joi, 21 martie 2024

ELE, DRAGILE MELE, prezentare de Mihaela Cojocaru

 ELE, DRAGILE MELE, proză scurtă, de Maria Tirenescu, Editura Pim, Iași, 2023;

Cartea de față este dedicată femeilor, care au avut o importanță deosebită în existența autoarei, începând chiar cu mama sa, care era cadru didactic și a cărei profesie autoarea a dus-o mai departe.

Cartea ne dezvăluie viața a mai multor eroine și ne poartă prin mai multe locuri din țără, chiar aici la malul mării, unde autoarea a locuit o perioadă scurtă de vreme. Se împletesc, povesti de viață mai vesele sau uneori mai triste, aflăm despre obiceiuri, despre caractere, despre destine.

Despre dorința de a evolua, de a merge mai departe, de a pune în valoare talentul, calitățile, dar nu este ușor să treci peste obstacole și mai ales peste reaua voință a unora. Dar vom întâlni și personaje care au reușit în viață și munca le-a fost răsplătită, fie de succesul personal, când au reușit să își vadă visul cu ochii și să cânte pe ,,scene adevărate”, fie elevii, cărora le-a fost dascăl și îndrumător au avut succes în activitatea lor de elevi și după terminarea școlii. Iar după ani și ani s-au reîntâlnit și au depănat amintiri.

Dar poveștile ne poartă și prin diverse orașe ale țării, fie, Bucureștiul, capitala țării, fie Constanța, frumosul oraș de la malul Mării Negre, fie Alba Iulia, orașul Marii Uniri. Sunt evocate ,,amintiri din anii lor frumoși, cu mai puține griji...”
Mihaela Cojocaru, 21 03 2024

Ele, dragele mele, Prezentare de carte de Virginia Popescu

 

Recent, la editura PIM din Iaşi a apărut o nouă publicaţie a Mariei Tirenescu « Ele, dragile mele ».

Volumul cuprinde un număr de 26 de povestiri din viaţa autoarei, amintiri evocând figuri dragi care i-au luminat copilăria, adolescenţa şi anii maturităţii, ca profesoară de matematică şi fizică în oraşul Cugir, judeţul Alba.

Pasionată de literatura niponă, Maria Tirenescu a publicat mai multe volume de haiku :        « Crochiuri », « Amprente », « Printre flori », un volum de tanka, « Cu sufletul în palme », un volum de haibun, « Hoinărind printre aminiri », dar şi poezie : « Valuri de amintiri »,      « Zâmbet de copil ».

Autoarea a abordat de asemenea proza scurtă : «Un zâmbet pentru fiecare », « Draga mea », dar şi două cărţi autobiografice : « De mână cu tata » şi « Ieşind din tipare ».

Volumul de faţă se înscrie în proza scurtă, domeniu în care autoarea excelează şi pe care îl preferă prozei lungi.

Fiecare amintire evocă o persoană dragă din trecutul autoarei, pe care o readuce la viaţă cu emoţie şi sensibilitate.

Multe din amintiri au ca titlu numele persoanei evocate : « Doamna Mimi », « Mihaela »,    « Anuţa », « Livia », « Sofia », Roberta », etc.

Evocarea chipului mamei este unul din cele mai impresionante tablouri din volum. Din el răzbate dragostea şi admiraţia pentru fiinţa care i-a dat viaţă şi i-a îndrumat primii paşi pe cărările cunoaşterii.

După trecerea anilor, figura mamei, « Doamna Mimi », cum o numeau cunoscuţii, a intrat în lumea visului :

« Ieri am visat-o. Era tânără, era frumoasa. Zâmbea cum numai ea ştia. Era calmă şi ne privea îngăduitoare ».

Privirea mamei de dincolo de timp pare să exprime ceea ce doar ea a aflat : liniştea şi calmul după o viaţă de muncă dedicată familiei. Impresionantă şi plină de emoţie este şi descrierea plecării acesteia în lumea celor drepţi :

« Într-o frumoasă zi de primăvară a anului 2003, când liliacul îşi deschidea primele flori, în Vişeu de Sus, un grup de cadre didactice (multe dintre ele pensionare), rude, vecini, foşti elevi şi cunoştinţe au venit să o conducă pe ultimul ei drum pe învăţătoarea Maria Grad, căreia, cu respect şi drag i s-au adresat doar cu Doamna Mimi ».

Celelalte amintiri evocă persoane din viaţa autoarei pe care le descrie cu multă duioşie în paginile următoare ale cărţii.

« Mihaela » evocă prima zi de şcoală cu emoţiile evenimentului, « Nepoatele », o întâmplare cu haz despre mâncarea de la cantină, răsturnată în drum spre casă, « Anuţa » despre fata cu voce frumoasă care-şi vede visul împlinit, « Trandafirul galben », « Elena şi trandafirii » vorbesc despre simbolistica unei culori şi o poveste de dragoste din liceu.

« Eroina zilei : Ioana », « Mijloc de mai », « Livia », continuă seria poveştilor de dagoste, cu farmecul şi puritatea specifice vârstei. « Coafura » evocă întâmplări cu haz înainte de căsătoria eroinei, « Păpădia » descrie obiceiuri de nuntă din zona autoarei, « Bunica », obiceiuri cu ocazia înmormântării.

Maria Tirenescu are harul povestirii şi al evocării unui trecut căruia îi dă viaţă şi culoare. Ea ne cucereşte cu talentul de povestitoare şi arta de a crea emoţii în sufletul cititorilor.

Virginia Popescu

05 / 03 / 2024

sâmbătă, 16 decembrie 2023

Cartea de proză scurtă cu titlul „Ele, dragile mele”


     A apărut în acest început de iarnă, la Editura PIM, Iași. Conține texte cu personaje feminine, de diferite vârste și pregătire.  

Cuprins

           Doamna Mimi/ 3

            Mihaela/ 6

            Nepoatele/ 10

            Anuța/ 12

            Trandafirul galben/18        

            Elena și trandafirii / 22

            Eroina zilei: Ioana / 24

            Mijloc de mai/ 27

            Livia/ 30

            Coafura / 32

            Polițista/ 35

            Păpădia / 39

            Sofia / 47

            Roberta /45

            Eva /63

            Bunica/ 65

            Problemele Anei/ 72

            Irina / 86

            Venera/ 95

            Sfertul academic / 123

            Scrisoarea/ 125

            Bunica Vetuța / 127

            Noră în Ardeal / 130

            Rafila/ 133

            Dulceață de piersici/ 134

            Au trecut anii / 136

            Despre autoare / 143

luni, 3 iulie 2023

O nouă carte: La bunici

 


Cartea conține povestiri pentru copiii care citesc singuri. Majoritatea povestirilor sunt pe acest blog. Cartea are și ilustrații din arhiva personală a autoarei.

 

Cuprins

 

O întâlnire neaşteptată / 3

Cu capra prin sat / 7

Păpuşile / 9

Alimentara de vizavi / 14

Întâmplări de demult / 19

Şcoala din sat / 24

Zambilele / 30

Cometa / 33

Marea Unire / 37

Prepelița albă / 43

Smochinele și matematica / 49

Lady şi Lady /53

Hoţul / 60

Nepoatele / 63

Mamă adoptivă / 66

Miciu Piciu / 74

Păturile / 78

Cum am învățat poezia „Sergentul” / 82 

Casca bunicului / 86

Poveste de iarnă /94

Despre autoare / 105

 

Noră în Ardeal

        

          Iuliana se afla de câteva luni în casa soacrei. Se străduia să se acomodeze. În primăvară așteptau venirea primului copil și discuțiile de seară erau în special în legătură cu obiceiurile din Ardeal.

          Iuliana venise de la Cluj. A locuit în oraș și nu știa cât de multe obiceiuri total diferite de ale ei sunt în alte zone decât acolo unde crescuse. A zâmbit de câteva ori când a aflat câte ceva neverosimil, dar, cu timpul, s-a abținut.

          În aprilie, Iuliana și-a luat concediu de maternitate, chiar dacă soacra a sfătuit-o să lucreze cât mai mult timp. Nora se simțea obosită și nu ținea cu orice preț să fie erou.

          Fiind mai mulți în casă, soacra mutase aragazul  în cămară, eliberând astfel bucătăria. Aveau nevoie de încă o cameră.

          Într-o zi, Iuliana a intrat în cămară cu scopul de a prepara un ceai. Soacra gătea spanac. Tocmai luase o sticlă de bulion de pe dulap și turna în cratiță. Mama Iulianei gătea spanacul cu lapte sau smântână. Era în fața unei  rețete noi.

          Copilul, un băiețel zdravăn, a venit pe lume într-o zi de mai. Proaspăta bunică o apostrofă pe noră: „Până ești în concediu, n-ai putea să faci de mâncare, în timp ce copilul doarme?”

          Într-o zi, o vecină o chemă la gard pe Iuliana și-i dădu o pungă cu spanac: „La mine s-a făcut frumos spanacul. Voi nu aveți.” „Ce să-ți dau în loc?” „Dacă vrei, îmi dai un trandafir roșu, de Constantin și Elena.” „Cu bucurie, vecino!”

          După ce-l  culcă pe copil, merse în cămară să pregătească spanacul.

          Tocmai luase de pe dulap o sticlă, desfăcuse celofanul și începu să toarne lichidul în cratiță. Atunci, dinspre camera în care se afla copilul s-a auzit un plânset care era din ce în ce mai puternic.

          Mama a stins focul și a alergat la copil. O ușă, la cămară, a doua, spre hol, abia a treia ușă era a camerei copilului. A durat ceva până să ajungă la el. În acest timp, copilul plângea disperat și sunetul își schimbase tonalitatea.

          Iuliana a avut timp să-și amintească ce spunea o vecină: „Până când copilul nu e botezat, să nu-l lași singur în cameră! Poate să-l schimbe…!” Inima începu să-i bată mai tare și deschise cu teamă ușa. Copilul ei plângea altfel.

          Ce văzu? Fața copilului era acoperită. Când a dat din mâini, a agățat un ciucure și și-a tras pe față cuvertura. De aceea sunetul era schimbat. Între timp, Iuliana și-a impus să fie calmă. Nimeni nu i-a schimbat copilul! Puiul ei era doar speriat de întuneric.

          Mama și-a luat copilul în brațe și l-a liniștit vorbindu-i cu blândețe. L-a așezat în pătuțul lui și a plecat să termine mâncarea.

          Surpriză! Mâncarea nu mirosea a spanac, ci a zmeură. În grabă, luase o sticlă cu sirop în loc de una cu bulion. Ce să facă? Mai era puțin și venea soacra. Bine că n-a avut timp să amestece spanacul cu siropul! A adunat cu atenție siropul, a spălat câteva frunze, le-a pus înapoi în cratiță și, de data asta, a verificat conținutul sticlei din care voia să toarne. Era bulion!

          Imediat ce a oprit focul, s-a așezat pe un fotoliu. Copilul dormea. În sfârșit, putea să se odihnească. „Of! Ce zi grea am avut! Și e doar ora trei… ”

 

Maria Tirenescu