În urmă cu ceva vreme am vorbit la telefon cu
doamna profesoară Eva Dăbală. Mă întreba dacă mai am vreun exemplar din cartea
în care am publicat notiţele tatălui meu. I-am spus doamnei profesoare că am
considerat ca nu era cazul să public un tiraj mare, pentru că nu ştiam câte
persoane vor dori să aibă acea carte. Am trimis-o bibliotecii liceului din
Vişeu de Sus, bibliotecii oraşului şi şcolii de la care s-a pensionat tatăl
meu. Am ţinut sporadic legătura cu câţiva profesori din Vişeu, dar nu mi s-a
părut că sunt prea mulţi cei care ar fi vrut să citească acea carte. În anii
care au trecut de atunci, am mai trimis câteva exemplare. Oricum, cartea se
poate citi pe internet, poate fi citită în format pdf.
Am răsfoit cartea „Printre amintiri”, aşa cum i-am
dat eu titlul. Referindu-se la activitatea Casei de cultura, tata amintea de cercul
de artă dramatică. „Rolurile erau interpretate în special de cadrele didactice.
Repertoriul se alegea şi în funcţie de membrii activi.”
Într-o zi, am participat la spectacolul cu piese
„Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian. Fiind ocupată cu şcoala, nu ştiam
nimic despre repertoriul cercului.
Am avut o surpriză deosebit de plăcută. În rolul
Monei era profesoara mea de matematică, diriginta mea, doamna Laurenţia Boldor.
Am văzut o Monă deosebit de frumoasă, brunetă, la fel de cuceritoare ca Marina
Vlady. Şi râdea din toată inima. A fost o surpriză. La şcoală era sobră, rar
reuşeam să-i smulgem câte un zâmbet şi atunci era sărbătoare.
În rolul domnişoarei Cucu era prima mea dirigintă,
doamna Cornelia Cădar, acum, Lazarciuc. A interpretat rolul cu o naturaleţe
debordantă. Aşa am văzut-o şi în realitate: profesoara severă care ţinea foarte
mult ca elevele să respecte întocmai Regulamentul şcolar, atât în ţinută, cât
şi în ceea ce priveşte prezenţa în locurile şi la orele potrivite conform condiţiei de elev.
Rolul lui Grig era interpretat de profesorul de
limba română Grigore Pop. Pe scurt, un Grig reuşit. Nu m-a surprins
interpretarea domnului Pop. Îl cunoşteam de când eram în clasa a şasea. Ştiu că
scria texte pentru cupletele care se prezentau la spectacolele şcolii.
Profesorul Miroiu era interpretat de Costică Huciu,
profesor de biologie. O persoană blândă, cooperantă, înţelegătoare, asemenea
celui pe care-l interpreta. A jucat emoţionant.
Cu prima ocazie, le-am spus colegilor cât de mult
mi-a plăcut modul în care au jucat profesorii noştri. Am fost impresionată de
exigenţa, naturaleţea şi profesionalismul lor. Îi port în suflet după atâţia ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu