Cozonacul

           Fira venise la oraş numai ca să scape de gura surorii sale mai mari. Îi plăcea la ea în sat, dar la fabrică putea să câştige mai mult. Timpul a trecut, Fira şi-a întemeiat o familie, au primit un apartament din fondul fabricii şi a cerut un lot pe care să cultive legume şi câteva flori. Îi era dor de viaţa la ţară, dar era cu totul altceva „să-ți vină căldura pe țevie” și să gătești la aragazul legat la rețea.

            Se apropia sărbătoarea Învierii Domnului și Fira cu sora ei făceau planuri:

            - Cozonacii ți-i fac eu. Tot vin la voi și am și timp, dar și aragaz nou. Al vostru nu prea mai ține…

            Maria a fost de acord. Era ocupată și ea, dar și ceilalți din familie. Cu preparatele culinare se descurcau. De nepoți se ocupa în special nora. Ea îi ducea și-i aducea de la grădiniță.

            În Vinerea Mare, Fira aduse doi cozonaci. Venise cu ei imediat ce-i scosese din cuptor. Ce se gândi? Pe ciment ar sta mai bine. Scoase cozonacii și-i așeză pe un carton sub fereastra holului, pe ciment. Îi acoperi cu un prosop și se duse să-și ajute sora.

            Nora veni cu copiii de la grădiniță, au fost întâmpinați de aroma cozonacului.

            - Mamă, e voie să gustăm cozonac?

            - Aveți răbdare! Mai întâi vă îmbrăcați de casă și vă spălați pe mâini. Apoi vă dau câte o bucată.

            Fira voia să fie utilă. Luă repede un cuțit și le dădu copiilor câte o felie.

            Ioana alergă la mama:

            - Eu nu mănânc cozonac!

            - De ce? E bun. Știi că l-a făcut mătușa…

            - Cozonacul ăsta are furnici în el!

            Fira sări în apărarea cozonacului:

            - Am fost foarte atentă. Numa´ tu vezi furnici!

            Nora îi făcu semn Ioanei să tacă. Luă felia din mâna fetei și o privi.

            Auzind ceva, dar neînțelegând ce se întâmplă, Maria veni din bucătărie.

            - Ce se întâmplă?

            - Ioana vede furnici în cozonac!

            - Dă-mi să văd!

            - Bine, tu, Firă! Cozonacul acesta chiar are furnici.

            - Cum? Și tu vezi furnici?

            Nora veni cu rezolvarea:

            - Să-l mutăm în cămară. Acolo nu sunt furnici, iar cele din cozonac vor pleca. Furnicile au ieșit din fundație. Ies înainte ploaie.

            - Mă´ , da´ ce bine le știi tu pe toate!

            - Și în camera copiilor ies. Mereu trebuie să stropesc cu ceva.

            Maria decide că e timpul să încheie dezbaterea.

            - Gata! Fiecare la lucrul ei! Nu e mare necaz! Firă, altă dată să ne întrebi unde e locul potrivit pentru fiecare lucru. Îți mulțumim că ne ajuți, să nu te superi pe noi!

           

***

 

            În seara de Înviere ploua cu găleata. Fira, udă și înfrigurată, îi povestește soțului ei despre cozonacul cu furnici.