Câteva amintiri în legătură cu profesorul Ion Georgeanu

În clasa a noua învăţam limba latină. Îmi plăcea. E drept că erau declinări, conjugări, altă topică....

Îmi plăcuse gramatica limbii române, mai mult decât literatura, şi o învăţasem foarte bine. Acum puteam să mă bazez pe cunoştinţele din clasele anterioare, în care învăţasem şi limba rusă, dar şi limba franceză. În tot acest timp, învăţam comparându-le cu limba română.

Aveam o oră de latină pe săptămână. În manual erau texte scurte, cu explicaţii, cu expresii celebre, cu puţină gramatică şi dicţionar la fiecare lecţie. La sfârşitul manualului era şi un dicţionar cu toate cuvintele învăţate.

Mă bazam mult pe ceea ce ştiam din limba română, dar şi pe logica şi spiritul de observaţie dobândite în studiul matematicii. Traducerile nu erau dificile. Domnul profesor Ion Georgeanu ne stimula promiţând o notă bună celui care traducea corect lecţia nouă.

Acasă nu pot spune că învăţam la limba latină. În recreaţia de dinaintea orei, deschideam cartea şi îmi fixam privirea pe câte un tabel cu declinarea, de exemplu.  Închideam ochii şi „vedeam” tabelul pe fond negru, cu textul alb.

Într-o zi, eram la răspuns, lângă tablă. Corectam şi îi completam pe cei doi colegi care răspundeau în acel timp. Domnul profesor mi-a dat un substantiv şi mi-a cerut să-l declin. Mi-am fixat ochii pe tablă şi am declinat. Domnul profesor s-a apropiat de tablă căutând „fiţuica” mea. Nu a găsit nimic. Mi-a cerut să declin alt substantiv. M-am uitat la uşa clasei. Nici acolo nu era scris nimic. În final, m-a întrebat cum învăţ şi am spus că mă bazez pe memoria vizuală.

După un timp, domnul profesor Ion Georgeanu a venit la o oră de limba rusă. Am răspuns la cele mai multe dintre întrebările din lecţia curentă. Apoi, a trecut la lecţia nouă. Era o lecţie despre Ceaikovski şi opera lui. Mi-a plăcut foarte mult. Am avut ocazia să vorbesc despre „Lacul lebedelor”, baletul pe care îl văzusem la Constanţa când aveam cinci ani, apoi despre concertele compuse de Ceaikovski pe care le auzeam la difuzor, despre arii şi scene din operele compuse de el, despre  filmele sovietice în care erau înregistrate spectacolele „Evgheni Oneghin” şi „Iolantha”. De fapt, văzusem şi un film cu baletul „Lacul lebedelor” în interpretarea ansamblului de la Teatrul Balşoi din Moscova, cu Maia Pliseţkaia în rolul Odette / Odilia. 

Întâmplător sau nu, la teza de la limba rusă, în acel trimestru, am avut de scris o compunere despre Piotr Ilici Ceaikovski. Revenise profesorul nostru: Petrache Mureş.

* * *

Spre sfârşitul clasei a noua, domnul profesor Georgeanu ne întreabă ce secţie vrem să urmăm din clasa a zecea. Cei mai mulţi colegi şi-au anunţat alegerea. Mie mi-a spus direct:

- Tu mergi la umanistică. Aşa-i?

- Vă dezamăgesc. Nu vreau să mă fac doctoriţă!

- De la secţia umană poţi urma şi altă cale, nu numai medicina.

- Merg la real. Mi se potriveşte mai bine.

Cam asta a fost discuţia. Cred că m-aş fi descurcat şi la secţia umanistă.

***

           

Când am susținut proba orală a examenului de bacalaureat, de emoții, mi-am dereglat ceasul. L-am dus la Zommer baci să mi-l repare. Când am mers după ceasul reparat,   m-am oprit să povestesc cu nişte colegi. Atunci am aflat că domul profesor Ion Georgeanu învaţă limba japoneză. M-am mirat. Ştiam că a învăţat mai multe limbi, dintre care latina şi greaca veche, l-am văzut la ora de limba rusă, bănuiam că ştie şi limba franceză, şi limba engleză. Dar japoneza nu semăna cu acestea. Am aflat în ultimii ani, că japoneza nu e o limbă greu de învăţat.

***

Nu știam prea multe profesorul pe care l-am admirat. Avea o cultură generală deosebită și avea mult tact pedagogic. Era o persoană blândă.

Așa mi-l voi aminti!

***

Profesorul Ioan Georgeanu (11 mai 1930 - 18 aprilie 2020) a fost director al Liceului din Vișeu de Sus între anii 1967-1969.

A venit în orașul Vișeu de Sus în 1953 și a fost unul dintre profesorii apropiați și iubiți de elevi. După pensionare, a locuit în Bistrița.

În volumul Liceul Teoretic „Bogdan -Vodă“ la semicentenar (1952-2002), profesorul Ion Țelman afirmă: „Dintre profesorii de limbi străine cu care a fost fericit acest liceu, merită să-l menționăm aici pe Ion Georgeanu, profesor aparte prin calitatea și vastitatea cunoștințelor lingvistice, pedagog desăvârșit în transmiterea comorilor ce se ascund în studierea oricărei limbi străine.“