- Bună ziua, doamnă Ana!
- Bună ziua, Viorico!
- Vreau să vă spun că mâine pun
parastas de un an după mama. Vă rog, dacă puteţi să participaţi
la biserică mâine, pe la ora zece! Este un preot nou. Încă nu-i
ştim obiceiurile.
- Eu vin, dar soţul meu are deja ceva
planificat.
- Deci, ne vedem mâine!
Sâmbătă dimineaţa, Ana se pregăti
să meargă la biserică. Preotul care se pensionase avea obiceiul să
ţină slujba de sâmbătă până la zece fără un sfert. Ana plecă
la biserică în aşa fel încât să ajungă la timp.
Biserica era plină de oameni. Erau
patru parastase. Înainte de slujba specială, preotul face câteva
precizări:
- Vă rog ca de acum înante să
aduceţi parastasele de vineri seara, ca în timpul nopţii acestea
să se îmbibe cu Duhul Sfânt. Ştiu că le aduceaţi doar sâmbăta
dimineaţa, dar sper că vă veţi conforma! Apoi, liste separate
pentru pomenirea morţilor şi viilor.
Câteva femei au început să
şuşotească. Li se părea firesc să scrie separat morţii care să
fie pomeniţi.
În faţa altarului au fost aşezate
mesele şi, pe ele, parastasele, câteva sticle cu vin, câţiva
colaci, o colivă, chiar dacă în Ardeal nu e obiceiul. Slujba a
durat mult mai mult ca de obicei. Preotul a ţinut un discurs şi la
sfârşit.
Ana bănuia că, nou fiind, preotul voia
să fie remarcat de enoriaşi.
După slujbă, mulţi dintre cei aflaţi
în biserică au mers la mormintele pomeniţilor şi apoi la pomana
de parastas. Acolo, într-un cadru neprotocolar, şi-au spus
părerile.
Se apropia Anul Nou, implicit
Boboteaza. Vecinii ieşeau în stradă, unde dezbăteau problema
botezului în noile reguli stabilite de preot.
- Sper că nu vine înainte de Anul
Nou, că preotul bătrân a făcut într-un an aşa. Spunea că are
un sector foarte mare.
- Mai e o problemă: cât dăm?
- Eu am dat întotdeauna o sută de lei
care însemna taxa bisericii şi restul pentru botez.
- Noi aşa am dat.
- Eu sunt văduvă, pensia mea e mică.
Nu pot să dau atât.
- Tanti Ioana, dai cât poţi. Nu e
concurs, nu poate să pretindă nimeni mai mult decât ai.
- Cine a fost la biserică? Pe când a
anunţat că vine pe strada noastră?
Nimeni nu ştia nimic sigur. Cei în
vârstă nu prea mai pleacă de acasă, ceilalţi nu prea mai trec pe
la biserică...
- Când vine preotul aflăm! Ne anunţă
cei din capătul străzii!
- Şi latră toţi câinii.
Preotul a început să meargă cu
botezul din a doua zi a anului. Cei care aveau sector mare au fost
ajutaţi de cei cu sector mai mic.
Puţin înainte de amiază, preotul
sosi la familia Paraschivescu. Era aşteptat, aşa cum erau obişnuiţi
de preotul care se pensionase. Pe masa din sufragerie era o farfurie
cu prăjituri, o tavă cu pahare pentru vin şi o cană de un litru
cu vin făcut din strugurii din curte. Pe masa din coridor era o cană
cu apă în care puseseră o creangă de busuioc.
Preotul a intrat în pas vioi, a
deschis uşa la o cameră din dreapta şi apoi a intrat în
sufragerie, unde era deschisă uşa. Imediat după el era persoana
care cunoştea sectorul, cel care venea întotdeauna cu un caiet în
care nota câţi bani dădeau cei vizitaţi.
Profesorul observă că, de data asta,
nu folosea nimeni caietul. A dat suta obişnuită.
Preotul i s-a adresat doamnei Ana:
- Domnul a spus că de Bobotează veţi
fi la biserică. Acolo primiţi agiazma.
- Regret că nu sunt de acord cu
dumneavoastră, spuse Ana. Nu cred că soţul meu poate promite în
locul meu. Dacă pot, merg.
- Vă aştept!
Preotul plecă împreună cu suita.
Vecinii se adunară la o nouă şedinţă. Se înţelegeau foarte
bine. La orice eveniment, participau aproape toţi. Veniseră pe rând
în oraş, în special să lucreze la fabrică, din toate părţile
ţării. Înainte de a apela la rude, mergeau să rezolve situaţiile
neplăcute cu ajutorul vecinilor. Şi la evenimentele vesele, erau
tot împreună.
- Îl cunosc din fabrică pe noul
preot. Vrea să schimbe toate regulile celuilalt.
- M-a deranjat puţin modul în care a
vorbit cu mine. Casierul ne cunoaşte de când era elev, ştie ce
obiceiuri avem. Ştie că pe mine mă supără neadevărul. Chiar
glumă să fi vrut să fie, nu se cădea să glumească cu o persoană
de vârsta mamei lui. Oricum, nu merg la biserică.
- Bine spui, casierul sau ce funcţie
are, ştie că eu plăteam taxa bisericii atunci când venea preotul
cu botezul. Restul banilor îi foloseau cum voiau. Eu nu mai plătesc
altă taxă!
- Măi, vecinilor, altă treabă nu
aveţi? Nu vi-i frig?
- Ai dreptate. Să mergem. Dacă mai
aflaţi ceva, să ne spuneţi şi nouă!
A doua zi, pe la amiază, o vecină
anunţa că noul preot a decis ca taxa bisericii să fie de 80 de
lei. Astfel ar putea să monteze încălzire centrală în biserică.
Nimeni nu era de acord să plătească cu 45 de lei în plus. Taxa
era mai mult decât dublul celei anterioare. Toţi erau nemulţumiţi.
- Ai auzit vecine? Pe proaspăt
pensionata Maria a delegat-o preotul sămeargă pe la toţi de pe
stradă să le prezinte planurile bisericii?
- Şi ea a fost e acord?
- Se pare că i-a fost jenă.
- Poate pledează pentru noi. Ea îi va
spune care e părerea noastră în legătură cu mărirea taxei
bisericii.
- Să sperăm!
Fiind vacanţă, Maria i-a găsit pe
oameni acasă. Avea un caiet în care nota la fiecare casă cine
locuieşte şi datele de naştere ale fiecăruia. Discutând cu
oamenii şi-a făcut un plan pe care urma să i-l prezinte preotului.
După câteva zile, Maria urma să
vorbească cu vecinii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu