Andrei avea de despicat nişte buşteni de salcâm pe
care îi primise de la o rudă de la ţară, care avea pădure. Unchiul lui, Nae,
care nu prea avea de lucru la fabrică, a venit să-l ajute.
Cei doi au muncit mai bine de o oră. Erau deja obosiţi,
mutau penele, dădeau pe rând cu barosul. Nae gâfâia, făcea câte o pauză de o
ţigară, bea câte un păhărel de ţuică şi, în timp ce fuma, se lăuda cu câte o
ispravă din tinereţe.
În acest timp, mătuşa Maria îşi făcea de lucru
prin bucătărie. Nu avea stare, ca de obicei. Profita de faptul că sora ei era
la fabrică.. Maria spunea că e harnică, dar muta obiectele de colo, colo. După
ce pleca, sora ei trebuia să caute mult timp după câte un obiect pe care Maria
îl punea bine.
La un moment dat, o pană sare din trunchiul pe
care îl despicau bărbaţii şi nu are unde să cadă decât în capul unchiului.
Acesta pune mâna pe cap, îşi pipăie locul dureros, se aşează şi, pe moment, nu
poate spune nici un cuvânt. Andrei sare să vadă cât de gravă e rana. Mătuşa
vine în fugă: „Am uitat să vă spun să fiţi atenţi!”
Nae şopteşte: „Apă, apă…” Andrei îi aduce un
pahar. După ce bea, unchiul începe să râdă: „Ce noroc pe mine! Am crăpat atâţia
butuci, dar nu mi s-a mai întâmplat una ca asta. Am avut noroc! Vedeţi, nici nu
curge sânge. E numai un cucui.”
Toţi cei prezenţi se liniştesc, zâmbesc şi apoi,
Andrei repetă: „Am uitat să vă spun să fiţi atenţi!” De parcă ceea ce s-a
întâmplat s-a datorat lipsei atenţionării mătuşii.
După un timp, Nae propune să termine operaţiunea
pentru care se afla acolo. Din când în când, priveşte cu coada ochiului spre
bucătărie, îi face lui Andrei un semn cu capul şi şopteşte: „Am uitat să vă
spun să fiţi atenţi!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu