A nins azi cu fulgi
mărunţi. Vântul îi împrăştia amestecându-i cu zăpada
spulberată de pe acoperişuri. În astfel de zile, după ce dau
zăpada de pe trotuar, mă întorc în casă şi, la căldura sobei,
sunt năpădită de amintiri.
La radio se difuzează
un cântec în interpretarea lui Elvis Pesley, de la a cărui naştere
se împlinesc azi 82 de ani. Îmi vine în minte o întâmplare de
demult.
Eram în clasa a opta.
Yenta, prietena cea mai bună a Ninei, a plecat în timpul verii cu
familia în Israel. La începutul anului şcolar, Nina a primit o
scrisoare de la Yenta şi, printre altele, prietena ei o întreba
dacă eu n-aş vrea să corespondez cu Moshe, fratele ei. I-am spus
Ninei că sunt de acord.
Într-o zi, pe când
ningea ca azi, am primit o scrisoare de la Moshe. În plic erau două
fotografii: Ciff Richard şi Elvis Presley.
Nina avea colecţie de
fotografii ale cântăreţilor de muzică uşoară, iar eu aveam o
colecţie de fotografii ale unor monumente de arhitectură. Atunci mă
visam arhitectă.
Pentru că fotografiile
îmi fuseseră trimise mie, le-am arătat tuturor şi am spus că le
păstrez. Pe faţa Ninei se citea tristeţea. Zărisem două lacrimi
care nu cădeau, dar scânteiau suficient cât să îmi atragă
atenţia. Am cedat.
- Să le împărţim!
Una mie şi cealaltă ţie. Eşti de acord?
- Da, spuse zâmbind
Nina.
- Eu o iau pe cea cu
Cliff, iar cealaltă va fi a ta.
- Nu se poate invers?
- Ori aşa cum spun eu, ori
nu le mai împărţim!
Tata ne-a auzit, chiar
dacă era ocupat: citea ziarul. Ne-a întrebat ce avem de împărţit.
Bănuiam că mă va convinge să cedez. Era inutil să îi spun că
amândouă vrem fotografia lui Cliff Richard, pentru că tocmai
văzuserăm filmul "Tinerii". Despe Elvis Presley nu
ştiam nimic. Abia după un an urma să vedem primul film în care
juca: "Viva Las Vegas".
- Mioara,
uită-te aici! Cliff are chip de tinerel, dar Elvis are o figură de
om matur. Păstrează tu fotografia lui Elvis!
Am
cedat atunci, iar după câţiva ani, i-am dat Ninei toate
fotografiile de artişti pe care le aveam. Aveam, e drept, mai multe
fotografii cu cântăreţi de operă şi balerine.
Şi
ninge în continuare, iar eu, după ce mai fac un tur prin curte,
revin să îmi continui gândurile despre cei ce nu mai sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu