luni, 1 februarie 2016

Cum se fac observaţiile meteorologice

Într-o zi, am observat că tata merge în grădina în care lucrau elevii. L-am întrebat ce vrea să facă acolo.
- Vino să vezi!
În locul cu iarbă, aproape de gardul grădinii apăruse o căsuţă pe nişte picioare lungi.
- Când au apărut astea? Nu le-am văzut. Îmi arăţi ce e înăuntru?
Tata a descuiat lacătul şi a deschis uşa. Am văzut trei termometre mari. Era acolo şi un aparat de care nu mai văzusem.
- Aici sunt un termometru de uscat, un termometru minim si un termometru pe care trebuie să-l ud. Aparatul acesta e un higrometru.
- La ce foloseşte?
- Termometrul măsoară temperatura. Asta cred că ştii. Higrometrul măsoară umezeala din aer. Când plouă, aerul e umed şi acul indicator e mai la dreapta. Când aerul e uscat, acul se opreşte mai la stânga.
- Am înţeles.
- Mioara, în vârful stâlpului este o giruetă.
- Ce rost are?
- Indică direcţia din care bate vântul. Ştii punctele cardinale…
- Sigur: răsărit, apus, miază-zi şi miază-noapte.
- Li se mai spune şi est, vest, sud şi nord.
- Da.
- Vezi acolo sus este o tăbliţă care se mişcă numai când suflă vântul.
- Da, văd. Acum s-a mişcat.
- Vezi şi bucata aceea cu liniuţe. Când aerul se mişcă, tăbliţa e la zero. Apoi poate fi 1, 2…
- Am înţeles. Cu cât bate mai tare vântul, cu atât tăbliţa e la un număr mai mare.
- Spunem un metru pe secundă, doi metri pe secundă…
- La doi… Am înţeles.
- Aici sunt doi cilindri. Deasupra sunt deschişi, ca doua oale înalte fără capac.
- La ce sunt bune. Curge apă în ele când plouă.
- Exact. Putem măsura câtă apă se aduna în 12 ore sau într-o zi. Uite, scoatem de aici vasul de jos şi măsurăm cu eprubeta gradată..
- E foarte interesant.
- Ceea ce avem aici, cu toate aparatele astea, împreună cu încă un aparat care e în casă, formează un punct de observaţii meteorologice.
- Adică?
- Vom nota într-un caiet ce temperatură a fost în oraş, dacă a plouat, dacă a bătut vântul, cât de mult a plouat…
- Dacă ninge?
- Topim zăpada şi apoi măsurăm.
- Mă înveţi şi pe mine?
- Sigur. Dacă eu sunt plecat din oraş la ora la care trebuie făcute observaţiile, vei citi tu. Şi vei nota cu creionul pe caietul de observaţii.
După ce am fost împreună pe teren, tata mi-a permis să merg singură.
A trecut timpul şi eu făceam cu seriozitate observaţiile.
Într-o zi, în timp ce notam datele, de mine s-a apropiat un domn. M-a întrebat cum citesc, ce reprezintă fiecare obiect, la ce e util… Eram în temă şi mă bucuram că pot să explic cuiva ceea ce îmi explicase tata. Domnul mi-a mulţumit şi m-a însoţit până la uşă.
Între timp, sosise tata. Am văzut că, în timp ce vorbeau, se uitau la mine.
- Mioara, domnul a venit de la Cluj să vadă cum mă descurc, dacă pot să fac observaţiile şi, tocmai azi, te-a găsit pe tine. Mi-ai ţinut locul foarte bine! M-a felicitat, dar trebuia să te felicite şi pe tine.
Eram atât de bucuroasă! Veneau colegi de clasă cărora le explicam ce lucrez eu acolo, dar chiar unui inspector să îi ţin lecţii! Acesta chiar era un eveniment!

Când ne-am mutat din clădirea şcolii am mutat şi observatorul meteorologic la noua adresă. Am înregistrat tot ce ni s-a cerut până în 1963, când ne-am mutat la casa noastră.