Unde e logica?

            Într-o dimineaţă frumoasă de toamna, când lumina blândă te îmbia la plimbare, Elena se gândi să ducă la studioul foto ceva de lucru. Făcuse foarte multe fotografii, dar le ţinea în calculator, le posta pe Facebook, le trimitea prietenilor. De data asta, voia să-i dea prietenei sale  fotografiile pe hârtie. Maria nu avea calculator şi nici nu o tenta să cunoască tehnica modernă de comunicare pe internet.

            Deschise uşa studioului şi se bucură că nu găsi decât un client. Se schimbase persoana care era de serviciu. Pe tânăr nu îl cunoştea. De fapt, avea să-l cunoască, dacă va mai trece pe acolo. Când termină de copiat actele clientului, tânărul i se adresă Elenei:

            - Cu ce vă putem servi?

            - Am două fotografii pe stick. Aş vrea să le faceţi pe hârtie.

            - Desigur. Sunt gata luni după-amiază.

            Între timp, lucrătorul a luat stick-ul. A selectat fotografiile, le-a salvat în calculatorul lui şi i-a întins Elenei stick-ul.

            - Plătiţi înainte…

            - Desigur, spuse Elena, scoţând portofelul. Cât mă costă?

            - Patru lei.

            - Bine, vin marţi după fotografii, pentru ca luni nu pot.

            - Când puteţi, nu e nicio problemă!

            Femeia ieşi, dar nu era lămurită. De ce i-a cerut patru lei pentru două fotografii? Pe perete era un afiş pe care, sub o fotografie 10 / 15, scria 1 leu.

            Nu avu timp să se lămurească. Dădu nas în nas cu o colegă pe care nu o văzuse de mult. Bucuria revederii, o vizită prin noul magazin deschis de curând, poveşti cu copii…

            Marţi, aşa cum promisese, Elena intră în studioul foto. În timp ce primea plicul cu fotografiile, spuse:

            - Nu sunt lămurită. Dacă pe panou scrie „o fotografie 1 leu”, de ce să dau doi lei?

            - N-aţi citit tot! Se precizează că până la trei fotografii, preţul unei bucăţi e de doi lei.

            - Da, e o problemă! Să zicem că vreau trei fotografii. Plătesc şase lei. Dacă vreau patru fotografii, trebuie să plătesc patru lei. Unde e logica?

            Tânărul deschise gura, dar Elena nu-i dădu timp să răspundă.

            - Am înţeles. Vreţi să-i determinaţi pe clienţi să facă o comandă mai consistentă. În acest caz, vor veni mai rar pe aici.

            - Nu eu am stabilit preţul…

            - Şi nici politica… Am înţeles. Totuşi, problema e bună pentru o schiţă.

            Elena salută şi ieşi voioasă din studio. Avea subiectul pe care îl aştepta!