Domnul Popa
vrea să facă un cărucior cu care să aducă obiecte mai grele, valize de la gară,
legumele de la piaţă, în special toamna, când face aprovizionarea.
Într-o zi,
domnul Popa îl opreşte pe Gigi, vecinul de la parter, cel cu care joacă, destul
de des, table.
- Ştii ceva? M-am tot gândit, dar am găsit…
Dacă sudez o bucăţică de metal pe stânga, cele două roţi vor fi la fel de sus.
- Nu cred că
merge…
- Trebuie să
încerc…
- Bine, vecine!
Te rog să nu te superi, mă grăbesc acum, dar vorbim când mă întorc. Acum merg
cu soţia la piaţă.
Pe drum, soţia
lui Gigi, curioasă:
- Ce a mai
făcut de data asta?
- A luat două
roţi să facă un cărucior…
- Ce-i aşa de
neobişnuit?
- Nimic, doar
că o roată e mai mică.
- De aceea voia
să o pună pe una mai sus?
Doamna începu
să râdă.
- De ce râzi?
- Cum de a
cumpărat roţi de dimensiuni diferite?
- Fiind răcit,
l-a trimis pe nepotul lui să-i aducă roţile de la piaţă. Nepotul a urmat
instrucţiunile, dar vânzătoarea a luat două roţi de după uşă, din locul în care
le pusese domnul Popa, şi i le-a dat fără să le verifice. Copilul a făcut
serviciul, bunicul avea roţile şi totul era bine. Până când a vrut să
finalizeze căruciorul.
- Acum e
sănătos. De ce nu merge să ia roţi la fel de mari?
- De ce? De
comod. Mai bine încearcă să se descurce.
- Să îţi spun
de ce am râs! Când eram mică, am citit povestea Diferite roţi, de Vladimir Suteev... Am uitat în mare parte povestea.
Mai ştiu că un urs a făcut o căruţă cu roţi de mărimi diferite. Căruţa mergea
anapoda, nu putea ţine direcţia. Povestea se termină bine. Fiecare dintre cele
patru animale care au descoperit căruţa abandonată a luat câte o roată şi i-a
găsit o întrebuinţare potrivită.
Seara, la o
partidă de table.
- Vecine, m-am
hotărât! Mâine merg să schimb roţile.
- Schimbă numai
una…
- Să ştii că ai
dreptate!
Soţia
lui Gigi zâmbi cu subînţeles. De data asta, va măsura roţile?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu