Se afișează postările cu eticheta note de lectură. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta note de lectură. Afișați toate postările

miercuri, 19 iunie 2024

ELE, DRAGILE MELE - prezentare de Lucia Pătrașcu

 

Noul volum de proză scurtă „Ele, dragile mele”, semnat de scriitoarea Maria Tirenescu din Cugir, a apărut la editura PIM din Iaşi, în anul 2023.

Așa cum ne-a obișnuit deja, proza acestei scriitoare se plimbă printre amintirile sale și extrage din raiul acesta de nemurire noi și noi personaje reale, figuri dragi care i-au însoțit copilăria, tinerețea și chiar viața adultă. Profesoară de matematică și fizică, autoarea a fost atrasă de mirajul slovelor și a scris literatură. Impresionată de literatura niponă a publicat mai multe volume de gen. Astfel: haiku - „Crochiuri”, „Amprente”, „Printre flori”, un volum de tanka - „Cu sufletul în palme”, un volum de haibun - „Hoinărind printre aminiri”. Nici poezia nu îi este străină acestei autoare: „Valuri de amintiri” și „Zâmbet de copil”. Maria Tirenescu a abordat de asemenea proza scurtă: „Un zâmbet pentru fiecare”, „Draga mea” şi două cărţi autobiografice: „De mână cu tata” şi „Ieşind din tipare”.

Acest nou volum cuprinde tot proză scurtă și toatecele 26 de titluri sunt dedicate unor persoane feminine dragi, care au devenit personaje importante, așa cum au fost în viața autoarei. Ele, dragile sale, au intersectat cu existența lor viața autoarei. Ciclul nu putea începe decât cu „Doamna Mimi”, așa cum era numită învățătoarea Maria Grad din Săcel, mama autoarei. De fel din Constanța, a urmat Școala Normală din Brăila și, conform repartiției, a plecat la post în alt capăt de țară. De acolo se întocmește zestrea biografică a autoarei, născută, crescută și trăitoare pe alte meleaguri. Baștina mamei de la malul mării a fost vizitată când și când și a adunat amintiri frumoase, pe care cititorul le va întâlni întoate prozele sale. 

Acest nouvolum este un ghem de amintiri cu personaje și întâmplări ce se deșiră lin, străbătând țara de la vest la sud-est, întâmplări felurite, vesele, ca studenția de la Cluj, ca nunta de la Constanța , ori triste ca înmormântarea nașei sale, Venera. Interesant este faptul că scriitoarea Maria Tirenescu așază personajele povestirilor sale, indifirent care ar fi numelelor, într-un circuit al vieții, ce începe cu Mihaela și prima ei zi de școală și se încheie cu Anuța și Oara, care, peste ani, retrăiesc amintirile din tinerețea lor studențească.

Prin scrisul autoarei, pe parcursul celor 26 de povestiri, diferite tipologii feminine, rude, prietene, colege, vecine își deschid sufletul și devoalează frânturi din viața lor. Bineînțeles că fiecare poate fi și chiar este o mică secvență din viața autoarei la diferite vârste. Aceasta poate fi Mihaela în prima zi de școală, poate fi sora Ninei, poate fi una dintre nepoatele aflate învizită la bunica maternală, ori prietena Anuței cu care merge la Casa de Cultură.  Poate fi Ileana care are prima întâlnire cu un băiat sau Elena, căreia alt băiat îi aducezilnic câte un trandafir. Și, iat-o, studenta Livia, Cristina din ziua căsătoriei, Iulia, profesoara de matematică și fizică, Viorica, scriitoarea care participă la un concurs literar, Viorica cea iubitoare de pisici, ori Irina, pensionara, care se gospodărește cu grijă. Povești de viață, întâmplări obișnuite, ce conturează un traseu existențial cu bune și cu mai puțin bune, pe care-l urmează o femeie. Un traseu al scriitoarei Maria Tirenescu, împreună cu „ele, dragile mele”, eroinele principale ale cărții.

O carte bogată în descrieri de locuri, de oameni, de fapte expuse într-un limbaj simplu, comun, veridic, ca la o clacă a femeilor, unde se spun multe și mărunte, fiecare cu un bob de înțelepciune și folositoare învățăminte. Iată cum este descrierea plină de emoție a plecării mamei în lumea celor drepți: „Într-o frumoasăzi de primăvară a anului 2003, când liliacul îşi deschidea primele flori, în Vişeu de Sus, un grup de cadre didactice (multe dintre ele pensionare), rude, vecini, foşti elevi şi cunoştinţe au venit să o conducă pe ultimul ei drum pe învăţătoarea Maria Grad, căreia, cu respect şi drag, i s-au adresat doar cu Doamna Mimi”.

            Scriitoarea Maria Tirenescu are harul povestirii şi al evocării unui trecut căruia îi dă viaţă şi culoare. Ea ne cucereşte cu talentul de povestitoare şi are arta inepuizabilă de a crea emoţii în sufletul cititorilor. Fiecare povestire are în interiorul său chipul unui personaj feminin, care prin comportamentul său, devoalează trăsături de caracter specifice. Autoarea și-a obișnuit cititorii cu proza scurtă, în care excelează și care rămânefidelă relațiilor obișnuite, cu oameni obișnuiți, cu întâmplări cotidiene aduse în paginile cărții sale pentru cititorii obișnuiți, care, sigur, se întâlnesc iarăși cu întâmplări pe care poate că le cunosc deja din alte scrieri și cărora li se adaugă personaje noi. Acest nou volum nu este o scriere încărcată cu figuri de stil, dar strălucește prin simplitatea limbajului, în care povestirile de desfășoară, fiecare, după un tipic adaptat timpului și locurilor în care sunt așezate și în care nota ușor autobiografică le permite să trăiască.

            „Ele, dragile mele” este un volum de proză scurtă semnat de scriitoarea Maria Tirenescu, care, prin aminirile sale, aduce bucurie însufletul cititorului și o liniște căutătoare de amintiri în propria biografie.

 

Lucia Pătrașcu

 

 

joi, 10 mai 2018

Note de lectură: Citeşte, dragă copile!


Cunoscută cititorilor de toate vârstele, autoarea Maria Tirenescu ne surprinde cu un nou volum adresat, în aparenţă, copiilor, Citeşte, dragă copile!, dar place cititorilor de toate vârstele, atât pentru umorul, cât şi pentru „învăţăturile” citite printre rânduri.
Bunicii îşi educă nepoţii în spiritul hărniciei şi păstrării trecutelor obiceiuri din zona Vişeu, de unde şi caracterul autobiografic al întâmplărilor ce-l umplu de farmec pe cititor. „Ieri şi azi” sau „Întâmplări de demult”, „Şcoala din sat” ori întâmplarea plină de învăţăminte cu smochinele şi matematica vin să puncteze faptul că trecutul era „frumos”, dar nu era uşor datorită vieţii de zi cu zi în care bucuriile erau umbrite de greutăţile întâmpinate obţinerii celor necesare traiului.
Evocările, chiar şi din „Păpuşile”scot în evidenţă lupta pentru un trai decent, într-o lume în care viaţa nu era uşoară.
Citiţi cartea şi vă veţi îmbogăţi sufletul cu trăiri simple în aparenţă, însă atât de bogate în conţinut!

Viorica Alecu

De mână cu tata - Note de lectură


          Harnică, la propriu şi la figurat, autoarea Maria Tirenescu are şi un suflet mare şi sensibil, aşa cum a dovedit-o prin volumele apărute sub semnătura ei, ca să vă amintesc doar câteva: „Culorile viselor”, „Un zâmbet pentru fiecare”, dar şi „Draga mea”, cu prezenţa mamei şi a lumii sale înconjurătoare.
         Parcă mă aşteptam, cunoscând-o bine pe scriitoare, să apară şi un volum dedicat unei persoane cu totul şi cu totul deosebite, tatăl său, Dumitru Grad, un om cu calităţi pe care se pare că le-a moştenit şi Maria, cunoscută cititorilor prin scrierile sale atât de „diferite” ca formă, dar şi conţinut.
         „De mână cu tata” e un volum dedicat persoanei ce i-a condus „paşii” în lumea reală cu atenţie, cu dragoste şi înţelepciune, dovadă fiind OMUL Maria Tirenescu.
         Acest volum ne face cunoscută zona Vişeu, şi nu numai această zonă, deoarece, copil fiind, „de mână cu tata”, „fata tatii” a umblat mult în timp şi spaţiu. Spun timp şi spaţiu deoarece întâmplările pline de farmec ne poartă în vremuri pe care suntem îndemnaţi, în mod tacit, să nu le uităm deoarece constituie o parte a istoriei acestei ţări şi a acestui popor. Greutăţile prin care au trecut locuitorii meleagurilor, descrise şi în carte, în urma războiului sunt prezente, citite printre rânduri, dar şi „ascunse”, de farmecul locurilor prezente pas cu pas. Întâlnim oameni harnici, puternici sufleteşte, dar şi locuri de o inegalabilă frumuseţe.
         Fragmente din această carte de amintiri au apărut în revista Boem@, dar şi în antologiile editate de InfoRapArt la care Maria Tirenescu a participat.
         Nu am dat exemple tocmai pentru a vă îmboldi să parcurgeţi singuri filele acestui volum de excepţie intitulat sugestiv „De mână cu tata”.
         Mamelor li s-au dedicat, în timp, atâtea opere, dar acesta, dedicat TATĂLUI, merită să fie citit, fiind ceva aparte în literatură.
Viorica Alecu

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Din lumea copilăriei, de Viorica Alecu

Nimic nu poate înlocui CARTEA, prieten de nădejde al fiecăruia dintre noi. Oricât ar evolua societatea, o carte rămâne peste timp şi, dacă ai răbdare, între coperţile ei găseşti orice te-ar interesa.

Consider că în acest mod a gândit şi autoarea, Maria Tirenescu, ce revine, după Un zâmbet pentru fiecare, apărută în 2014, cu un nou titlu Copii de ieri, copii de azi în 2017. Informare şi recreere pentru toate vârstele, redevenim, şi noi adulţii, copii.Sub pretextul unor întâmplări vesele din viaţa unor copii, începând cu grădiniţa, despre care un personaj literar spune că „la grădiniţă era mai frumos”, în raport cu prima zi de şcoală, unde dascălul clasei întâi pare „un bunic”.

Cunoscătoare a sufletului copiilor, atât din familia de cadre didactice din care face parte şi autoarea, cât şi din propria experienţă ca dascăl şi mamă, ştie să umble cu delicateţe la sufletul copiilor, suflet pe care îl înţelege atât de bine şi pe care-l prezintă şi cititorilor cărţilor sale. Dovada ce demonstrează puterea acestui act este răbdarea cu care se apleacă asupra fiecărui „eveniment” din viaţa personajelor pe care ni le prezintă şi în acest volum nou apărut.

Copilăria este un izvor nesecat de „evenimente”, aşa cum ne-a demonstrat-o şi povestitorul Ion Creangă în „Amintirile”, atât de cunoscute fiecărui cititor, spune „...Hai mai bine să vorbim despre copilărie, căci ea singură este veselă şi nevinovată. Şi, drept vorbind, acesta-i adevărul”... Acelaşi lucru îl afirmă şi Tudor Arghezi în „Cartea cu jucării”, precum şi Lucian Blaga în „Hronicul şi cântecul vârstelor”, clipe pline de adevăr scrierile Mariei Tirenescu.

Prin simpla lectură deconectează şi educă prin întâmplări mai mult sau mai puţin amuzante.
Viaţa oamenilor şi animalelor de companie se prezentă şi în cartea Copii de ieri, copii de azi unde Dondonel – Câine rău – un cocker bătrân şi „pistruiat” mănâncă biscuiţi şi bomboane jucându-se cu copiii.
„Merită să încerci” ne prezintă pe cele două surori care, cu doar 8 bani, au mâncat seminţele pe care le cumpărase sora mai mare, datorită bunăvoinţei unei vânzătoare care a înţeles că fetiţa voia seminţe, dar nu avea bani suficienţi, devenind deosebit de darnică.

Andrei şi Cornel erau „singuri acasă” încercându-şi talentul de bucătari gătind „mămăliguţă” pe care găinile vecinului au mâncat-o chiar dacă a fost fierbinte şi vecinul i-a certat: „Mâncaţi voi şi lăsaţi-mi găinile în pace!”.

Fetiţa din clasa a cincea, mai mare, pregăteşte „pături”, o mâncare bazată tot pe mămăligă, dar cu brânză. Cu toate peripeţiile prin care au trecut, „Păturile voastre sunt foarte bune”, a apreciat tata, munca fetelor ce sunt deosebit de încântate de lauda primită.

Tendinţa moralizatoare nu iese în evidenţă, deşi este prezentă şi în „Concertul”.

Vocabularul utilizat de autoare face posibilă trecerea cu uşurinţă în inima cititorilor cărora le este destinată în mod deosebit această carte plină de trăiri intense prezente în „Vânt de libertate” text ce contribuie la educaţia patriotică absentă parcă în zilele noastre din literatura pentru copii şi, pot afirma, că şi din şcoală.

Interesant este că totul „curge” uşor, încât cititorii rămân cu plăcerea simţită în primul rând datorită talentului de povestitor al autoarei pricepută în a înlănţui fapte „banale” şi a le transforma în adevărate „evenimente” deosebit de palpitante.

Cititorilor nu le rămâne decât să parcurgă, în clipe de răgaz, aceste bijuterii adevărate ale unei literaturi destinate „copiilor” de toate vârstele.

Lucian Blaga spune, în „Trei feţe”: „Copilul râde: «Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!»”.

 Copiii iau în serios orice ar face şi, dacă nu mă credeţi, parcurgeţi alături de personajele din carte întâmplările respective şi veţi redeveni copii.

Nastasia Savin: Copii de ieri, copii de azi, de Maria Tirenescu

          Maria Tirenescu is an author of haiku, tanka, haibun. She is present in a lot of anthologies in Romania an, also, abroad.
          The most recent book, Children fron yesterday, children for today, appeared at Zeit Publishing House of Brăila, 2017. it is a book of stories, where the main theme is childhood, their plays and the innocence of the childhood.

          Maria Tirenescu este o autoare de haiku, fiind prezentă în numeroase antologii atât în ţară, cât, ma ales peste hotare. Cea mai recentă apariţie editorială, Copii de ieri, copii de azi, apărută la Editura Zeit, din Brăila, 2017, este o cate de povestiri în care tema principală o constituie copilăria, joaca, inocenţa.

          Încă din prefaţa, intitulată sugestiv, Din lumea copilăriei, fiind semnată de către Viorica Alecu, descoperim că este vorba despre o carte unde, „sub pretextul unor întâmplări vesele din viaţa unor vlăstare, despre care un personaj literar spune că «la grădiniţă era mai frumos», în raport cu prima zi de şcoală, unde dascălul clasei întâi pare «un bunic»”. (p. 5).

          Volumul Mariei Tirenescu, Copii de ieri, copii de azi, conţine 17 povestiri: Ai putea, Difuzorul, Vânt de libertate, La grădiniţă, Prima zi de şcoală, Întâmplări cu pui de găină, Merită să încerci, Ursul, Deformaţie profesională, Ziua Unirii Principatelor, Vacanţă la mare, Concertul, Lady de Venera City, Cum se face păpuşă, Păturile, Mămăliguţă şi Paparada. Astfel, se întâlneşte ideea deja vehiculată conform căreia, pentru un scriitor, copilăria reprezintă, probabil, cea mai provocatoare temă deoarece, în ciuda treecerii ireversibile a timpului, reuşeşte să redea acele elemente care te fac pe tine, cititorul de azi, să te gândeşti cu plăcere şi cu o uşoară nostalgie la acele vremuri: „Când nu-i era solicitat ajutorul, Roxana se juca cu pisoii, Îi aranja în şir, ca la grădiniţă, îi sevea cu mâncare, le spunea poveşti şi-i încuraja să sară peste obstacolele pe care fetiţa le găsea prin gospădăria bunicilor: o perie, o cutie în care fusese îngheţată, o periniţă sau hiar bucăţele de lemn rămase de la atelierul bunicului.” (p. 13).

          Copilăria, fazele acesteia, aşa cum este prezentată de către Maria Tirenescu, constituie o stare a transformărilor rapide ale copilului ce se caută pe sine, cercetează zona de confort şi cautăp a o depăşi, a o lărgi, a explora tot ceea ce este în jur.

          Vocabularul utilizat este simplu, se foloseşte sectorul denotativ al limbajului, expresivitatea este destul de puţin întâlnită, autoarea preferând autenticitatea stărilor în locul artificiilor de limbaj.


          Cartea poate fi încadrată în lecturile copilăriei, fiind o modalitate pentru cititor de a se întoarce în trecut.