Cum se face o păpuşă

Se cunoscuseră cu un an înainte. Ibolya şi Mony erau în clasa a IV-a C, clasă cu limba de predare maghiară, iar Maria era în clasa a IV-a A.

Ce bucurie pe cele trei fete când, în prima zi a anului şcolar următor, au aflat că sunt în aceeaşi clasă! Ibolya şi Mony au rugat-o pe Maria să le ajute să înveţe mai bine limba română. Maria era mai fericită decât prietenele ei.

În timpul liber, cele trei prietene se întâlneau când la una, când la cealaltă. Pentru că Maria admira codiţele prinse în funde mari ale prietenelor ei, a hotărât să-şi lase părul să crească. Era greu să-şi prindă părul, dar a trebuit să se descurce. Mama ei i-a spus că nu are timp să o pieptene. Acum, e destul de mare.

Într-o zi, Maria merse la Ibolya cu un săculeţ de pânză. O strigară şi pe Mony, care era vecină.

- Cine ghiceşte ce am aici?

- Prune, zise Mony.

- Stai să pipăi, zise Ibolya.

După ce pipăi, zise:

- Parcă e prea moale. Ce ai acolo?

- Surpriză! surâse Maria cu subînţeles. Voi aveţi păpuşi mari, frumoase, dar eu am ce nu aveţi voi.

Maria scoase din săculeţ două păpuşi care încăpeau într-un pumn.

- Eu le-am făcut.

- Cum le-ai făcut? – întrebară, într-un glas, celelalte două fete.

- Am să vă arăt. Am luat o bucată de pânză albă. Uite aşa. Am pus în mijloc puţină vată. Am legat cu aţă în jur, ca să obţin ceva care seamănă cu un cap. Apoi, am desenat ochi, nas, gură…

- Stai să-ţi aduc creioane, zise Ibolya.

- Repede, repede, zise Mony.

Ibolya veni cu creioanele şi Maria desenă repede o figură veselă pe capul viitoarei păpuşi.

- Acum, îi punem păr. Cum vreţi să fie? Blondă sau brunetă?

- Şatenă.

- Atunci, luăm aţă maro şi o tăiem bucăţi cam de zece centimetri. Şi acum, o coasem pe capul păpuşii.

- Joi de szep!, exclamă Ibolya.

- Îmi place, zise Mony.

- Acum, trebuie să-i facem corpul. Uitaţi-vă cum fac! Învârt această bucată de pânză în jurul gâtului şi apoi o leg tot cu aţă. De fapt, mai bine ar fi s-o cos.

Maria le arătă apoi cum prinde trupul de cap şi taie în partea de jos picioarele pentru viitoarea păpuşă. Ca să nu se destrame, cusu picioarele şi o „încălţă” cu sandale roşii, cusute pe cârpă.

- Acum e acum! Ce facem cu mâinile?

- Uitaţi-vă la păpuşile mele! Le-am prins mâini din beţe de chibrit, dar mă gândesc că am putea pune mâini tot din cârpă, cum sunt şi picioarele.

Era rândul Ibolyei să facă mâinile. Răsuci o bucată de cârpă, cusu cu aţă palmele şi Mony cusu mâinile de păpuşă.

- Parcă are cocoaşă păpuşa noastră! zise Maria. Dar n-o să se vadă când o îmbrăcăm.

- Îi fac eu o rochiţă, zise Mony.

- Fac şi eu o păpuşă, zise Ibolya. Mă ajuţi?

- Cu plăcere, zise bucuroasă Maria.

Erau atât de absorbite de munca lor încât nu o auziră pe mama Ibolyei cum le chema la masă.