Am primit, la mijlocul lunii mai,
cartea Cristinei Creţu. Citisem în mare parte textele publicate în
revista "Literatura de azi" şi îmi plăcuse stilul ei.
Acum, aveam textele în mână şi puteam să răsfoiesc cartea
scrisă de o persoană care a crescut în câmpie. Eu am crescut la
munte şi copilăria mea a fost mult diferită de a Cristinei.
În prima seară, am răsfoit cartea cu
intenţia de a-mi face o părere şi de a cunoaşte într-o oarecare
măsură pe cea care îşi descarcă sufletul sensibil şi frumos în
faţa cititorului. Apoi, am aflat câteva informaţii despre modul în
care a scris cartea şi i-a dat forma în care a prezentat-o
publicului. Am aflat cine a sprijinit-o, încurajat-o şi ajutat-o.
Am citit câteva date din biografia autoarei şi apoi am început să
citesc textele.
Fiind ocupată cu operaţiunile din
gospodărie, am citit în mai multe zile. Am apreciat faptul că
textele sunt bine dozate. Cartea se poate relua după o zi, două
fără a pierde aspectele esenţiale ale vieţii petrecute într-un
loc din câmpie.
Într-o seară de mai, am citit
ultimele povestiri. Am rămas cu impresia că traiul la câmpie e
greu, că munca îi formează pe locuitorii satelor, că există o
mare diversitate de tipologii umane şi de moduri de a reacţiona în
situaţii dificile.
Mi-a făcut plăcere să citesc această
"bijuterie". Mă simt mai bogată acum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu