Într-o zi, am observat că tata
merge în grădina în care lucrau elevii. L-am întrebat ce vrea să facă acolo.
- Vino să vezi!
În locul cu iarbă, aproape de
gardul grădinii apăruse o căsuţă pe nişte picioare lungi.
- Când au apărut astea? Nu
le-am văzut. Îmi arăţi ce e înăuntru?
Tata a descuiat lacătul şi a
deschis uşa. Am văzut trei termometre mari. Era acolo şi un aparat de care nu
mai văzusem.
- Aici sunt un termometru de
uscat, un termometru minim si un termometru pe care trebuie să-l ud. Aparatul
acesta e un higrometru.
- La ce foloseşte?
- Termometrul măsoară
temperatura. Asta cred că ştii. Higrometrul măsoară umezeala din aer. Când
plouă, aerul e umed şi acul indicator e mai la dreapta. Când aerul e uscat,
acul se opreşte mai la stânga.
- Am înţeles.
- Mioara, în vârful stâlpului
este o giruetă.
- Ce rost are?
- Indică direcţia din care
bate vântul. Ştii punctele cardinale…
- Sigur: răsărit, apus,
miază-zi şi miază-noapte.
- Li se mai spune şi est,
vest, sud şi nord.
- Da.
- Vezi acolo sus este o
tăbliţă care se mişcă numai când suflă vântul.
- Da, văd. Acum s-a mişcat.
- Vezi şi bucata aceea cu
liniuţe. Când aerul se mişcă, tăbliţa e la zero. Apoi poate fi 1, 2…
- Am înţeles. Cu cât bate mai
tare vântul, cu atât tăbliţa e la un număr mai mare.
- Spunem un metru pe secundă,
doi metri pe secundă…
- La doi… Am înţeles.
- Aici sunt doi cilindri.
Deasupra sunt deschişi, ca doua oale înalte fără capac.
- La ce sunt bune. Curge apă
în ele când plouă.
- Exact. Putem măsura câtă apă
se aduna în 12 ore sau într-o zi. Uite, scoatem de aici vasul de jos şi măsurăm
cu eprubeta gradată..
- E foarte interesant.
- Ceea ce avem aici, cu toate
aparatele astea, împreună cu încă un aparat care e în casă, formează un punct
de observaţii meteorologice.
- Adică?
- Vom nota într-un caiet ce
temperatură a fost în oraş, dacă a plouat, dacă a bătut vântul, cât de mult a
plouat…
- Dacă ninge?
- Topim zăpada şi apoi
măsurăm.
- Mă înveţi şi pe mine?
- Sigur. Dacă eu sunt plecat
din oraş la ora la care trebuie făcute observaţiile, vei citi tu. Şi vei nota
cu creionul pe caietul de observaţii.
După ce am fost împreună pe
teren, tata mi-a permis să merg singură.
A trecut timpul şi eu făceam
cu seriozitate observaţiile.
Într-o zi, în timp ce notam
datele, de mine s-a apropiat un domn. M-a întrebat cum citesc, ce reprezintă
fiecare obiect, la ce e util… Eram în temă şi mă bucuram că pot să explic cuiva
ceea ce îmi explicase tata. Domnul mi-a mulţumit şi m-a însoţit până la uşă.
Între timp, sosise tata. Am
văzut că, în timp ce vorbeau, se uitau la mine.
- Mioara, domnul a venit de la Cluj să vadă cum mă descurc,
dacă pot să fac observaţiile şi, tocmai azi, te-a găsit pe tine. Mi-ai ţinut
locul foarte bine! M-a felicitat, dar trebuia să te felicite şi pe tine.
Eram atât de bucuroasă! Veneau
colegi de clasă cărora le explicam ce lucrez eu acolo, dar chiar unui inspector
să îi ţin lecţii! Acesta chiar era un eveniment!
Când ne-am mutat din clădirea şcolii am mutat şi
observatorul meteorologic la noua adresă. Am înregistrat tot ce ni s-a cerut
până în 1963, când ne-am mutat la casa noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu