Impresii

Diriginta clasei a X-a B era internată în spital din cauza unei probleme vechi. Orele ei erau suplinite de ceilalţi profesori de matematică din şcoală.

La una dintre orele de algebră, a intrat Ion Angheluţă, profesorul de la clasa paralelă. Severitatea lui era renumită, dar şi chipul lui îl ajuta din plin la crearea unor emoţii în rândul elevilor. În plus, se zvonea că e nepotul celebrului profesor universitar Teodor Angheluţă.

Ştiind că profesoara pe care o suplinea va sta mai mult timp în spital, pentru ca elevii să nu fie în urmă cu materia, profesorul a decis să predea. După ce s-a informat frontal în legătură cu materia şi cunoştinţele elevilor, el a anunţat tema lecţiei noi.

În timp ce scria titlul pe tablă, profesorul a zărit buretele destul de uzat.

- Aveţi buretele din clasa a cincea?

- Nu, numai din a opta!

Cea care a răspuns era Maria, şefa clasei. Ea ducea zilnic buretele în ghiozdan. Era mai sigur aşa. ( Elevii de serviciu puteau uneori să lipsească…)

Toată clasa a amuţit. Se aşteptau ca profesorul să-i facă observaţie Mariei. Nu s-a întâmplat nimic. Profesorul a continuat să explice, a început să demonstreze o formulă, spunând cu voce tare ceea ce scria.

Maria calcula înainte. Când a ridicat ochii, a văzut că pe tablă era altceva decât în caietul ei. A atenţionat-o pe colega ei de bancă. Aceasta a confirmat observaţia Mariei.

- Eu îi spun!

- Taci! Dacă îl superi, chiar te dă afară!

- Dar e greşit!

Profesorul a auzit şoaptele celor două. S-a oprit, s-a întors spre clasă şi a întrebat:

- Ce nu e bine?

- În rândul al patrulea e o greşeală. Aţi spus bine şi aţi scris altceva.

Profesorul s-a depărtat de tablă şi a recitit.

- Ai dreptate.

A luat buretele şi îi spuse Mariei:

- De unde să şterg?

- Al şaselea rând.

- Dictează ce trebuie să scriu!

Toţi elevii clasei îşi ţinuseră respiraţia. S-a auzit cum au răsuflat uşuraţi.

Abia când s-a încheiat ora şi profesorul a ieşit din clasă, elevii s-au relaxat:

- Eram sigură că te dă afară!

- Cine mai îndrăzneşte să deschidă gura la orele lui Angheluţă?!

- Aveam dreptate, susţinea Maria. Profesorul mi-a spus să dictez. Bine că l-am oprit la timp!

În vacanţa de primăvară avea loc faza pe judeţ a Olimpiadelor şcolare. Grupul elevilor din liceu era însoţit de profesorul Ion Angheluţă. Atunci, în mijlocul acelor elevi, profesorul şi-a arătat adevărata faţă: a fost cel mai grijuliu, cel mai îngăduitor însoţitor, i-a condus la cofetărie, i-a condus şi i-a cazat la Grupului Şcolar Minier din Săsar, i-a însoţit la serata dansantă organizată în cantină, a fost împreună cu elevii la vizionarea la televizor a spectacolului-concurs de muzică uşoară „Steaua fără nume”. În tren, s-a asigurat că elevii au condiţii bune, i-a învăţat jocuri de societate şi s-a jucat cu ei.

Maria aştepta cu nerăbdare revederea cu colegii. Voia să le spună că şi-au format o impresie greşită despre profesorul Angheluţă, care e sincer, sever cu cine trebuie şi foarte apropiat sufleteşte cu cine se poartă corect.