Recent, la editura PIM din Iaşi a apărut
o nouă publicaţie a Mariei Tirenescu « Ele, dragile mele ».
Volumul cuprinde un număr de 26 de
povestiri din viaţa autoarei, amintiri evocând figuri dragi
care i-au luminat copilăria, adolescenţa şi anii maturităţii, ca profesoară de
matematică şi fizică în oraşul Cugir, judeţul Alba.
Pasionată de literatura niponă, Maria
Tirenescu a publicat mai multe volume de haiku : « Crochiuri », « Amprente », «
Printre flori », un volum de tanka, « Cu sufletul în palme », un volum de
haibun, « Hoinărind printre aminiri », dar şi poezie : « Valuri de amintiri », « Zâmbet de copil ».
Autoarea a abordat de asemenea proza
scurtă : «Un zâmbet pentru fiecare », « Draga mea », dar şi două cărţi autobiografice : « De mână cu tata
» şi « Ieşind din tipare ».
Volumul de faţă se înscrie în proza
scurtă, domeniu în care autoarea excelează şi pe care îl preferă prozei lungi.
Fiecare amintire evocă o persoană dragă
din trecutul autoarei, pe care o readuce la viaţă cu emoţie şi sensibilitate.
Multe din amintiri au ca titlu numele
persoanei evocate : « Doamna Mimi », « Mihaela », « Anuţa », « Livia », « Sofia
», Roberta », etc.
Evocarea chipului mamei este unul din
cele mai impresionante tablouri din volum. Din el răzbate dragostea şi
admiraţia pentru fiinţa care i-a dat viaţă şi i-a îndrumat primii paşi pe cărările
cunoaşterii.
După trecerea anilor, figura mamei, «
Doamna Mimi », cum o numeau cunoscuţii, a intrat în lumea visului :
« Ieri am visat-o. Era tânără, era
frumoasa. Zâmbea cum numai ea ştia. Era calmă şi ne privea îngăduitoare ».
Privirea mamei de dincolo de timp pare
să exprime ceea ce doar ea a aflat : liniştea şi calmul după o viaţă de muncă
dedicată familiei. Impresionantă şi plină de emoţie este şi
descrierea plecării acesteia în lumea celor drepţi
:
« Într-o frumoasă zi de primăvară a
anului 2003, când liliacul îşi deschidea primele flori, în Vişeu de Sus, un
grup de cadre didactice (multe dintre ele pensionare), rude, vecini, foşti elevi
şi cunoştinţe au venit să o conducă pe ultimul ei drum pe învăţătoarea Maria
Grad, căreia, cu respect şi drag i s-au adresat doar cu Doamna Mimi ».
Celelalte amintiri evocă persoane din
viaţa autoarei pe care le descrie cu multă duioşie în paginile următoare ale
cărţii.
« Mihaela » evocă prima zi de şcoală cu
emoţiile evenimentului, « Nepoatele », o întâmplare cu haz despre mâncarea de
la cantină, răsturnată în drum spre casă, « Anuţa » despre fata cu voce
frumoasă care-şi vede visul împlinit, « Trandafirul galben », « Elena şi
trandafirii » vorbesc despre simbolistica unei culori şi o poveste de dragoste
din liceu.
« Eroina zilei : Ioana », « Mijloc de
mai », « Livia », continuă seria poveştilor de dagoste, cu farmecul şi
puritatea specifice vârstei. « Coafura » evocă întâmplări cu haz
înainte de căsătoria eroinei, « Păpădia » descrie
obiceiuri de nuntă din zona autoarei, « Bunica », obiceiuri cu ocazia
înmormântării.
Maria Tirenescu are harul povestirii şi
al evocării unui trecut căruia îi dă viaţă şi culoare. Ea ne cucereşte cu
talentul de povestitoare şi arta de a crea emoţii în sufletul cititorilor.
Virginia Popescu
05
/ 03 / 2024
