Zori de iarnă…
În lungul pridvorului,
ţopăie o vrăbiuţă.
De sărbători, ne vizităm rudele de la ţară. Azi, mergem la Dâncu Mic. Pe Mureş e ceaţă. Aşteptăm să se ridice. Plecăm pe la ora 10.
Pisica neagră
pândeşte o vrabie.
Nici un nor pe cer.
Nu e nici urmă de zăpadă, dar salcâmii de la marginea şoselei sunt încărcaţi cu chiciură. În stânga, ne atrage atenţia un monument: un cosor de dimensiuni mari. El ne aminteşte de daci.
Trecem pe lângă o tarla verde. Câteva sperietori în culori ţipătoare. Lucerna semănată în toamnă a răsărit, iar căpriorii caută mâncare.
Intrăm în sat. Se-aud zurgălăii căluşarilor care merg din casă în casă. Sunt aşteptaţi cu emoţii, mai ales la casele cu fete de măritat. Acolo, ei joacă învârtita cu fetele, dar şi cu celelalte femei din gospodărie.
Un câine latră
deranjat de zurgălăi.
Soarele-ntre nori…
Câteva scurte vizite… Bătrânii se bucură că ne văd, iar noi promitem să revenim. Amintiri din tinereţe… Noutăţi din sat… Cine cu cine s-a căsătorit, cine a plecat, cine a murit, nu prea mai sunt copii…
Soarele coboară spre vest. E timpul să plecăm. Suntem conduşi de mătuşi, nepoţi… cei aflaţi pe la porţi ne fac cu mâna. Se mai păstrează frumosul obicei de a-i saluta pe toţi cei întâlniţi în drum.
Dintr-un pom, gligaia
priveşte peste câmp.
Nici un şoricel…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu