Întâmplări

 Îmi pun mereu o întrebare: „Cât de multă încredere să am în Poșta Română?”. Și nu acum, când sunt și alte modalități de comunicare mai rapide.

În urmă cu câțiva ani, când am început să public câte o cărticică, am trimis prin singura posibilitate o carte la Cluj. După o lună, plicul cu cartea mi-a fost returnat cu mențiunea: „În Baia Mare nu este adresa și nici persoana cu acest nume.” M-am bucurat că nu mi s-a pierdut cartea și am retrimis-o în Cluj. De data asta, destinatarul s-a prezentat la oficiul poștal a doua zi după ce l-am anunțat că am retrimis cartea. De atunci, a primit cărțile în 2-3 zile. Le ducea factorul poștal.

O altă întâmplare… Am vrut să trimit unei doamne o carte de poezie. Nu i-am trimis-o acasă, ci la locul de muncă. După o vreme, o întreb dacă i-a plăcut cartea. Mi-a spus că nu a primit-o. Desigur, în Cluj. După o vreme, mă sună și îmi spune că o angajată a luat de la poștaș un teanc de reviste, reclame… și le-a pus pe un raft, nesortate. Într-o zi a vrut să facă ordine și a dat de plicul cu cartea. M-am bucurat că nu s-a pierdut. ( Atunci mi-am amintit că primisem un plic de la o prietenă din Republica Moldova. Scria pe plic cu litere rusești. Soacra mea a pus-o bine, să mi-o dea, dar, luându-se cu lucrul, a uitat unde a pus-o. Mi-a spus că poștașul i-a dat-o în mână. A găsit scrisoarea după o vreme.)  

În urmă cu vreo doi ani, am avut incidente cu poșta din București: un plic a ajuns la destinatar cu mare întârziere, tocmai când voiam să-i trimit alt exemplar.

La și de la Constanța s-au pierdut mai multe vederi, dar nu era decât o pagubă sentimentală. Oricum, primeam plicuri cu cărți, trimiteam cărți și apreciam că vor face 3-4 săptămâni pe drum. De aceea, în vara asta, m-am mirat când o prietenă m-a anunțat că a primit cartea și a citit-o. Trecuseră trei zile!

De la București mi-au fost returnate două plicuri în 30 de ani: unul pe motivul că destinatarul s-a mutat la o adresă necunoscută, iar al doilea avea adresa greșită. Bine că am recuperat cartea! Am retrimis-o.

Acum, poate că sunt într-o situație similară. Am trimis la Baia Mare un plic cu două cărți. Cu aproximativ o lună în urmă. Stau și mă gândesc: „Ce soartă are plicul?”. L-a luat un vecin, l-a pus bine cineva din familie? De atunci, Poșta l-ar fi returnat. Sau e în cele 2% plicuri cu imprimate pe care le-au pierdut.

 

Deci, Poșta Română mă ajută să nu mă plictisesc!