Alex este o fetiţă de cinci ani. Locuieşte în Cluj,
într-un bloc, la etajul opt.
Îi place la Cluj, unde poate să se plimbe zilnic prin
oraş, poate admira lebedele de pe lacul artificial de la Chios,
poate admira Parcul Central al municipiului.
Vara, când în bloc e foarte cald, când asfaltul este
încins, când mama nu e liberă să se ocupe de ea, fetiţa se
aşează în faţa televizorului şi priveşte filme cu animale.
Într-o zi, mama îi propune fetiţei să le facă o
vizită bunicilor. Alex nu e încântată să meargă cu maşina, dar
îi place la bunici, unde vede animale „adevărate”.
Bunicul îi aduce câte o puicuţă pe care să o
mângâie, câte o prepeliţă, câte un pisoi... Alex poate să
meargă lângă curtea găinilor să vadă cum cântă cocoşul, cum
cotcodăcesc găinile care fac ouă. Nu se apropie de coteţul
câinelui. Nu-i place cum latră.
Într-o seară, căţelul lătra de zor. Nu se întâmpla
des să aibă această atitudine. Bunica s-a apropiat de cuşca lui
şi a cercetat împrejurimile. În scurt timp, dădu semnalul:
- Veniţi repede! Lângă garaj e un arici!
Cei care zăboveau la poveşti având în faţă o
farfurie cu prăjituri şi un suc s-au grăbit să vadă ariciul.
Zăpăcit de lumină şi gălăgie, ariciul a rămas pe
loc. Privea cu ochişorii lui negri, curioşi, scoţând un fel de
grohăit din botişorul ascuţit ca râtul unui purceluş.
Alex se bucura. Curiozitatea îi dădea ghes.
- Bunico, de ce nu fuge?
- Pentru că nu se teme.
- Pot să pun mâna pe el?
- Cu siguranţă! Uite, eu îl mângâi!
Fetiţa privea şi, la un moment dat, îndrăzni să
pună mâna pe spatele ariciului.
Tatăl lui Alex pregăti aparatul foto să imortalizeze
momentul.
Alex exclamă:
- Ariciul nu înţeapă!
- Pentru că nu îi supără nimeni, veni explicaţia
bunicului.
După un timp, au decis să lase ariciul să-şi vadă
de plimbarea lui. De mână cu bunica, fetiţa s-a îndreptat spre
casă:
- E ariciul vostru?
- Ariciul e un animal sălbatic. I-a plăcut locul şi
de aceea a rămas la noi.
- Ce mănâncă ariciul?
- Prinde şoareci, şerpi, gângănii, mănâncă pâine
mai veche şi îi place hrana uscată special preparată pentru
pisici. Bea apă de la căţel sau de la găini, dar îi place mult
şi laptele.
- Aveţi şerpi?
- Nu cred. Poate sunt şoricei care se hrănesc cu
mâncarea de la găini. Cred că de aceea vine ariciul. Le face
concurenţă pisicilor.
- Foarte frumos! Vine şi mâine?
- Nu ştiu. Cred că vine noaptea, când e linişte.
Acum ştiu de ce latră căţelul în unele nopţi. Ne anunţă că
avem un musafir deosebit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu