Oare câţi ne mai aducem aminte de învăţătoarea noastră. Mai ales ca s-o
conducem când pleacă definitiv dintre noi?! M-am gândit la acest lucru de la
citirea primelor file ale cărţii „Draga mea” scrisă de doamna Maria Tirenescu.
Nu doar ca învăţătoare, ci şi ca
EDUCATOARE ne-a prezentat-o pe doamna Maria Grad. Spun acest fapt şi fiindcă a
învăţat-o de la primii paşi, la primele cuvinte şi tot aşa, „mai departe” pe
drumul vieţii transmiţându-i şi darul de-a învăţa pe alţii deoarece, pot spune,
cu siguranţă, că din tot sufletul s-a dăruit muncii sale, la fel ca mama sa.
Scrisă din tot sufletul, cartea ne poartă cu gândul la vremuri pe care este
bine să le cunoască şi cititorul tânăr care n-a trăit şi vremuri mai grele şi
drumuri cu spini.
Cartea se citeşte uşor, cu plăcere şi ne pătrunde până în adâncul inimii
chiar dacă „Să ştii, măicuţa mea” ne
duce cu gândul şi în lumea muzicii „uşoare”, la
Dan Spătaru.
„Învăţătoarea ne aduce cu picioarele pe pământ”, cum se spune,atrăgându-ni-se
atenţia că a fi ÎNVĂŢĂTOARE este o nobilă şi frumoasă profesie care ne duce şi
în lumea celor care scriu cărţi ca „Draga mea”, lumea stăpânilor cuvântului
scris.
Viorica Alecu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu