zeci de ori cu ochii minţii această scenă şi m-au urmărit cuvintele…
„Să ştii, măicuţa mea,
Că port icoana ta
În fiecare gând,
Oriunde şi oricând.
Te-aud cum îmi cântai,
Te văd cum îmi zâmbeai
Şi-ţi văd şi lacrima din ochi
Când, uneori, mă dojeneai.
Aş vrea să mă mai cerţi,
Aş vrea să mă mai ierţi,
Şi-n mângâierea ta,
Să-ţi simt iar dragostea.
Să-mi pară că îmi eşti
Şi azi alăturea,
Şi să m-auzi că-ţi mulţumesc, măicuţa mea!”
6 martie 2011
