La îndemnul unei prietene, las aici link-urile de pe saitul calameo.en, unde am postat cărțile mele pentru copii. Pot fi citite, dacă doriți.
Copii de ieri, copii de azi
https://www.calameo.com/read/000003524ea0cc586728b
Citește, dragă copile!
https://www.calameo.com/read/000003524f606478e64ad
Bunici și nepoți
https://www.calameo.com/read/0000035248c215a6af79b
La bunici
În orăşelul de munte în care locuieşte Ioana, duminica este piaţă mare. Coboară ţăranii din cătunele aferente şi aduc lactate şi legume proaspete.
În timp ce trece pe lângă blocul
vecin, privirea Ioanei este atrasă de o femeie în vârstă, care fuma la o
fereastră de la parter. Când trăgea din ţigară, se vedea jarul ţigării.
‒ Ia te uită! Nici nu și-a băut
medicamentele și fumează! De fapt, e treaba ei!
Mai avea câțiva metri până la piață,
când auzi sirena salvării și, imediat, pe a pompierilor. Apoi, liniște. Câtă
liniște poate fi în piață.
După ce își făcu aprovizionarea,
Ioana porni agale spre casă. Își aminti de sirenele pe care le-a auzit. Grăbi
pasul. Ceva se întâmplase în vreun bloc. De acolo se auziseră sirenele.
Ajunse destul de repede în zonă.
Locatarii vorbeau:
‒ Ai văzut, dragă, ce repede au
ajuns pompierii? Abia a sunat Cornel la 112 și mașinile au ajuns.
‒ Ce s-a întâmplat? o întreabă Ioana
pe femeia lângă care se oprise.
‒ Ieșea fum de la fereastra asta. Și
arătă spre fereastra cu urme de fum.
‒ Acolo stătea o bătrână singură.
‒ Am auzit din piață sirena
salvării…
‒ Pompierii au spart ușa. Au găsit o
saltea care ardea și o femeie în vârstă care nu mai mișca. Dumnezeu s-o ierte!
Lămurită, Ioana porni spre casă.
Femeia care fuma la fereastră o fi adormit cu țigara aprinsă. Ori i s-o fi
făcut rău și a căzut pe pat. Oricum, fumul degajat de salteaua care ardea putea
să-i provoace decesul. Era ultima țigară pe care o aprinsese.
Nina,
sora cea mică, era slăbuţă, pentru că se îmbolnăvea foarte uşor. De aceea, mama
îi dădea, de două ori pe zi, câte o linguriţă de untură de peşte.
Într-o
zi, erau acasă numai cele două surori.
‒
De ce te strâmbi aşa când trebuie să iei medicamentul? o întrebă Ileana.
‒
Nu îmi place cum miroase.
‒
Ce spui dacă încerc şi eu?
‒
Încearcă!
Ileana,
urcându-se pe un scaun, ajunge la sticluţa cu untura de peşte. O ia şi coboară
cu grijă. Reuşeşte să scoată dopul şi miroase. „Are dreptate Nina. Nu miroase
frumos. De fapt, miroase a peşte. Cum să miroasă, dacă e din peşte?”
‒
Ce-ar fi să punem untura în cacao cu lapte? Ar fi mai bună?
Îşi
pregăteşte o căniţă de cacao. Când e gata, o cheamă pe Nina.
‒
Să facem o probă! Punem puţină untură în cacao.
Amestecul
miroase a peşte. Încearcă să guste, dar scuipă în chiuvetă imediat ce ia prima
linguriţă.
‒ Cum poţi să
înghiţi asemenea medicament?
‒ Ce să fac? Mă
obligă mămica! Vrei să mă bată?
‒ Aoleu, să nu ne
prindă că facem experienţe!
Ileana aleargă să
pună sticla cu untură de peşte la locul ei, spală cana în care fusese
amestecul. Încă miroase şi nu este apă caldă. Puţină cenuşă, cum o vedea pe
mama când spală oalele murdare cu funingine, o scoate din încurcătură. Aşează
lucrurile la locul lor.
La timp. Se aude
scârţâitul porţii.
‒ Ce bine că am
terminat! Să nu spui nimic! Promiţi?
‒ Promit!
Mama le găseşte
în camera mare. Fetele răsfoiesc reviste cu poze.
Noul volum de proză scurtă „Ele, dragile mele”, semnat
de scriitoarea Maria Tirenescu din
Cugir, a apărut la editura PIM din
Iaşi, în anul 2023.
Așa cum ne-a obișnuit deja, proza acestei scriitoare se
plimbă printre amintirile sale și extrage din raiul acesta de
nemurire noi și noi personaje reale, figuri dragi care i-au însoțit copilăria,
tinerețea și chiar viața adultă. Profesoară de matematică și fizică, autoarea a
fost atrasă de mirajul slovelor și a scris literatură. Impresionată de literatura niponă
a publicat mai multe volume de gen. Astfel: haiku
- „Crochiuri”, „Amprente”, „Printre flori”, un volum
de tanka - „Cu sufletul în palme”, un
volum de haibun - „Hoinărind printre aminiri”.
Nici poezia nu îi este străină acestei autoare:
„Valuri
de amintiri” și „Zâmbet de copil”. Maria
Tirenescu a abordat de asemenea proza scurtă: „Un zâmbet pentru fiecare”, „Draga
mea” şi două cărţi autobiografice:
„De
mână cu tata” şi „Ieşind din tipare”.
Acest nou volum cuprinde tot proză scurtă și toatecele 26 de
titluri sunt dedicate unor persoane feminine dragi, care au devenit personaje importante,
așa cum au fost în viața autoarei. Ele, dragile sale, au intersectat cu existența lor viața autoarei. Ciclul
nu putea începe decât cu „Doamna Mimi”, așa
cum era numită învățătoarea Maria Grad din Săcel, mama autoarei. De fel din
Constanța, a urmat Școala Normală din Brăila și, conform repartiției, a plecat la
post în alt capăt de țară. De acolo se întocmește zestrea biografică a autoarei,
născută, crescută și trăitoare pe alte meleaguri. Baștina mamei de la malul mării a
fost vizitată când și când și a adunat amintiri frumoase, pe care cititorul le
va întâlni întoate prozele sale.
Acest nouvolum este un ghem de amintiri cu
personaje și întâmplări ce se deșiră lin, străbătând țara de la vest la sud-est,
întâmplări felurite, vesele, ca studenția de la Cluj, ca nunta de la Constanța , ori triste ca înmormântarea nașei
sale, Venera. Interesant este faptul că scriitoarea Maria
Tirenescu așază personajele povestirilor sale, indifirent care ar fi numelelor,
într-un circuit al vieții, ce începe cu Mihaela și prima ei zi de școală și se
încheie cu Anuța și Oara, care, peste ani, retrăiesc amintirile din
tinerețea lor studențească.
Prin scrisul autoarei, pe parcursul celor 26 de povestiri,
diferite tipologii feminine, rude, prietene, colege, vecine își deschid sufletul și devoalează frânturi
din viața lor. Bineînțeles că fiecare poate fi și chiar este o mică secvență din
viața autoarei la diferite vârste. Aceasta poate fi Mihaela în prima zi de școală,
poate fi sora Ninei, poate fi una dintre nepoatele aflate învizită la bunica maternală,
ori prietena Anuței cu care merge la Casa de Cultură. Poate fi Ileana care are prima întâlnire cu
un băiat sau Elena, căreia alt băiat îi aducezilnic câte un trandafir. Și, iat-o, studenta Livia, Cristina din ziua căsătoriei, Iulia, profesoara de matematică și fizică,
Viorica, scriitoarea care participă la un concurs literar, Viorica cea iubitoare
de pisici, ori Irina, pensionara, care se gospodărește cu grijă. Povești de
viață, întâmplări obișnuite, ce conturează un traseu existențial cu bune și cu
mai puțin bune, pe care-l urmează o femeie. Un traseu al scriitoarei Maria
Tirenescu, împreună cu „ele, dragile mele”,
eroinele principale ale cărții.
O carte bogată în descrieri de locuri, de oameni, de
fapte expuse într-un limbaj simplu, comun, veridic, ca la o clacă a femeilor, unde
se spun multe și mărunte, fiecare cu un bob de
înțelepciune și folositoare învățăminte. Iată cum este descrierea plină de emoție a
plecării mamei în lumea celor drepți: „Într-o frumoasăzi de primăvară a anului
2003, când liliacul îşi deschidea primele flori, în Vişeu de Sus, un grup de cadre
didactice (multe dintre ele pensionare), rude, vecini, foşti elevi şi cunoştinţe au
venit să o conducă pe ultimul ei drum pe învăţătoarea Maria Grad, căreia, cu respect
şi drag, i s-au adresat doar cu Doamna Mimi”.
Scriitoarea Maria
Tirenescu are harul povestirii şi al evocării unui trecut căruia îi dă viaţă şi culoare. Ea
ne cucereşte cu talentul de povestitoare şi are arta inepuizabilă de a
crea emoţii în sufletul cititorilor. Fiecare povestire are
în interiorul său chipul unui personaj feminin, care prin comportamentul său,
devoalează trăsături de caracter specifice. Autoarea și-a obișnuit cititorii cu proza scurtă, în care
excelează și care rămânefidelă relațiilor obișnuite, cu oameni obișnuiți, cu
întâmplări cotidiene aduse în paginile cărții sale pentru cititorii obișnuiți, care,
sigur, se întâlnesc iarăși cu întâmplări pe care poate că le cunosc deja din
alte scrieri și cărora li se adaugă personaje noi. Acest nou volum nu este o scriere încărcată
cu figuri de stil, dar strălucește prin simplitatea limbajului, în care povestirile
de desfășoară, fiecare, după un tipic adaptat timpului și locurilor în care
sunt așezate și în care nota ușor autobiografică le permite să trăiască.
„Ele, dragile mele” este un
volum de proză scurtă semnat de scriitoarea Maria
Tirenescu, care, prin aminirile sale, aduce bucurie însufletul cititorului și
o liniște căutătoare de amintiri în propria biografie.
Lucia Pătrașcu
