Am început anul cu bine, dar e loc și de mai bine. Îți
trimit prima schiță din acest an. Trebuie completată, dar mai încolo.
Eu am reînceput să am
vise ciudate. M-am trezit cu gândul să-i spun soțului meu să nu
„guste” nimic. Poate e nevoie să vină după mine. Aveam senzația că nu voi
rezista să stau atât în picioare. M-am dus la poștă și la un magazin din
proximitate. M-am uitat pe raftul de sus și mi s-a părut că amețesc.
Vânzătoarea a observat că mi s-a schimbat zâmbetul. Am luat marfa și veneam
încet spre casă. Era rece, dar nu prea frig și aerul mi-a făcut bine. În casă,
mi-am luat tratamentul pentru aceste stări ciudate: fasconal, ceva dulce
și căldură, odihnă în pat. Am stat până după-amiază în pat. Deci, am
scăpat ușor.
Joi, m-am trezit cu
durere de cap. Vremea... Am ieșit în stradă să-mi dirijez soțul.
Mașina e mare, iar carosabilul e cioplit. Toți vecinii merg cu grijă. Cert este
că am alunecat pe noroi, mâzgă, încă se lucrează la capătul străzii. Am căzut
peste șanț. M-am ridicat singură, dar mi-am
forțat încheieturile mâinilor. A fost rău, urât. Stânga fusese
ruptă cu vreo zece ani în urmă. Așa că, tot efortul l-a suportat mâna
bună, dreapta. Acum mă dureau amândouă. N-am fost la policlinică, nu voiam să
vorbesc cu nimeni. Sunt convinsă că e suficientă odihna.
Cu laptopul am reușit să mă descurc: mouse-ul stă bine în
palmă, scriu cu un deget. Dar pot să citesc!
Acum, planific să scriu despre visurile
premonitorii. Poate iese o povestire sf.
De fapt, personajul meu încă are probleme. Nu poate
angaja o femeie care să o ajute în casă, domnul era menajat, ajutat, dar fiind
în depresie, nu aude, nu pricepe, nu reține... Așa că, viața poate fi mai grea
decât își închipuia.
Să fim optimiste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu