În pragul examenului de absolvire a clasei a VII-a, Mony, Ibolya şi Maria învăţau împreună. Erau printre primele din clasă. Aveau totuşi emoţii la gândul că vor da primul examen din viaţa lor.
Săptămâna în care a avut loc examenul a fost plină de neprevăzut pentru cei mai mulţi elevi. Prima care a ieşit din sala în care se desfăşura proba la limba română a fost Maria. „Ce ţi-a venit?”, „Ce ai făcut?” se auzea din toate părţile. Maria nu mai reuşea să le răspundă tuturor.
- Pentru mine a fost uşor. Am ştiut tot ce m-a întrebat. Nu vă temeţi, dacă aţi învăţat!
- Mie tot mi-e frică!
- Şi mie.
Pe Ibolya a aşteptat-o toată clasa. Era ultima din catalog. Nici n-au apucat colegii să afle ce subiecte a avut şi uşa clasei se deschise.
- Copii, vă felicit, zise diriginta clasei. Toţi aţi răspuns bine. Acum, mergeţi acasă şi poimâine veniţi să susţineţi proba la matematică! Vă urez succes în continuare!
- Mulţumim! Strigară, în cor, copiii.
La sfârşitul săptămânii, s-au afişat rezultatele. Toţi elevii din clasa a VII-a C au fost declaraţi reuşiţi. Bucurie mare.
- Diseară organizăm o serată!
- Mă duc să vorbesc cu doamna dirigintă. Să fim noi primii care cerem sala de festivităţi.
- Du-te! Noi te aşteptăm aici.
Maria se întoarse repede. Era veselă.
- Diseară la ora şase, toţi suntem prezenţi. Venim în uniforme? Sau care cum vrea?
- Să mai venim o dată în uniforme!
- Atunci, ne-am înţeles! Eu vin înainte. Cu Mony şi Ibolya. Trebuie să aranjăm sala. I-am invitat pe toţi profesorii din şcoală. Să nu ne facem de râs în ultima zi!
Proaspeţii absolvenţi ai clasei a VII-a, ultima promoţie cu şapte clase elementare, se împrăştiară discutând aprins despre „norocul” lor la examen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu