Trandafirii

Familia Elenei s-a mutat într-o casă cu două apartamente, pe strada Crinilor. Pe atunci, fata era în clasa a cincea. Apartamentul pe care îl ocupau avea trei camere. La stradă erau dormitoarele, iar camera cu ferestrele spre curte au folosit-o drept bucătărie. Pe când plănuiau cum să zugrăvească şi ce destinaţie să le dea încăperilor, tata le spusese că nu e frumos ca toţi trecătorii să-i vadă pe cei mici murdari cu magiun sau zacuscă îmbrâncindu-se la fereastră.

Timpul a trecut, mai era o lună până când Elena absolvea ciclul gimnazial. O furtună de după-amiază a rupt  balamaua unei ferestre. Şi sticla trebuia înlocuită. Ca să nu o fure cineva peste noapte, tatăl a luat rama fără sticlă şi a bătut două cuie în cealaltă. Nu erau pregătiţi atunci să facă reparaţii. Aveau alte priorităţi.
           Cu câteva case mai sus, locuia familia lui Tudor, un băiat cu doi ani mai în vârstă decât Elena. Sora lui Tudor era colegă cu Elena, dar învăţa într-o clasă paralelă .

Băiatul a încercat să-i facă Elenei o surpriză. A rupt din grădina lor un trandafir roşu şi l-a pus, pe furiş, în geamul defect. Apoi, s-a oprit la câţiva metri mai jos, povestind cu un coleg de clasă.

Elena a observat trandafirul. Nu ştia ce să facă. Să-l ia? Să lase impresia că nu a observat?
            După o vreme, fata a găsit un motiv să iasă în stradă şi să ia floarea. A ascuns-o sub jachetă şi a intrat în casă. A pus trandafirul într-un pahar cu apă şi l-a aşezat pe pervazul ferestrei, în dreptul geamului spart. Apoi, a tras jaluzelele, ascunzând paharul. Din stradă se vedea...
            A doua zi, în timp ce trecea spre şcoală, Tudor a aşezat, în acelaşi loc, un trandafir alb.
           Aduse şi al treilea trandafir. În acea zi, Elena l-a oprit în curtea şcolii:
           - La ce oră pleci acasă?
           - La două.
           - Şi eu. Aşteaptă-mă! Mergem împreună.

           Au urmat câteva săptămâni în care mergeau împreună la şcoală şi se întorceau, de multe ori, împreună. Veneau în grup, împreună cu ceilalţi vecini. Uneori, vorbeau despre lecţii, cărţi citite, filme, muzică.
           Ce a urmat? Tudor nu spera să ajungă decât funcţionar la vreo instituţie din oraş. Nu avea rezultate foarte bune la învăţătură. Poate doar la muzică. Era unul dintre soliştii vocali ai şcolii. Elena participa la olimpiada de limba română, mergea în excursii prin ţară, colabora la reviste. Părinţii ei ştiau că nu puteau fi decât vecini şi buni prieteni. Aspiraţiile fetei erau altele decât ale lui Tudor şi ale familiei lui.

După examenul de admitere în liceu, Elena a plecat la bunici, iar Tudor i-a dus flori altei fete.

Din acea vară, a rămas povestea trandafirilor lăsaţi în geamul de la stradă.