În clasa a
noua învăţam limba latină. Îmi plăcea. E drept că erau declinări, conjugări,
altă topică....
Îmi plăcuse
gramatica limbii române, mai mult decât literatura, şi o învăţasem foarte bine.
Acum puteam să mă bazez pe cunoştinţele din clasele anterioare, în care
învăţasem şi limba rusă, dar şi limba franceză. În tot acest timp, învăţam
comparându-le cu limba română.
Aveam o oră
de latină pe săptămână. În manual erau texte scurte, cu explicaţii, cu expresii
celebre, cu puţină gramatică şi dicţionar la fiecare lecţie. La sfârşitul
manualului era şi un dicţionar cu toate cuvintele învăţate.
Mă bazam
mult pe ceea ce ştiam din limba română, dar şi pe logica şi spiritul de
observaţie dobândite în studiul matematicii. Traducerile nu erau dificile.
Domnul profesor Ion Georgeanu ne stimula promiţând o notă bună celui care
traducea corect lecţia nouă.
Acasă nu pot
spune că învăţam la limba latină. În recreaţia de dinaintea orei, deschideam
cartea şi îmi fixam privirea pe câte un tabel cu declinarea, de exemplu. Închideam ochii şi „vedeam” tabelul pe fond
negru, cu textul alb.
Într-o zi,
eram la răspuns, lângă tablă. Corectam şi îi completam pe cei doi colegi care
răspundeau în acel timp. Domnul profesor mi-a dat un substantiv şi mi-a cerut
să-l declin. Mi-am fixat ochii pe tablă şi am declinat. Domnul profesor s-a
apropiat de tablă căutând „fiţuica” mea. Nu a găsit nimic. Mi-a cerut să declin
alt substantiv. M-am uitat la uşa clasei. Nici acolo nu era scris nimic. În
final, m-a întrebat cum învăţ şi am spus că mă bazez pe memoria vizuală.
După un
timp, domnul profesor Ion Georgeanu a venit la o oră de limba rusă. Am răspuns
la cele mai multe dintre întrebările din lecţia curentă. Apoi, a trecut la
lecţia nouă. Era o lecţie despre Ceaikovski şi opera lui. Mi-a plăcut foarte
mult. Am avut ocazia să vorbesc despre „Lacul lebedelor”, baletul pe care îl
văzusem la Constanţa când aveam cinci ani, apoi despre concertele compuse de
Ceaikovski pe care le auzeam la difuzor, despre arii şi scene din operele
compuse de el, despre filmele sovietice
în care erau înregistrate spectacolele „Evgheni Oneghin” şi „Iolantha”. De
fapt, văzusem şi un film cu baletul „Lacul lebedelor” în interpretarea
ansamblului de la Teatrul Balşoi din Moscova, cu Maia Pliseţkaia în rolul
Odette / Odilia.
Întâmplător
sau nu, la teza de la limba rusă, în acel trimestru, am avut de scris o
compunere despre Piotr Ilici Ceaikovski. Revenise profesorul nostru: Petrache
Mureş.
* * *
Spre
sfârşitul clasei a noua, domnul profesor Georgeanu ne întreabă ce secţie vrem
să urmăm din clasa a zecea. Cei mai mulţi colegi şi-au anunţat alegerea. Mie
mi-a spus direct:
- Tu mergi
la umanistică. Aşa-i?
- Vă
dezamăgesc. Nu vreau să mă fac doctoriţă!
- De la
secţia umană poţi urma şi altă cale, nu numai medicina.
- Merg la
real. Mi se potriveşte mai bine.
Cam asta a
fost discuţia. Cred că m-aş fi descurcat şi la secţia umanistă.
***
Când am
susținut proba orală a examenului de bacalaureat, de emoții, mi-am dereglat
ceasul. L-am dus la Zommer baci să mi-l repare. Când am mers după ceasul
reparat, m-am oprit să povestesc cu
nişte colegi. Atunci am aflat că domul profesor Ion Georgeanu învaţă limba
japoneză. M-am mirat. Ştiam că a învăţat mai multe limbi, dintre care latina şi
greaca veche, l-am văzut la ora de limba rusă, bănuiam că ştie şi limba
franceză, şi limba engleză. Dar japoneza nu semăna cu acestea. Am aflat în
ultimii ani, că japoneza nu e o limbă greu de învăţat.
***
Nu știam
prea multe profesorul pe care l-am admirat. Avea o cultură generală deosebită
și avea mult tact pedagogic. Era o persoană blândă.
Așa mi-l voi
aminti!
***
Profesorul
Ioan Georgeanu (11 mai 1930 - 18 aprilie 2020) a fost director al Liceului din
Vișeu de Sus între anii 1967-1969.
A venit
în orașul Vișeu de Sus în 1953 și a fost unul dintre profesorii apropiați și
iubiți de elevi. După pensionare, a locuit în Bistrița.
În
volumul Liceul Teoretic „Bogdan -Vodă“ la semicentenar (1952-2002), profesorul Ion Țelman afirmă: „Dintre profesorii de limbi străine cu care a fost fericit
acest liceu, merită să-l menționăm aici pe Ion Georgeanu, profesor
aparte prin calitatea și vastitatea cunoștințelor lingvistice, pedagog desăvârșit
în transmiterea comorilor ce se ascund în studierea oricărei limbi străine.“
