Am promis că-ți povestesc cum ne-am pregătit de Paști în acest an.
Vinerea
a început cu mutarea în magazie a lăzilor din curte. Mai aveam câteva. Am făcut
o salată, numită nu știu de cine, berlineză. (precizez că e o salată care
conține carne de vită fiartă și tăiată ca pentru salata de boeuf, ceapă tăiată
julienne și stoarsă de surplusul de suc, maioneză cu muștar, smântână, pastă de
roșii, condimentate cu sare și piper.)
Pregătisem
de dimineață oala cu sarmale în varză dulce. O așezasem să fiarbă pe sobă.
Când
au sosit musafirii, sarmalele fierbeau. Nepoții au venit de sâmbătă, ca să mă
ajute, adică să vopsească ouăle. Erau flămânzi. Au început cu salata.
Apoi,
povești, mișcări, „dă-mi o oală”, „dă-mi un lighean”, „dă-mi foarfeca”,...„un
ziar”, „nu am”, am rupt un cearșaf...
Bine
că erau sarmalele aproape gata! Bărbații au făcut la grătar carne de miel. Au
probat grătarul pe care îl cumpărase, cu câteva zile în urmă, soțul meu. Unii
făceau salata: „dă-mi un lighean”, „unde-i oțetul?”, „de unde să iau puțin
zahăr?”… Au mâncat și unii au gustat și sarmale.
Când
au terminat de vopsit ouăle, și-au luat lucrurile și au plecat!
Ce
Paști? Nici o sărbătoare! Alergare. Nici prăjituri... (și prăjiturile au fost
deosebite!)
Cum
spuneam, duminică m-am odihnit, după ce am șters urmele „dezastrului”.
Am
sărbătorit cu odihnă. Azi am fost leneșă. Mă durea capul, dar și spatele. De
câteva minute, plouă.
Acum
am teme. Pot să scriu. Nu mai las pe nimeni să mă conturbe!
Toate
cele bune ție și alor tăi!
Cu
drag,
Ana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu