A fost odată un porumbel voiajor, care avea o
familie mare, în care toți membrii se ajutau și se antrenau împreună. Fiecare
membru al familiei avea sarcini precise, fiecare știa ce are de făcut, iar
seara se adunau în voliera lor și povesteau ce s-a întâmplat în timpul zilei.
Puii și porumbeii tineri știau o mulțime de povești despre strămoșii familiei,
despre faptele de vitejie ale porumbeilor de vârstă medie, despre suferințele
celor bătrâni.
Într-o
zi, în timpul exercițiului de zbor, stolul a fost atacat de o pereche de ulii. Porumbeii
au zburat derutați. Doar un porumbel cu mai multă experiență a înțeles cât de
grea e situația. N-a stat pe gânduri. S-a apropiat de dușmanii lor și a făcut
câteva mișcări ca să-l observe uliul.
În
acest timp, ceilalți porumbei s-au grupat și s-au îndreptat spre casă.
Cei
doi ulii au zburat spre porumbelul care zbura singur. Acesta a făcut mișcări ca
să-i păcălească pe dușmani. Dar, el era singur și dușmanii erau doi.
Porumbelul
viteaz cunoștea terenul. S-a îndreptat spre casele oamenilor sperând să coboare
în vreo curte și să scape de dușmani.
Cam
târziu. Supărați, uliii au tăbărât pe porumbel. Unul l-a ciupit. Celălalt l-a
lovit cu ciocul. Porumbelul era obosit și lovit. Dar se bucura că stolul lui a
scăpat.
A
zărit un copac și a vrut să se așeză pe-o creangă, dar n-a reușit. S-a prăbușit
în iarbă.
Din
curte, bunica a văzut ce s-a întâmplat
și a strigat la păsările mari. În acest timp s-a apropiat de porumbel. Acesta
încă mai respira, dar era lovit în mai multe locuri. Cel mai tare îl durea rana
de la gât.
Bunica
l-a luat de jos și i-a spus:
‒
Ești un erou! Ți-ai salvat familia!
Porumbelul
s-a liniștit și a închis ochii.
Bunica
l-a chemat pe nepoțel și i-a cerut o cutie de carton. A pus în ea porumbelul și
i-a explicat nepoțelului că porumbelul e un erou. S-a sacrificat pentru a fi
liberi ceilalți porumbei.
După
ce a închis cutia, bunica l-a chemat pe bunicul să facă în grădină o groapă în
care să așeze eroul. În ochii copilului se vedea tristețea.
‒
Dragă nepoate, eroii trebuie cinstiți, despre ei se vorbește frumos și numai de
bine. Nu se plânge. Acum, porumbelul
erou este liniștit și fără griji. Toată familia îi este recunoscătoare. Din
când îi amintesc cu drag numele.
