La
mijlocul lunii iunie, în fiecare an, urmăresc un cireş păsăresc crescut
în parcul din faţa direcţiunii. A crescut între numeroşii tei care ne
îmbată cu parfumul florilor lor. Teii înfloresc pe rând, începând din
luma mai, şi încheindu-i revărsarea de parfum delicat la sfârşitul lui
iunie, când primii tei deja au fructe.
În aceste
zile, în timp ce treceam prin dreptul cireşului, i-am povestit unei
prietene cât de mult îmi plac „florile de cireş amar” şi cât mult le
place familiei noastre dulceaţa de cireşe amare.
- Viorico,
terminasem clasa a treia atunci când am văzut primul cireş sălbatic, în
grădina învăţătoarei noastre. Fuseserăm invitaţi de doamna învăţătoare
să-i vedem livada şi grădina de pe Arşiţa, dealul dinspre sud al
oraşului în care mi-am petrecut copilăria. Cireşele negre, mici, amare
nu ne-au plăcut, dar a doua zi, când mama a fiert dulceaţa, am fost
foarte încântaţi.
- Şi mama, Dumnezeu s-o odihnească, ne făcea dulceaţă de cireşe...
- Multă
vreme n-am avut prilejul să gust această delicatesă. Într-o zi, cineva
ne-a invitat la un pahar de socată. Tocmai se sifonase, era numai bună
de băut. Acei prieteni aveau în curte un cireş amar. L-am rugat să ne
aducă o mână de cireşe. Copiii s-au strâmbat, când le-au gustat, cum am
făcut şi noi. Le-am povestit aventura mea cu cireşele din copilărie.
Înainte de a pleca acasă, gazda ne-a propus să revenim într-o zi să
culegem cireşe.
- Şi v-aţi dus!
- Sigur că
ne-am dus. Copiii s-au jucat, iar noi am adunat cireşe. Eram în
vacanţă. O zi întreagă mi-am petrecut scoţând sâmburi şi omizi din
cireşe. Omizile albe erau uşor de detectat. După o noapte în care
cireşele şi-au lăsat sucul în zahărul pe care îl pusesem deasupra lor,
am fiert dulceaţa. Am reuşit s-o pun în borcănele mici, le-am lipit
etichete şi le-am dus în cămară. Eram foarte mândră de isprava mea.
- Aveai de ce să te bucuri.
- Când au
sosit fetele noastre de la clubul copiilor, adunam ultimele cireşe din
cratiţă. Le-am îndemnat să guste. N-am făcut decât să le provoc! A
trebuit să desfac un borcan să „guste” serios dulceaţa.
- De data asta, le-a plăcut!
- Despre
prima lor degustare au avut ocazia să le povestească nu de mult copiilor
lor. Au fost în vizită şi i-am servit cu dulceaţă de cireşe făcută cu
puţin timp înainte.
- Am un vecin care are un cireş amar. Ai vrea să vii să culegem amândouă?
- Cu multă bucurie! Aştept telefonul tău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu