duminică, 11 iulie 2021

Un plic ciudat

 

            Soneria sună de două ori. Știam că e poștașul. Am mers repede la poartă.

            - Bună ziua! A sosit un plic din Statele Unite. Nu știu dacă pentru dumneavoastră sau… Adresa e greșită, dar sunteți singura familie cu numele Mironescu din oraș.

            - Așa e.

            - Problema e că adresantul e Ana Mironescu…

            - Da, e o problemă. Nu avem în familie nici o Ană. Fiica mea are o prietenă cu numele Ana, dar ea e în State. Să fi scris greșit numele?

            - Trebuie să trimit plicul înapoi.

            - Tu știi ce trebuie să faci!

            - Bună ziua! Scuzați deranjul!

            - Nu-i nimic!

            Am intrat în casă, dar nu eram liniștită. Cine să fi trimis scrisoarea? O persoană care nu ne cunoaște bine? Cu ce scop? Ce scrie? De ce Ana? Fiica mea e Iuliana, iar soacra e Mariana. Ceva nu e în regulă.

            A doua zi, eram liberă de dimineață. M-am dus la Oficiul poștal. Într-un orășel ca al nostru, lumea se cunoaște. Dirigintele a locuit vreme lângă socrii mei. Soția dirigintelui e colega mea de birou.

            Am anunțat la ghișeu că vreau să vorbesc cu dirigintele. Mi s-a spus că e în birou. Am intrat:

            - Bună ziua! Am o problemă!

            - Bună ziua! Să vedem care e problema!

            - Poate ați aflat de scrisoarea din Statele Unite…

            - Da, m-a anunțat factorul poștal.

            - M-am tot gândit. Vă rog să deschideți plicul! Poate e o veste importantă pentru cineva, chiar dacă numele destinatarului nu e tocmai corect. Soacra mea a avut un unchi în America, povestea despre el. De o vreme nu mai avea informații. Scrisese la Ambasadă, dar nu mi-a povestit ce a rezolvat.

            Dirigintele deschide ușa și cere să-i fie adus plicul.

            - Ați venit la timp. Încă nu l-a returnat.

            - Cred că se trimit retur în termen de zece zile.

            - Așa e!

            Bărbatul dezlipește cu grijă plicul. În interior o singură foaie. Citește cu voce joasă:

            - Stimată doamnă Ana, sunteți prietenă cu Maria Zaharescu. Sunt vecină cu soțul ei. Vă rog să-i spuneți că…

            Dirigintele făcu o pauză.

            - O cunosc pe Maria. E prietenă de familie. Soacra mea are grijă de fiul ei, Alin, când Maria e schimbul întâi. Îl duce și-l aduce de la școală.

            - Vă rog să luați scrisoarea! E clar că e pentru soacra dumneavoastră.

            - Vă mulțumesc! Să citească și să se descurce! E prietena ei.

            Am venit acasă. La scurt timp, a sosit și soacra mea. I-am dat plicul și i-am spus cum am ajuns în posesia lui.

            - Citește tu, că vezi bine!

            Scrisoarea conținea, în câteva rânduri, informația că soțul Mariei locuiește cu o femeie mai în vârstă ca Maria și urâtă. Mai scria că ar trebui să-i spună Mariei.

            Am lăsat scrisoarea pe masă și am plecat. Încercam să-mi imaginez ce va urma. De suferit, cu siguranță va suferi Alin, pentru că Maria, o femeie frumușică, încă tânără, simpatică și veselă, se va descurca, chiar dacă se va ajunge la divorț.


22 mai 2021

Cu capra prin sat

              Aveam câțiva ani. Poate 4, poate 5. Era Anul Nou și am auzit la ușă gălăgie. Cineva cânta la vioară și altcineva cânta la zongură, o chitară cu 5 corzi. Ritmul era păstrat de o tobă.

            Tatăl meu deschide ușa și invită acel grup vesel format din câțiva bărbați și un animal ciudat.

            Un bărbat din grup cântă: „Ta, ța, ța, căpriță, ța…” Animalul, căprița, sare și clămpănește din „gură” în ritmul muzicanților.

            Privesc curioasă animalul pe care l-au numit capră. După ce capra își încetează dansul, tata mă îndeamnă să studiez capra.

            Ce aflu? Capra e o mască sculptată în lemn, un cap cu maxilarul inferior mobil. El este mișcat cu o sfoară, pentru a clămpăni în timpul dansului, şi este fixat într-un băţ cu care se sprijină pe pământ. Masca este împodobită cu o bucată de blană, ca o barbă, și două corniţe, cu panglici multicolore şi flori. Dansatorul stă aplecat, peste el se așează o pătură, o pânză sau panglici colorate.

            Tata explică: „Ceata de tineri cu capra colindă pe la toate casele din sat.  Ea nu trebuie să ocolească nici o casă la geamul căreia arde o lumină. Se crede că gospodarilor nu le va merge bine în anul care vine, dacă nu primesc colindătorii, care alungă răul și aduce binele, sănătatea și norocul.”

            Cer permisiunea de a-l înlocui pe dansator. Mă strecor sub cuvertură și încep să trag de sfoară. Capra clămpănește și eu mă amuz.

            Colindătorii sunt serviți cu țuică și prăjituri. Tata le dă și niște bani. Și ceata pleacă.

            A fost o zi frumoasă, deosebită. Am învățat ceva și am fost și artistă.

18 martie 2021



luni, 5 aprilie 2021

Vreau LINIȘTE!

            Dimineață, mă plimbam cu Lady pe strada de lângă rău. Ajunsesem pe unde se termină zidul de sprijin, construit pentru regularizarea cursului de apă.

            De pe partea cealaltă a râului am auzit un zgomot puternic: „Ce motor au în fabrică? Nu am mai auzit asemenea sunet!”

            La scurt timp, zgomotul a încetat. O chemasem pe Lady și ea a sosit de lângă apă.

            Am făcut câțiva pași spre casă. Lady mă însoțea cuminte. Sunetul care mă intrigase a reînceput. Eram surprinsă, emoționată… Brusc mi-am amintit că auzisem astfel de sunete în filmele de război sau în cele de acțiune.

            „Lady, să ne grăbim!” Îmi amintisem că în zona din care veneau zgomotele se află poligonul de încercare a produselor speciale unde avusese loc un accident cu doi ani și ceva în urmă. Atunci văzusem fumul degajat de explozie, nu auzisem decât sirenele ambulanțelor, SMURD-ului și ale poliției.

            Ne-am apropiat de poartă. Atunci mi-am amintit de ceea ce citisem pe Facebook, în legătură cu bombardamentul Bucureștiului din 4 martie 1944, și am avut aceeași stare de neliniște care m-a dus, cu ceva vreme în urmă, la medicul de familie.

            Când am încuiat poarta m-am simțit în siguranță. Medicul îmi spusese: „Fii serioasă, Maria! Nu ai nimic la inimă! Calmează-te!” și-mi dăduse un supliment alimentar din plante.

            M-am săturat de incertitudine, de emoțiile pe care mi le provoacă zgomotele necunoscute, neașteptate, de lumea care s-a plictisit să respecte niște reguli… Vreau LINIȘTE!

 

5 APRILIE 2021



Între timp, am aflat că poligonul nu mai este utilizabil. Zgomotul e produs de utilaj. Acum sunt liniștită, chiar dacă îl mai aud uneori.

 iulie 2021


Am aflat că doar o parte a poligonului e dezafectată. Ceea ce aud eu e zgomotul făcut de verificarea produsului special. Fabrica lucrează și au comenzi pentru export. Acum sunt liniștită.

octombrie 2021


luni, 21 decembrie 2020

Un vis frumos

           Azi m-au trezit cocoșii. Încă de la ora 4 cântă de parcă ar fi un concurs. Al nostru e mai tânăr, cântă timid. Vecinul are un cocoș de doi ani. Când cântă el, trezește tot cartierul. 

             N-am mai putut să adorm. După o vreme, am pornit aparatul de radio. Am ascultat emisiunea Psihologul muzical. Este o rubrică despre vise. Se propun cântece la temă, se votează… Nu mai știu exact. Cert este că am ascultat zece  cântece plus încă două. După ce le-am ascultat, m-am liniștit, am adormit și am visat frumos.

             La 8 plec cu Lady, cu buletinul în buzunar. E carantină. Strada era pustie. Nici măcar câini sau pisici nu am văzut.

              Aproape ajunsesem în fața porții. Atunci am zărit ceva: un singur om venea cu un pachet cu prăjituri. Are copii mici: unul abia învață să meargă, celălalt are tricicletă.

              După mult timp în care am auzit numai despre evenimente neplăcute, în sfârșit vedeam ceva plăcut! Un tânăr care le făcea o bucurie copiilor lui.