Într-o zi, noul
nostru coleg care preda istorie, a venit cu o ciocolată mare, i-a desfăcut
ambalajul şi a rupt-o în bucăţele.
- Vă rog să vă serviţi!
- Cu ce ocazie?
- Vă spun imediat! Serviţi-vă şi
dumneavoastră, domnule director!
- E o zi specială?
- Într-un fel, este, începu colegul
nostru. Îl ştiţi pe Goangă din clasa a cincea?
- Cine nu-l ştie?
- Îmi deranja zilnic orele. Am încercat să îl atenţionez, să îl cert, să îl
pedepsesc…
- Şi nu a ţinut. Ştim cum este. Bine că nu lipseşte! Sora lui n-a terminat
nici clasa a şasea…
- Într-o oră, i-am promis că îi dau o ciocolată mare, dacă stă cuminte trei
ore consecutive. Toată clasa a aşteptat să vadă dacă mă ţin de cuvânt. În
săptămâna care a trecut, Goangă a fost foarte cuminte. Nu a mai deranjat pe
nimeni. Azi, am venit la şcoală cu ciocolata, am aşezat-o pe catedră, copiii au
văzut-o şi l-au urmărit pe Goangă.
Colegele din cancelarie se priveau zâmbind. Intuiau ce a urmat.
- Azi, Goangă nu a stat nicio clipă locului. A vorbit, s-a foit, a scăpat
pixul… Aşa că, de comun acord cu clasa, am stabilit că nu merită ciocolata.
Este, deci, un eveniment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu