duminică, 2 decembrie 2012

Ciocolata


           Într-o zi, noul nostru coleg care preda istorie, a venit cu o ciocolată mare, i-a desfăcut ambalajul şi a rupt-o în bucăţele.
            - Vă rog să vă serviţi!
            - Cu ce ocazie?
            - Vă spun imediat! Serviţi-vă şi dumneavoastră, domnule director!
            - E o zi specială?   
            - Într-un fel, este, începu colegul nostru. Îl ştiţi pe Goangă din clasa a cincea?
- Cine nu-l ştie?
- Îmi deranja zilnic orele. Am încercat să îl atenţionez, să îl cert, să îl pedepsesc…
- Şi nu a ţinut. Ştim cum este. Bine că nu lipseşte! Sora lui n-a terminat nici clasa a şasea…
- Într-o oră, i-am promis că îi dau o ciocolată mare, dacă stă cuminte trei ore consecutive. Toată clasa a aşteptat să vadă dacă mă ţin de cuvânt. În săptămâna care a trecut, Goangă a fost foarte cuminte. Nu a mai deranjat pe nimeni. Azi, am venit la şcoală cu ciocolata, am aşezat-o pe catedră, copiii au văzut-o şi l-au urmărit pe Goangă.
Colegele din cancelarie se priveau zâmbind. Intuiau ce a urmat.
- Azi, Goangă nu a stat nicio clipă locului. A vorbit, s-a foit, a scăpat pixul… Aşa că, de comun acord cu clasa, am stabilit că nu merită ciocolata. Este, deci, un eveniment.